Bun de tipar 2019 – cu cât avem mai puțin timp de citit, cu atât cărțile sunt mai bune

Câteva recomandări cu câteva ore înainte de trecerea într-un nou an

marți, 31 decembrie 2019, 8:46

Cartea anului: Încălcând toate granițele – Marina Abramovic, editura Pandora M

Titlul cărții anului se potrivește și topului din 2019. Așa se întâmplă când, an după an, dai de veste că e un top fără pretenții, schițat de un amator, însă oamenii nu te cred și așteaptă recomandări tot mai înalte. Vine un moment în care câștigă o autobiografie. În sfârșit!

”Încălcând toate granițele” e povestea unei artiste născutăe în culcușul limitărilor comuniste din fosta Iugoslavie. Ea a trecut de barierele culturale, mentale și de educație și a devenit fondatoarea unei aripi unice din arta contemporană, respectată și hulită deopotrivă pe întreaga planetă. Marina Abramovic  e sinonimă nu doar cu arta ”performance”, ci și cu înfruntarea simțului comun.

Apărută la Pandora M, autobiografia e complet lipsită de fițe și curge în forma celei mai sincere expuneri de destin pe care am citit-o în ultimii ani.  E imposibil să nu te gîndești cum a reușit Marina Abramovic să scape de o societate comunistă unde, vorba lui Amin Maalouf, ”ceea ce nu este interzis, este obligatoriu” și să trăiască nu ușor, dar ca și cum nimic nu ar fi ”la impuse”.

La cartea anului au mai punctat ”Tentația de a fi fericit” a lui Lorenzo Marone, apărut la Humanitas, o dramă cotidiană învelită în hârtia creponată a unui umor care te ridică din fotoliu și ”Soția”, scrisă de Meg Wolitzer și tradusă la Editura Trei, povestea dominației dintr-un cuplu în care, ați ghicit, nu bărbatul e cel care se sacrifică.

Vă mai recomand un stilist extraordinar, Christoph Ransmayr în ”Cox sau mersul timpului”, Humanitas. Admirabil tradus din germană de Daniela Ștefănescu (când vorbim despre educație traducătorii n-ar trebui uitați, căci nu știu cum IA va putea vreodată tălmăci un scriitor precum Ransmayr), ”Cox sau mersul timpului” imaginează incursiunea unui grup de ceasornicari din Londra la curtea împăratului Chinei. Acesta este primul strat al poveștii, căci cartea merge în profunzimile iubirii și fricii.

Cartea de non-ficțiune a anului: ”Ultimul interviu și alte convorbiri” de Hannah Arendt, editura Humanitas

Hannah Arendt are ceea ce-i lipsește, tot mai mult, epocii noastre: curaj și claritate. E fascinant s-o citești în dialogurile din acest volum. Nu lucrează în vânzările de idei, nu vrea să câștige atenția, nu are nevoie de aprobarea nimănui. E atentă, politicoasă și oțelită. Nicio recunoștință nu e prea mare pentru Hannah Arendt.

Ca să amețim definitiv, la același categorie de non-ficțiune intră ”Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton”, de Alfred Lansing, editura Art, povestea uneia dintre expedițiile polare transformată într-o răscolitoare probă de solidaritate, planificare și rezistență umană.

Am văzut cândva, la o facultate de business din străinătate, cum studenții treceau zi de zi pe lângă portretele  muncitorilor, femei și bărbați, oameni simpli, zidari și tâmplari, care înălțaseră clădirea unde se formau o parte a managerilor de mâine ai lumii. După acest model, cartea despre expediția lui Ernest Shackelton merită introdusă în bibliografia liderilor, că sunt de scară de bloc, de afaceri sau de țară.

O altă perlă a lui 2019: „Freeman’s. Cele mai bune texte noi despre putere”, editura BlackButton, selecția unor idei care provoacă.

Bonus: ”Anxietatea” de Scott Stossel, la Humanitas, exemplară într-o maree de cărți despre această temă, și ”Curajul de a nu fi pe placul celorlalți”, Litera, carte care ascunde în spatele titlului de supermarket o reinterpretare de neratat a metodelor terapeutice ale lui Alfred Adler, realizată de japonezul Ichiro Kishimi.

Cartea SF a anului – Materia întunecată de Blake Crouch, editura RAO

Cum ar fi dacă ne-am trăi viața altfel, evident mai bine? Dacă am lua alte decizii, mai puțin crispate? Blake Crouch are o idee magnifică în ”Materia întunecată” și o pune în scenă teribil. E o bună scuză că scriu ”Bun de tipar 2019” atât de tîrziu, pe 31 decembrie. Căci dacă vă luați cartea din timp riscați să ratați Revelionul.

Cartea polițistă a anului – Pacienta  tăcută de Alex Michaelides, editura Litera

Cea mai bună recomandare pentru ”Pacienta tăcută” e accea că a învins ”Moștenirea spionilor” a lui John le Carre și ”Ziua răzbunării” a lui John Grisham, ambele la editura Rao.  Michaelides nu e un autor de scriitură, însă presiunea pe care o pune pe cititor scoate untul din noi.

Presa: Scena 9

Jurnalista Luiza Vasiliu a plecat de la ”Dilema Veche” și nu ea a pierdut. ”Scena 9”, publicația fondată de Luiza Vasiliu și finanțată de BRD, a devenit una dintre puținele reviste din România care pot ajunge într-o librărie din străinătate, astfel încât să fie răsfoită de cineva curios, ”ce Dumnezeu de limbă e asta?”.

La rîndul lui, siteul ”Scena 9” grupează o selecție fără egal la noi de jurnalism de bună calitate și subiecte din lumea artelor, literaturii sau spectacolelor. Nu am luat în calcul Libertatea, care mai are mult până departe, așa că, pentru mine, ”Scena 9” e publicația românească a anului 2019.

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii (8)Adaugă comentariu

Liviu  •  1 ianuarie 2020, 0:47

Multumesc pentru recomandări, domnule Tolontan!

Niculae Moromete  •  1 ianuarie 2020, 9:31

La Mulți Ani, Cătălin! Sigur că te-am forfecat văzându-ți abordarea militantă privind comunismul, ca și când recunoașterea manifestării mediocrității programatice omenești, aceea care duce la disoluția și zădărnicia ideologică, nu ar fi consitentă pentru a-ți liniști frustrările eventualelor trecute confuzii sau greșeli! Dar termini postul cu sinceritatea aceea neprefăcută, a omului care cu adevărat este smerit de privilegiul de a vedea Frumosul, și uite așa se face să-mi descoperi ceea ce este numită Scena 9, cu adevărat nouă, eu habar neavând de ea! La Mulți Ani, Cătălin! Mulțumesc!

Cornel  •  1 ianuarie 2020, 9:45

Cartea anului - memoriile unei sataniste. Extraordinara alegere, Tolo. Aleister Crowley n-a scos nimic?

Bogdan  •  1 ianuarie 2020, 10:30

La multi ani! Mulțumim pentru recomandări!

Obiectiv  •  1 ianuarie 2020, 13:46

Multumim! In sfarsit, un material pe care n-am cum sa-l dezavuez! O.

Ilie  •  1 ianuarie 2020, 13:48

Ai uitat semnul de advertorial.

Chipuc  •  1 ianuarie 2020, 20:53

Tot de Black Crouch, de văzut și Recursion, aparuta la începutul anului trecut. A luat locul întâi în clasamentul Goodreads pe 2019, secțiunea science fiction. Merita citita din plin! :)

17 Nentori Tirana  •  2 ianuarie 2020, 11:19

La multi ani Tolo, la multi ani tuturor comentatorilor ! # --- E bine ca la gazeta sporturilor se fac recomandari si sint ajutate editurile. Fara suparare, eu as recomanda carti pe care nu le poti lasa din mina, doar asa poti incuraja cititul ! Caci: --- E un fals daca vrei sa vezi „ce citesc romanii“ - ai impesia ca toti au trecut pe linga Nobel, sint mai cetateni ca francezii, mai interesati de succes si perfectionare ca … nea Marin. Aiurea, realitatea e ca nu prea citesc, multe carti sint cumparate ca sa fie facute cadou. Doar nu le dai Baltagul vecinilor, trebuie sa arati ce destept esti ori cu ce echipa tii – eu cu Johannis, asa ca daca stiu un pacient ori rapidist ii fac un Johannis cadou, sa vada si ei literatura si un om mare, 2 m. Eu nu-l citesc, ca il stiu. Ei ma enerveaza cu ***-di pi ori cu Popioana Aurela, cu Esca si alte vedete de succes. In afara cartilor mari - ca De veghe in lanul de se cara cu frunze de papusoi, 100 de ani de si-n gura tate -, asa se vinde in Romania, de fatada. Adica nu prea se vinde in comparatie si cu vecinii de care ridem cu pofta. Diapar si Librariile, unde la intrare nu mai vezi Congresele ci Plesu, dar tot degeaba. Ba pe multi ii inhiba, dau ocol, merg la tutungerie unde pot juca si loto. Edituri neincurajate financiar, unde cred ca 50% sint cheltuieli de logistica. De unde atunci ? Idei pentru librarii n-au stimatii Domni, nici umor neaos: tutun si „Brincoveanu“ numai la pachet cu o carte, pentru sudisti gata cu gaura si sirma de agatat in curte. Am citit ceva sincer, „ALL, biografia unui succes“ de unu Penescu, precis oltean, cei patru sudisti de Magurele, baieti cu idei dar si posibilitati multe, dar tot fara umor. Totusi asa ceva as citi, ar citi poate si altii, ar putea face si cadou gratuit pe net, mai curind decit sucesurile pitipoancelor si sfaturile lor date tatelor, de cum sa-si gaseasca si ele un Irinel ca lumea si sa-si perfectoneze frizura. Ori saga napolitana a Elenei Ferrante, o povestitoare ca Sadoveanu, Creanga, nu poti aduga, nu poti s-o lasi, citesti cu placere. Ba, o carte de gradinarit nu se poate recomanda ? O aventura, ceva usor, sub 600 grame, dar cu sare si piper ? O carte pentru pentru parinti, s-o citeasca copiilor inainte de culcare ?

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Comentează