Sute de oameni păstrează liniștea, în sală, cât curge genericul de final al filmului ”Colectiv” și apoi nu vor să plece unul de lângă celălalt

Reacția la filmul Colectiv spune ceva despre nevoia noastră de a discuta despre ce ne desparte, în numele a ceea ce ne unește.

joi, 20 februarie 2020, 11:36

”Dar, spuneți-mi, totuși, de ce cazul Hexi Pharma s-a stins din atenția publică?”, insistă bărbatul tânăr, cu voce fermă și caldă, de undeva din spatele sălii.

Este aproape miezul nopții la Sibiu și peste 200 de oameni continuă să discute de aproape o oră, în sala ”Ion Besoiu”, cu echipa documentarului ”Colectiv”, cu protagoniștii, dar și între ei. ”240, mai exact”, șoptește Răzvan Luțac. Cu reflexul calm al jurnalistului sportiv, în mijlocul discuțiilor puternice de când suntem pe scenă, colegul meu a găsit răgazul să numere femeile și bărbații din sală.

Cum explică regizorul finalul care te lovește în plex

După cele patru avanpremiere, câte două pe zi, de la Cluj și de la Sibiu, s-a format un ritual al Colectiv, ca o ștafetă predată invizibil.

Publicul urmărește filmul de aproape două ore într-o tăcere care crește împreună cu suspansul. Când vine finalul, sălile încremenesc. E de neintuit, neașteptat de fiecare dată, ”am vrut să vă las un timp singuri cu voi, aproape ca și cum aș scoate din priză”, a explicat regizorul Alexander Nanau întrebat de ce a ales astfel deznodământul.

.
Pe ecran începe genericul și litere albe curg încet, încet, moment în care femeile și bărbații rămân pe scaune și nu aplaudă, iar foarte puțin dintre cei prezenți se ridică și pleacă.

Se aude un nas tras, un șervețel care nu mai poate aștepta lacrimile și un inspirat sincronizat cu întunericul din jur. Nu e doar liniște, e ca un soi de prelungire a versurilor, care îți propun să înțelegi că lucrurile nu se termină aici și că, la finalul zilei, cum spune unul dintre cântecele captate de Nanau din scenele de acțiune și din fondul ambiental, ”contează cum ne purtăm unii cu alții”.

Respectul studenților de dincolo de Cercul Polar

Când se aprinde lumina, încep aplauzele. Trec repede peste descrierea lor, de jenă.

Am crezut că cele aproape 7 minute de aplauze în picioare de la Veneția au fost datorită cinefililor dedicați din sală, oameni care urmăresc an de an, pe malul Mediteranei, cel mai vechi festival al lumii.

”La Toronto publicul nu va reacționa la fel, acolo se mănâncă popcorn în sală”, mi-a spus un italian. Aplazele au continuat însă peste tot.

La 350 de kilometri nord de Cercul Polar, la Tromso, într-un centru de studenți deloc ușor de impresionat, aici pe unde au trecut Nansen și Amundsen, proiecția a început cu tinerii cu berea în mână și s-a încheiat în tăcerea respectuos albastră a fiordurilor.

.
Acolo, în Norvegia, filmul a luat un premiu cu nume simpatic: ”Don Quijote”, acordat de asociația festivalurilor de cinema.

Există, în ”Newsroom” al lui Sorkin, probabil cel mai bun serial TV despre presă, o interpretare surprinzătoare a personajului: până la urmă, Don Quijote nu-și dorea decât un pic de decență într-un decor aproape nebunesc.

Și tot așa, între Veneția, Cluj și Sibiu, ”Colectiv” își continuă drumul ”fără să avem pretenția că dăm lecții”, spune regizorul. Oamenii își încep vizionarea cu atenție, multă atenție, urmează aprecierea și apoi vin, însetate, argumentele.

Proiecția filmului Colectiv la Sibiu Proiecția filmului Colectiv la Sibiu

Nemulțumirea că lucrurile nu se duc până la capăt

Bărbatul tânăr în pulover și blugi, din spatele săli, insistă: ”De ce s-a stins din atenția publică Hexi Pharma? Vă întreb tocmai pentru că simțim că împărtășim o dorință de căutare a adevărului, acesta este unul dintre efectele filmului. Nu s-a mai aflat nimic nici despre cum a fost cu SRI”.

”Există o responsabilitate a fiecăruia în ce avem și menținem în spațiul public. Am publicat, de pildă, că sediul social al Hexi Pharma, era într-un bloc al angajaților SRI. Că Serviciul știa, de peste un deceniu, că sunt probleme cu dezinfectanții”, răspund jurnaliștii de pe scenă.

”Există o responsabilitate a președintelui României, cel prezent, dar și alții, că n-au spus ce s-a întâmplat cu acele informații și de ce Serviciul n-a realizat catastrofa produsă de dezinfectanții neconformi. Și nu doar a Președintelui, ci și a Guvernelor, indiferent de culoarea lor politică”, continuă reporterii Gazetei.
.
”Dar cum de un ziar sportiv a ajuns să facă investigații despre sănătate”, e o întrebare care vine logic și repetitiv. ”Când te obișnuiești să reziști suporterilor Stelei și ai lui Dinamo, să fii între pasiunile lor, reziști și Guvernelor”, e una dintre explicații, mai serioasă decât pare. ”Oamenii aveau încredere în noi după peste 20 de ani de investigații”, spune Mirela Neag.

Elefantul din încăpere. ”L-am tratat pe Vlad Voiculescu în calitate de decident public”

Un om șoptește că ”Filmul pare o promovare a unui politician”. Unul dintre cei de pe scenă îl aude și îl roagă să lanseze provocarea. ”Haideți să dezbatem ce ne preocupă, nici un subiect nu e interzis!”. Undeva în spate, se vede silueta neagră a Adinei Florea, jurnalista care a ales să filmeze toată întâlnirea.

.
”Da, să nu evităm elefantul din încăpere”, spusese și la o vizionare de presă regizorul Alexander Nanau despre prezența în film a lui Vlad Voiculescu. ”Întâi, să acceptăm că ne era imposibil în finalul lui 2015, când am început proiectul, să anticipăm că în 2020 Vlad Voiculescu va dori să candideze la Primăria Capitalei”, explică regizorul.

”Noi l-am tratat pe Vlad Voiculescu în calitate de decident public”, spune Nanau. Există, în documentar, o scenă dură în care ministrul Voiculescu e confruntat, cu întrebări excelente, de jurnalista Antenei 3, Maria Toader, iar Nanau a lăsat dialogul neatins, ucigător și integral.

”Dacă am fi dorit să-l elogiem pe ministru am fi apelat la episoade reale, însă necunoscute. Am fi pus în film faptul că, mult înainte de a intra în Guvern, el este cel care a reușit să o ducă pe Teddy Ursuleanu la Viena, însă, în loc de asta, apare o întâlnire aproape misterioasă între ei”, mai spune realizatorul. Pe scenă, Teddy zâmbește.

”În ceea ce ne privește, lucrurile sunt clare. Tratăm la fel orice partid, orice ministru, orice putere. Ministrul Achimaș Cadariu, care a demisionat după o mușamalizare nereușită, a fost ministrul lui Dacian Cioloș”, explică jurnaliștii.

„Apropo de domnul Cioloș. Am asistat la discuția de aproape o oră, o avem înregistrată, în care ziariștii Gazetei au încercat să obțină o reacție de la premier, în cazul Hexi Pharma. Răspunsul a fost: avem lucruri mai importante”
Alexander Nanau, regizorul Colectiv

Alexander Nanau, regizorul Colectiv Alexander Nanau, regizorul Colectiv

”Crimele sunt clare, noi luăm lucrurile ca pe Facebook”

”Am trăit filmul ca pe întâmplările subiective și puternice, așa, cum e viața noastră”, spune un spectator german, stabilit probabil la Sibiu. ”Crimele sunt clare”, corupția e clară și ”noi luăm lucrurile ca pe Facebook”, spune omul. ”E foarte grav sindromul ăsta”, constată bărbatul, deplângând bagatelizarea lucrurilor importante, ca o suferință a societății noastre.

”Da, pentru că suntem practic sub o dictatură a manipulării informației”, răspunde Nanau. Am ajuns, motivează regizorul, atât de divizați încât ”îl credem pe A sau pe B și nu se mai ascultă argumente, nu se mai verifică fapte”.

O tânără calmă ridică o altă discuție necesară. Ea remarcă ”duelul” din film dintre Vlad Voiculescu și Gabriela Firea pe tema transplanturilor.

.
”Dar totuși, la Sfânta Maria, știți că s-au făcut mai multe transplanturi reușite?”. 8 oameni într-un an și jumătate, cu un singur mort ”și acela pentru că nu și-a luat tratamentul, absolut necesar”, rostește ea. „E o rată mult mai bună decât rata mondială”.

Femeia are informații, într-o discuție după discuție, cu ziariștii Gazetei, se va prezenta drept sora unuia dintre medicii care fac operații de transplant la Sfânta Maria, medic care lucrează regulat la un alt spital bucureștean și se reunește în echipă când sunt posibile transplanturi. E mâhnită că anumite lucruri nu par încheiate în film, că se comite astfel o nedreptate, ”că nu există măcar o notiță, undeva, la final, despre ce s-a întâmplat după terminarea filmărilor”.

Da, lucrurile s-au schimbat și în bine, ”S-au schimbat?”, e o altă întrebare frecventă a spectatorilor, dar 8 transplanturi nu înseamnă o salvare reală, sistemică, spune Mihai Grecea, omul care a stat 25 de zile în comă după incendiu și fără de care filmul nu ar fi fost posibil.

Mihai Grecea: Foto: Scena 9 Mihai Grecea: Foto: Scena 9

”Imaginile de la început, din club sunt reale?”, întreabă altcineva. Se referă la acele minute în care oamenii își mușcă buzele. ”Da, sunt reale și nu au fost văzute niciodată” răspunde Grecea.

Sinaia

E miezul nopții. În fața sălii din Sibiu pâlcuri de oameni continuă să discute. ”E ca și cum n-ar vrea să rămână singuri”, spune Nanau. Merge să-și ia o bere.

Azi e Timișoara, vineri, Craiova, sâmbătă, Sf. Gheorghe, Brașov, duminică Sinaia, locul unde a plecat spre moartea sa, ”dintr-o eroare de comunicare”, Alexandru Hogea.

Prima parte a dezbaterii a lansării filmului Colectiv la Sibiu:

A doua parte a dezbaterii a lansării filmului Colectiv la Sibiu:

Comentarii (12)Adaugă comentariu

2Shy  •  20 februarie 2020, 11:46

Da, domn Tolontan, cum se face ca s-a fasait rau de tot Hexi Pharma? V-am intrebat odata un lucru: cum se face ca ati facut testele alea la un cabinet neautorizat dupa care ati publicat articolul? Mi-ati raspuns ca nu era treaba dumitale sa faceti teste ca lumea ci a statului. In momentul ala mi-am dat seama de valoarea dummeavoastra jurnalistica. Sunteti un diletant care arunca cu povesti sperand ca ceva "sticks". Cu alte cuvinte, testele alea de 2 lei facute de dumneavosstra puteau fi catastrofal de gresite si tot ati dat-o inainte cu articolul. Ati avut noroc ca s-au nimerit bine dar va puteati insela amarnic. Un jurnalist adevarat ar fi facut testele alea de 4 ori la 4 institutii autorizate diferite alstfel incat articolul lui sa fie bulletproof. Hai, incercati s-o dregeti si p-asta. N-aveti cum s-o dregeti.

Cătălin Tolontan  •  20 februarie 2020, 11:48

@2Shy : treaba noastra, ca jurnalisti, e sa va informam in legatura cu actiunile celor pe care-i alegeti sa va conduca. Gazeta Sporturilor a scris atunci ca statul nu controleaza dezinfectantii si, din pacate, era 100% adevarat. De asemenea, 100% dintre substantele Hexi Pharma erau ineficiente, potrivit tuturor analizelor, din tara si din strainatate, inclusiv la laboratoarele acreditate. Toate aceste probe sunt in justitie, unde s-a si dat o condamnare in prima instanta. Acestea sunt faptele, iar o societate tine cont de fapte daca isi doreste sa progreseze. Multumim!

Urod  •  20 februarie 2020, 12:58

Nu stiu daca voi avea ocazia sau curajul de a vedea acest film....dar chiar așa, ce sa schimbat după această tragedie...?!!!!...ce se mai întâmplă cu Hexi Pharma...?!!!!...nu vreau sa fiu cinic, dar infectiile nosocomiale din cele 400 de spitale infestate, vor ucide in timp mult mai mulți oameni...repet ,nu vreau sa fiu cinic si nici macabru dar acesta este adevarul....

goldan gheorghe  •  20 februarie 2020, 14:53

2Shy, dl Tolontan are dreptate, solutiile dezinfectante diluate (apa chioara) au ucis o multime de oameni, prin toate spitalele prin care au ajuns. O proba mai buna ca asta nu veti gasi, in plus ministerul Sanatatii, n-avea un laborator autorizat. Avea Hexi Pharma.

Maxentiu  •  20 februarie 2020, 15:01

Inteleg ca vizionarea acestui film reprezinta o experienta cvasi-religioasa, poate ar trebui sa-l proiectati in biserici. Ca si-asa le-ati pus gind rau.

2Shy  •  20 februarie 2020, 15:25

Goldan Gheorghe Domnul Tolontan a avut noroc, putea foarte bine sa nu aiba dreptate. Atunci cand faci teste in laboratoare neautorizate ai sanse mari ca loboratorul sa dea gres. Dar se pare ca nu ati prins spilul la ce spuneam: un jurnalist adevarat, care pune adevarul mai presus de orice, ar fi investigat cum trebuie asa ceva si ar fi facut teste la laboratoare acreditate. Daca asta insemna sa le faca in afara, trebuia sa le faca in afara. Nu scrii un articol bazat pe niste teste facute la laboratoare neautorizate ptr ca exista riscul ca laboratoarele sa dea gres si sa bagi spaima in populatie. Raspunsul lui Tolontan dat intrebarii mele este de-adeptul strigator la cer. Un adevarat jurnalist as fi mers pana in panzele albe sa se asigure ca testele sunt conforme si ca ceea ce scrie se bazeaza pe fapte concrete. "Tolontan threw *** at the wall to see what sticks" - asta e o vorba de la americani.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Luci  •  20 februarie 2020, 17:34

"Am crezut că cele aproape 7 minute de aplauze în picioare de la Veneția au fost datorită cinefililor dedicați din sală, oameni care urmăresc an de an, pe malul Mediteranei, cel mai vechi festival al lumii" ... Ma scuzati, dar Venetia e la Adriatica.

Cătălin Tolontan  •  20 februarie 2020, 18:00

@Luci: Marea Adriatica este parte a Marii Mediterane.

Vladone  •  20 februarie 2020, 21:22

Cu o întrebare simpla imi permit sa va abordez: care a fost bugetul acestui film si din ce surse a fost acoperit!?

Catalin  •  20 februarie 2020, 21:37

Buna seara M-am aflat aseara in sala la Sibiu. Nu am apucat sa pun intrebarea .. Eu l as fi intrebat pe domnul Tolontan, daca nu considera ca o informare ulterioara a populatiei cu privire la ce s-a intamplat in justitie sau in institutiile statului, ori in legislatia tarii , in urma dezvaluirilor si a anchetelor facute de presa, nu ar puteaa fi un indemn, o motivare in plus pentru a se reactiona din societate ? Deocamdata societatea nu reactioneaza decat emotional pe moment, insa cred ca daca oamenii ar fi informati, ca in urma acestor dezvaluiri se poate schimba ceva, atunci cred ca ar reactiona cu mult mai mult decat comentand pe on line. Filmul mi a aratat neputinta unor oameni bine intentionati, in fata unui sistem putred. Pentru mine asta a fost esenta filmului .

2Shy  •  21 februarie 2020, 13:25

Domnule Tolontan, si acum ca si atunci evitati sa raspundeti direct la tema principala din comentariile mele: aceea ca dumneavoastra ati facut testele la centre neautorizate si ca v-ati bazat articolele pe exact aceste teste "dodgy", adica suspecte. Nu ati fost nici etic si nici moral *** ca sa spuneti clar ca ce ati a fost bazat pe lenevie si juma de treaba. Daca as fi fost eu in locul dumitale, nu m-ar fi lasat constiinta sa scriu un articol bazat pe informatii potential false. M-as fi dus in strainatate la laboratoare autorizate tocmai ptr a avea autoritatea necesara in a scrie un articol bazat pe fapte concrete. Dumneavoastra ati avut noroc ca testele au iesit la fel si la laboratoarele specializate. Dar ce faceati daca nu ieseau? Dumneavoastra ne tot tineti lectii de coloana vertebrala, de integritate, de responsabilitate dar nu aveti macar curaj sa spuneti aici: da, domne, trebuia sa fac teste la laboratoare specializate ca un adevarat jurnalist deontolog. Nu sunteti cu nimic mai presus fata de persoanele pe care ii acuzati de coruptie.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

bg  •  24 februarie 2020, 8:33

Dezinfectantii Hexi Pharma erau neconformi din fabricatie! Pe eticheta, era vopsit gardul, inauntru LEOPARDUL! Expertul in biocide, venit din Austria, a mentionat in interviu ca dezinfectantii pot fi verificati in laboratoare ale Facultatilor de profil (medicina, biologie, chimie). Sunt asa numitele testari preliminare, iar rezultatele te ajuta sa faci o minima evaluare a produsului cand exista suspiciuni. Numai ca spitalele nu aveau suspiciuni, iar inf. nosocomiale in crestere nu erau raportate. Treaba statului este sa infiinteze o retea de laboratoare de sanatate publica acreditate in care biocidele sa poata fi testate, controlate, verificate, iar cazurile de infectare cu bacterii, virusuri sa fie diagnosticate. Stiti ceva in acest sens? La noi, este un dezastru, un haos generalizat. Dupa 30 de ani nu s-a facut nimic, ba s-a distrus si ce aveam inainte (vezi Inst. Cantacuzino)...

Comentează