20 de ani fără Ioan Chirilă

Astăzi se împlinesc două decenii de la dispariția lui Nea Vanea. Gazeta Sporturilor, ziarul de care este legată cariera marelui ziarist, a căutat în arhiva sa foto, o comoară veche de decenii, imagini inedite cu patriarhul presei sportive

joi, 21 noiembrie 2019, 3:20

Fotografiile zîmbesc împreună cu epocile care se succed. Chirilă în anii 70, împreună cu generația mexicană. Chirilă împreună cu Enzo Bearzot, antrenorul Italiei, campioana mondială din 1982. Chirilă prin pădurea de lângă Rășinari, umăr la umăr cu Mircea Lucescu.

Era vremea când antrenorul naționalei își ducea jucătorii la muzee, de la muzeul etnografic din inima Ardealului și până la cele din Veneția.

Secvență după secvență, Ioan Chirilă este învelit în mătasea și mărăcinii profesiei și vieții sale.

O fotografie îl arată alături de băiatul său Tudor, mai tânăr cu 30 de ani și, practic, neschimbat. O altă imagine e realizată pe terasa clădirii din strada Vasile Conta, sediul istoric al Gazetei Sporturilor. În fotografie apar regretații Radu Urziceanu, Eftimie Ionescu și alte mari semnături cu care noi, generația ”decrețeilor” îndrăgostiți de sport, am crescut, așa cum am crescut cu vocile lui Țopescu, Domozină sau Secoșan.

Enzo Bearzot și Ioan Chirilă

Cum era Nea Vanea?

Ioan Chirilă a fost prea mare încât să aibă nevoie de romanțări.

Am lucrat cu el în două perioade. Întâi la Gazetă, aproape imediat după 1990, și apoi la ProSport, din 1997 și până la dispariția sa. Aprecia talentul, îl lăsau rece știrile și nu înțelegea rostul investigațiilor. ”Ai condei Toloooo, scrie cărți”.

Sunt 26 de ani de când ne-am despărțit prima oară.

A fost o zi rece de iarnă când am părăsit sediul Gazetei la începutul anului 1994. Am demisionat împreună cu colega mea Luminița Paul, pentru că o investigație a noastră despre dopajul de partid și de stat fusese tăiată cu creionul, la propriu, chiar de către unul dintre demnitarii care apărea în ea. Cenzura era de neacceptat.

O demisie de altădată

Aveam 25 de ani și plecam în lacrimi de la cel mai tare ziar de sport al vremii, unde toți puștii ca noi visau să ajungă și unde trudeam ca nebunii, și eu și Luminița, printre atâtea nume mari, de oameni cu decenii de experiență, pe care-i citeam de mici și, pe mulți dintre ei, îi admiram.

”Nu veți mai găsi de lucru în presa sportivă” ne avertizase unul din șefii redacției, nervos pe încăpățânarea noastră. ”Investigația intră integral sau nu intră deloc”, i-am răspuns noi. Cenzura era de neacceptat.

Într-adevăr erau mari șanse să nu mai facem jurnalism sportiv, pentru că, în afară de Gazetă, nu mai exista decât Sportul românesc al lui Ioanițoaia, dar și acolo era dificil de ajuns.

Ne-am dat demisia, nu știam ce vom face, urma să ne gîndim la asta odată ajunși în forfota orașului, auzisem că se deschide un ziar nou, modern, generalist, ”cu calculatoare”, undeva pe lângă restaurantul ”Budapesta”.

Noi coboram, el urca

Cum coboram scările Gazetei, ne-am intersectat cu Ioan Chirilă. Fusese unul dintre susținătorii rubricii mele din ziar, un adevărat privilegiu pentru un jurnalist cu muci la gură din acele vremuri. Și pe Luminița o prețuia mult nea Vanea, pentru stilul elegant, cald și rafinat al articolelor ei.

Ne-a întrebat ce facem și discuția a durat câteva minute, abia am încetinit, el, urcarea, noi, coborârea.

Ne-a zis să nu facem asta, ”Lăsați prostiile, scrieți cărți!”, și maestrul și-a urmat drumul netulburat către ușa care dădea în holul mare al ziarului.

Noi am continuat să coborâm, sedați de regret și ținuți bățoși de o convingere care habar n-aveam de unde venea, că asta e meseria noastră.

Am ajuns în stradă, am luat metroul o stație până la Unirii și am stat doar cîteva zile la ”Ultimul cuvânt”, ziarul pe care Cristi Burci abia îl deschisese.

Până la urmă am încercat la ”Sportul românesc”, într-o după amiază târzie din Palatul Universul, cînd ziarul plecase la tipar, iar Mișu Ciucă, Geo Raețchi, Bartales, Codorean și ceilalți de la ”internațional” combăteau pe marginea campionatului brazilian. Ciucă și Raețchi erau doi dintre adjuncții lui Ioanițoaia, plecat cu o echipă în străinătate.

”Avem investigația cu dopajul de partid și de stat, dar o publicăm doar integral” le-am zis noi, țâfnoși și tremurând de încăpățânare. Ciucă ne-a zis să stăm Dumnezeului jos și să bem un brifcor care avea un misterios gust de votcă.

Peste câteva zile, Ioanițoaia s-a întors, a primit investigația, făcea pe prețiosul, dar îi convenea să ne ia că amândoi îi ”bătuserăm” de câteva ori oamenii la subiecte comparabile. A citit atent, a scos vreo cîteva virgule și a pus puncte în loc, îl irita că lungeam frazele. S-a dus la Dumitru Dragomir în birou și probabil că s-au amuzat amîndoi ce lovitură au dat. Așa a început o viață care durează de 25 de ani.

Ovidiu Ioanițoaia și Ioan Chirilă

Plimbându-se mândru

În primăvara lui 1997, după ce am devenit redactor-șef la ProSport, am făcut o ședință internă și am propus: ”Hai să-l luăm pe Nea Vanea!”. Nici nu mai știu cine a rostit numele, era în același timp din toate piepturile… Geambașu, Vochin, Stamatoiu, Buzărin, Cartianu, Nanu, Cărpinișan, Mitran, pentru noi toți Nea Vanea era un idol. Ioanițoaia ne-a privit și a zis da.

Chirilă a stat cu noi până la sfîrșit, plimbându-se mândru, așa cum văzusem că se leagănă editorialiștii în redacțiile din Milano, Istanbul sau Paris. Sincer, așa credeam că vom face și noi, cândva, destin de boieri.

Dar timpul n-a mai fost la fel de generos cu noi, așa cum a fost cu Nea Vanea.

De atunci, el continuă să urce și presa să coboare. Nu regret că fiecare a mers pe drumul lui, îmi este însă dor.

Mircea Lucescu, Rică Răducanu, Ioan Chirilă, Dudu Georgescu, Liță Dumitru

Alături de Costică Ștefănescu, căpitanul Craiovei Maxima

În vagonul-restaurant al unui tren către Craiova, alături de marele rapidist Colea Răutu

În tribunele fostului „23 August” cu Florea Dumitrache și Nicolae Dobrin

Încadrat la un șpriț de regretații Nicolae Rainea, Nicolae Dobrin și Angelo Niculescu

Cu dublul câștigător al Cupei Campionilor, Ștefan Covaci

Recital alături de colegi de la „Sportul”

Adrian Vasilescu dă o dedicație în timpul unui live la clape 🙂

Radu Urziceanu, Constantin Alexe, Ioan Chirilă, Gheorghe Nertea, Mircea Lucescu, Ioan Chilom, Eftimie Ionescu, Constantin Firănescu, Laurențiu Dumitrescu, Cristian Costache, Dan Cărpinișan, Gabriel Crețu și Stelian Trandafirescu (jos)

Comentarii (44)Adaugă comentariu

Ciprian Valceanu  •  21 noiembrie 2019, 15:53

Ioan Chirila a scris multe carti, dar una iese in evidenta. "Si noi am fost pe Conte Verde", in 1982 sau 83. Cititi-o! E tare

gotic  •  21 noiembrie 2019, 16:20

De ce i se spunea Vanea,era rus ?!

fanel  •  21 noiembrie 2019, 16:28

Ai un condei cand vine vorba de presa sportiva de-ti vine sa te urci pe pereti. Eu nu stiu de ce majoritatea dintre cei din presa sportiva au cotit-o in presa politica si TV...

gotic  •  21 noiembrie 2019, 16:28

M-am lamurit,era lipovean si-l chema Chirilov !

Cezar Dumitru  •  21 noiembrie 2019, 16:32

Cand eram copil si ma intrebau ce vreau sa ma fac cand voi fi mare ziceam "Ioan Chirila". Nu, nu am ajuns sa fiu Ioan Chirila, nici pe departe, dar ii raman dator pentru povestile frumoase din carti si pentru faptul ca m-a facut sa visez sa calatoresc, sa descopar lumea, sa descopar ce mare, variata si frumoasa este. Si datorita lui Ioan Chirila am ajuns sa vad 129 tari... and still counting :)

Cristi  •  21 noiembrie 2019, 16:40

Alte vremuri , vremuri in care presa sportiva nu cauta titluri senzationale , intrigi chiar si acolo unde ele nu exista , nu genera energii negative (toate astea cica genereaza in prezent audienta in toate formele ei ) si reusea sa atraga publicul spectator la spectacolul sportiv.

gio  •  21 noiembrie 2019, 17:13

Prima carte de fotbal citita (si rascitita) a fost Pe marile bulevarde ale fotbalului de I Chirila un minunat amalgam intre calificarea noastra la Euro 1984 si semifinala Craiovei maxima din sezonul 1982-1983 in care Chirila, cu talentul sau inegalabil de povestitor, a stiut sa prezinte o lume a fotbalului umanizata, bine, nu era nici industria de azi.

vali mocanu  •  21 noiembrie 2019, 17:35

SIT TIBI TERRA LEVIS, NEA VANEA! L-am cunoscut si eu prin '96, cand Buzaul meu juca la Braila, in B, iar Nea Vanea era trimisul Gazetei...Iar tu, Tolo, stii ca te bucuri de toata aprecierea mea, tot cam din '95-'96!

Andrei  •  21 noiembrie 2019, 17:42

Presa sportiva traieste din amintiri. Ma bucur macar ca recunosti.

Ion  •  21 noiembrie 2019, 18:00

Nu cred ca vreun "jurnalist" de la gesepe.ro merită sa scrie ceva referitor la maestrul Chirilă. Nu aveti acesst drept, nu aveti pic de bun simt stimabililor ! Va bateti joc de sport , de cititori, de sportivi....

Cătălin Tolontan  •  21 noiembrie 2019, 18:01

@Ion : am inteles, Ioan Chirila credea altceva despre oamenii de la Gazeta, ii aceptati opinia, totusi?

aciduzzo  •  21 noiembrie 2019, 18:08

In poza cu Lucescu, Dudu , Rica....nu e Lita Dumitru...nu stiu cine e, dar nu e Lita! Iar nea Vanea.......nu prea l-a placut pe Hagi, stim cu totii asta, sau l-a placut nitel cat a jucat la Sportul...la Steaua nu l-a mai placut...ca nu i-a plăcut Steaua niciodată...nici după ce s-a câștigat C.C.E. in 86....nici după a doua finala cu Milan...i-am citit multe carti...stil frumos nimic de zis...dar...ca tot omul...a avut slăbiciunile lui...preferințele lui....antipatiile lui....fixurile lui....trist e ca dupa dispariția lui n-a mai venit niciun gazetar de spirt da mare valoare....nici unul!

Patru laurentiu  •  21 noiembrie 2019, 18:10

Unul dintre cei mai mari scriitori de presa sportiva, ceea ce scria atragea ca un magnet. Odihneste in pace. Ne este tuturor dor de tine. Laurentiu. Craiova.

Ion  •  21 noiembrie 2019, 18:53

Tolo, oamenii de la gazetă din anii domnului Chirilă scriau cu adevarat despre sport. Dl. Chirila aprecia valorile din acea vreme. Lumea vă aprecia atunci, prea putini vă huleau.... Daca Ioan Chirila ar citi ceea ce scrieti azi,s.ar intoarce singur in mormant. Ceea ce faceti acum este can -can,scandal... etc

Nicu  •  21 noiembrie 2019, 18:53

Stimate domnule Tolontan am o rugăminte la d voastră pt că poate sinteti unicul care se poate bate pt o asemenea idee. Faceți demersurile necesare pt a ...introduce cărțile...opera lui nea Vanea in programa școlară!!!!!! Eu am crescut...visat...cu cărțile lui.ii datorez enorm.ca exemplu una din cele mai fericite zi din viața mea...am 52 de ani a fost acum...24 de ani cînd am ajuns pe acoperișul domului din Milano acolo unde fusese și nea Vanea cînd cu intilnirea cu..Giorgione! Am toate cărțile lui...cum nu.pot sa maninc cînd sunt acasă mereu am pe masa o carte din care citesc...măcar puțin.acum de ex am pe masa ar.hen.ti.na. așa că vă rog luptați.va pt ideea ...pe care v am dat o!!!!!!!!!!

Dan  •  21 noiembrie 2019, 19:09

@ Catalin Tolontan: presa merge in jos pentru ca unii ca tine si ca Ioanitoaia ati umplut ziarele de Gigi Becali transformandu-va in oficiosul clonei fcsb. Iar unde nu e ciobanul infrctor, sunt femei goale si barfe. De-asta v-ati dus si va duceti in jos!

Nic  •  21 noiembrie 2019, 19:17

Multumim, nea Vania!

Arădean și ardelean. .  •  21 noiembrie 2019, 19:40

A fost suporterul UTE-i. El i-a dat numele de Bătrâna Doamna a fotbalului romanesc. Etern respect de la Arad,pentru cel care a fost regele gazetariei sportive românești!

radu  •  21 noiembrie 2019, 20:15

tudor nu are nici o legatura cu taica-su ,absolut nici o asemanare ,un semn,ochi,urechi,nas,mersul,croiala corpului, vorba,gesturi,ticuri,nimic,vorba,caracter,zero.

gicapuia  •  21 noiembrie 2019, 20:39

In 2009 Gazeta a inceput sa publice cartile lui Ioan Chirila , Eu am 5 volume : Nadia , Mexico 70, Lucescu , Ar fi fost prea frmos si Frumoasele noastre duminici. Cred ca acestea au fost toate . Aveti idee de ce ati abandonat proiectul ? Au aparut si mi-au scapat ?

Mihai Coman  •  21 noiembrie 2019, 20:42

@gotic.. Uite parerea mea despre "alintul" Vanea.. Ioan Chirila era un om destept, intr-un cerc de prieteni destepti si foarte cititi.. Daca ar fi fost intr-un cerc de sudori sau de macaragii, ar fi fost in mod natural strigat "Nelu".. Numele Vanea a fost inspirat probabil din piesa lui Cehov.

Laurențiu B.  •  21 noiembrie 2019, 22:05

De 5-6 ani,cred că mă întreb zilnic(citesc în fiecare seară ediția electronică a GSP)..."DE CE AI RENUNȚAT SĂ MAI SCRII DE FOTBAL-EFECTIV!" E de înțeles că nu te atrage Liga 1,dar măcar pentru cei care iubesc echipa națională și pentru momentele grele de după anumite înfrângeri când pe vremuri(ce urât sună!)frazele tale ne scoteau din "dezmeticeala" și ne ancorau din nou la realitate...ai putea măcar "să-ți verifici CNP-ul".. să renunți la orgolii si principii de natură profesională(singurele explicații pe care le am in ceea ce privește "cortina" care ai tras-o brusc,fără niste motive altruiste)...să te întorci înapoi câteva scări pe care le-ai urcat și cu susținerea noastră oarbă ,să ne limpezesti din nou mințile pacalite de un fotbal greu de inteles uneori...să-ti ajuți cititorii să priveasca și să judece mult mai îngăduitor fotbalul și articolele ziarului,să-ți ajuți colegii să înțeleagă că in meseria voastră nu e totul să aștepți la cotitură cu ciornele făcute sul vreun idol al tribunelor-la prima greșeală(un simplu si banal exemplu). Știu că nu mă ajută cu nimic "ședința"asta,este prima oară când încerc să scriu un comentariu pe vreun site,însă vreau să retii că .."te caut degeaba în fiecare ediție electronică GSP"însă efectul e același pe care probabil îl ai și tu Cătăline atunci când șimți că "ai rupe cu inspirația titlului" după anumite meciuri...dar ...trebuie să TACI...să mai "păcălești" o seară fără să alini sau sa ridici la stele cateva mii de români care merită din nou acele trăiri. Intoarce-te capitane!

Felix  •  21 noiembrie 2019, 22:19

Omagiu pentru un mare artist. Pentru mine, “Învingătorul lui Cruyff” a fost piatra de temelie. La mai mult de 30 de ani de atunci (aveam mai puțin de 10 ani), nu pot uita descrierea fazei și a sprintului haitianului Sanon, nici agonia lui Zoff al cărui record era rupt in cel mai neașteptat mod. Nu pot uita descrierea minunatei echipe a Poloniei, de care te îndrăgosteai iremediabil - Lato, Deyna.. Asta înseamna scriitor. Un copil dus in lumea unui campionat mondial jucat cu 4 ani înainte ca el sa se nască, și care a trăit competiția in mod mai real decât cei care doar au privit-o. “Povestea din spate”. Pe acest tipar am adoptat sporturi ca snooker (Bontea și Ancuța), ciclism (Naum și Banciu) sau sumo, comentate de oameni pasionați care nu transmiteau strict ce se întâmpla pe sticla, ci “povesteau”

iarina Demian  •  21 noiembrie 2019, 23:20

....si noua ne este dor de el. Multumesc !

Dodo  •  21 noiembrie 2019, 23:31

"Sepcile rosii" 1969. Si "U" Cluj a fost rasfatata de maestrul Ioan Chirila

George Baltatu  •  22 noiembrie 2019, 2:30

Zile Si Nopti Pe Stadion - Ioan Chirila

??????  •  22 noiembrie 2019, 4:06

https://www.national.ro/ ,,Klaus Iohannis a trimis Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea art. 30 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României." Cum ați comenta despre retrimiterea la parlament a unei legi, inițiată de Liviu Dragnea, Șerban Nicolae, Teodorovici, deci de PSD, declarată constituțională de către judecătorii CCR, în condițiile în care legea procedurală stabilește în mod clar promulgarea legii declarată constituțională, ?

Mihai Badea  •  22 noiembrie 2019, 4:26

Ioan Chirilă era un om serios. Erau, într-adevăr, și alte vremuri. Tentațiile online-ului și ale comunicării rapide ne fac, pe toți, să reacționăm diferit.

RIO  •  22 noiembrie 2019, 5:02

Si eu am cele 5 carti.S au oprit brusc,daca bine retin motivul ar fi drepturile de autor,nu s au inteles la pret,pe romaneste.Regret si acum abandonarea acestui proiect.

Alin  •  22 noiembrie 2019, 8:43

Credeam ca este despre D-ul Ioan Chirila, vad ca este despre tine Tolo. URAT! ...din partea ta, binenteles!

Luminita  •  22 noiembrie 2019, 8:51

Eram prin clasa a sasea, cred, imediat dupa momentul decembrie '89, cand am descoperit in biblioteca parintilor o carte pe a carei coperta erau un mustacios si un pletos , iar in fata lor o chestie argintie, pe un fel de toba imensa. Nicaieri nu era trecut numele autorului. Nicaieri! Ceva timp am crezut ca este scrisa chiar de Tiriac si Nastase. 🙄 Apoi am aflat ca "Ar fi fost prea frumos" era opera lui Ioan Chirila. Ca acea chestie argintie era Salatiera de argint. Am aflat ca imi place tenisul. Am aflat ca sportul e ceva aparte, ceva ce scrie povesti fabuloase.... Pe 21 noiembrie 1999, o duminica, eram la serviciu, departamentul Sport al agentiei Mediafax. Abia am intrat in redactie, cand colegul meu mi-a spus scurt: "Te las singura! Plec fiindca a murit Ioan Chirila!"...A fost prima mea zi cu adevarat agitata in presa de sport. Citisem deja alte carti ale lui Ioan Chirila, carti care mi-au adus convingerea ca sportul trebuie considerat parte din istoria unei tari si ca, in manualele de istorie, ar trebui sa existe un capitol dedicat lui. Preferata mea ramane "Maratonul meu"! PS: Poate ca nu e OK ce spun, dar daca Ioan Chirila nu ar fi plecat in acea duminica de noiembrie, sigur ar fi murit de inima neagra acum, vazand mocirla in care a ajuns ceea ce a iubit enorm: sportul.

Gabriel  •  22 noiembrie 2019, 8:56

pentru mine, ca rapidist, "Glasul rotilor de tren" e "biblia" lui Ioan Chirila!

aspida  •  22 noiembrie 2019, 8:57

azi gsp e doar un alt tabloid!! chirila ar intra in pamant de rusine!

Cristi  •  22 noiembrie 2019, 9:48

Nu uitati de "Finala se joaca astazi", o alta carte minunata a lui Ioan Chirila, una care mi-a luminat copilaria!

Popa Virgiliu  •  22 noiembrie 2019, 10:10

O mare personalitate a presei sportive românești, un mare scriitor, un important om de cultură ! Acesta a fost Ioan Chirilă ! Astăzi, evocându-l, ne răsfățăm puțin sufletele, ne oferim o viziune asupra a ceea ce ar trebui să însemne normalitatea! Acest om precum și toți ceilalți care apar în excepționalele fotografii de arhivă sentimentală prezentate, au știut să trăiască frumos și au știut, iată, să ne lase și nouă, peste timp, mostre de frumos și vai, irepetabil...

johnneil  •  22 noiembrie 2019, 10:17

Eeeeeheeeeeiiiiiii! Ce vremuri! Frumoase, de neuitat pentru cei care le-au apucat.

nistor gh  •  22 noiembrie 2019, 10:26

Foarte multa lume se intreaba si pe buna dreptate , dece Tudor (fiul lui.,) nu seamana in nici un fel cu maestrul Ioan Chirila. Stie cineva ceva ?

??????  •  22 noiembrie 2019, 10:42

Opinați și că decizia de la Cotroceni de a retrimite la parlament o lege declarată constituțională de CCR , ce ar fi trebuit promulgată în mod obligatoriu, în termenul stabilit și de reglementările Constituției și de lege, ar fi contribuit și la neparticiparea la Campionatul Mondial a fetelor de la Corona Brașov, acuzate de "dopaj" prin folosirea unor tehnologii ce ar utiliza metode de recuperare cu laser, ?

Gabriel  •  22 noiembrie 2019, 12:07

Pastrez ziarul de la moartea marelui ziarist, dupa cum, intr-un colt de biblioteca, am adunat 29 de carti scrise de Ioan Chirila. Am lacrimat atunci, simt aceeasi tristete acum. La inceputul anilor '70, tatal mau avea 3000 de carti, repertoriate peste ani de mine, intre care vreo 100 de sport. Sigur ca majoritatea era despre fotbal. Prima carte care mi-a picat in mana a fost "Finala se joaca astazi" si asa am crescut eu cu BindeaBekeCiolacSchwartzDobay, celebrul atac din anii '30 al Ripensiei Timisoara. Tot atunci incepusem sa simpatizez cu Rapid , aveam 7 ani, dupa ce Ene Daniel, atacant la Dinamo Bacau, se transferase in Giulesti ( chiar asa, cine-si mai aduce aminte de Ene Daniel, cel care, impreuna cu Neagu, elimina un Napoli la care jucau Zoff, Sormani si Altafini ? ). Apoi am gasit, tot in biblioteca tatalui meu "Glasul rotilor de tren " . Si m-am indragostit , chiar acesta este cuvantul, definitiv de Rapid si Ioan Chirila, de Baratki si Ionica Bogdan. De spiritul Giulestilui, povestit cu atata romanta de ziarist. Am iubit nespus doua carti scrise de Chirila. Cea despre Rapid si apoi Ar fi fost prea frumos, povestea lui Tiri si Nasty , cei doi tenismeni care au pus Romania pe harta lumii sportive, asa cum avea sa o faca Nadia cativa ani mai tarziu. Am citit cele doua volume de cinci-sapte-zece ori si marturie imi stau benzile de scotch cu care sunt lipite copertele si paginile acestora. Peste ani, prin '85-86, iubirea de Chirila mi-a fost speculata de un coleg, care mi-a vandut cu 200 lei "Zile si nopti pe stadion". Am citit-o intr-o noapte, la lumina slaba din camera caminului de pe Frumoasei. Imi aduc aminte ca asa am aflat ca cel care l-a ucis pe Magellan se numea Silapulapu. Da, nu era vorba doar despre fotbal in cartile sale. Multumesc, Ioan Chirila ! Multumesc pentru ca m-ai asezat in tribuna Wimbledonului, atunci cand Nastase l-a batut pe Cox , pentru prima noastra finala de Cupa Davis ! Multumesc pentru ca am calatorit alaturi de Raffinschi pe Conte Verde ! Si, peste toate, multumesc pentru ca, citindu-ti povestile, m-ai facut sa incerc sa fiu un om mai bun !

Alexandru  •  22 noiembrie 2019, 14:54

E o chestiune care ma preocupa de fiecare data cand citesc un omagiu adus unei sanctitati care a cunoscut gloria in comunism si anii '90: coruptia. Fie vorba de un actor, un economist sau scriitor, niciodata nu citesc nimic despre coruptia omniprezenta in care s-a complacut. Niciodata nimic, desi toti stim ca era peste tot, la toate nivelurile.

Flaviu  •  22 noiembrie 2019, 15:00

Bratislava 1983 ..... 1-1..... calificare la Euro 84, culmea..... din urna a 4 a ..... un tânăr in demi bleumarin , silueta firava in vulcanul de pe stadion .( tânărul antrenor Lucescu ) și ..... un mare mijlocaș ..... Loți Bölöni .... Ce meci ..... aveam 12 ani ... am fost pe stadion ....

Florin  •  22 noiembrie 2019, 21:37

Am cautat articolul scris acum 20 de ani dar nu-l gasesc nicaieri :(

Marcu Carmen  •  23 noiembrie 2019, 13:28

Maestrul a scris aproximativ 25 de cărți.De când eram copil,tata,profesor de filologie și pasionat de sport avea in biblioteca un raft întreg cu cărțile lui.Dupa fiecare campionat mondial sau olimpiada așteptam cu emoție noua lui carte.Pe Chirila l-a luat Dumnezeu cronicarul lui,tata nu mai este de câțiva ani lângă noi,eu însă nu pot uita cum am călătorit prin toată lumea cu poveștile lui sportive.

Angela  •  25 noiembrie 2019, 20:34

Ma intreb de ce nu se fac demersuri pentru reeditarea cartilor lui. Cred ca unele au fost, dar nu toate. Mi-ar placea sa citesc si cartile despre fotbal....Am citit Nadia, Ar fi fost prea frumos...

Comentează

Știrile momentului pe tolo.ro

No items