Cu ce seamănă, ca două picături de apă, discursul directorului SRI, Eduard Hellvig

sâmbătă, 18 iunie 2022, 2:51

Pornit într-o retorică de critică a societății polarizate și de apărare a democrației, Hellvig uită totuși să răspundă la întrebările simple: cine a scris drafturile nedemocratice și de ce SRI nu acceptă dialogul cu societatea?

Anne Applebaum, 57 de ani, este una dintre cele mai influente gânditoare ale momentului în Occident. Are origini poloneze, s-a consacrat în America, unde s-a și născut, și scrie despre Rusia de câteva decenii. Citind discursul lui Eduard Hellvig e vizibil cât de mult seamănă cu al Annei Applebaum, nu în sensul de plagiat, ci în sensul că SRI și „atlanticiștii” sunt gemeni de convingeri.

„Anticomunismul”, folosit ca să creezi un alt fel de comunism

Ca să ai succes în amețirea unei țări postcomuniste ai nevoie, printre altele, de „utilizarea traumelor societăţii din perioada comunistă pentru a crea, foarte abil, tocmai o reflexie de tip totalitar”, ne-a spus Eduard Hellvig vineri. Și Anne Applebaum e convinsă de același lucru. Autoarea americană dă exemplul Poloniei și Ungariei. În aceste țări, „apelul la «anticomunism» pare un pretext subțire și superficial” prin care se creează, fără scrupule, susține Applebaum, bazele unor regimuri autoritare. Mimezi lupta împotriva comunismului și tu dai cu var peste o lume în care drepturile fundamentale sau domnia legii au la fel de puține șanse, explică Applebaum în cartea sa recentă „Amurgul democrației – Seducătoarea atracție a autoritarismului”, apărută și în România.

O paranteză merită, totuși, făcută. În 2024, finalul celui de-al doilea mandat al președintelui Klaus Iohannis, România va împlini 20 de ani de când se află sub conducerea unor șefi de stat care au propovăduit anticomunismul și anticorupția, câștigând mandat după mandat cu acest discurs. E mai puțină autocrație și mai puțină corupție azi?

Teoria conspirației

Să mergem mai departe. După ce ți-ai compromis adversarii stigmatizându-i drept „comuniști”, continui zăpăcirea societății prin teoria conspirației, spune Eduard Hellvig. „Paranoia, teoriile conspirației, judecata prin asociere, crearea unor temeri false, suspiciunea generalizată care pornește de la premisa vinovăției, manipularea – sunt componentele de bază” ale securismului care dezbină premeditat societatea și caută țapi ispășitori, consideră directorul SRI.

Anne Applebaum susține și ea că „teoria conspirației e folosită ca mijloc de a forma a defini o elită, fără concurență, fără examene, fără un CV doldora de realizări. Oricine crede teoria conspirației e un patriot și prin urmare se califică pentru ocuparea unui post”. Teoria conspirației „este acea idee că în spatele a orice se ascunde un interes obscur şi neapărat de rea intenţie, că există duşmani în interiorul României, duşmani cu care trebuie să ne luptăm”, susține și Hellvig.

Anne Applebaum a câștigat un premiu Pulitzer în 2004 pentru o istorie a Gulagului | Foto: Hepta

Cum ataci o societate

Iar ținta o reprezintă instituțiile democratice, consideră cei doi, umăr la umăr, de la distanță. Applebaum citează o fostă ambasadoarea a SUA la ONU, care spunea că „pentru a distruge o societate, e mai întâi necesar să-i delegitimezi instituțiile fundamentale”. Asta se poate face, crede directorul SRI din România, printr-un „proces de intenţie fără dovezi, manipularea adevărului şi întreţinerea unui conflict artificial între părţi ale societăţii, între societate şi instituţiile statului, între indivizi şi societate”. Așa se formează, îl completează Applebaum de peste Ocean, un „hiperpartizanat care se adaugă la neîncrederea în politica «normală», în politicienii «sistemului», în «experții ridiculizați» și în instituțiile «de masă» – inclusiv instanțe de judecată, poliție, funcționari publici”. E, într-adevăr, un fenomen periculos.

Nu mai poți avea încredere în nimeni

Prin dezbinarea despre care vorbesc și Hellvig și Applebaum se sădește în mintea colectivă ideea că „Nu poate exista neutralitate într-o lume polarizată, deoarece nu pot exista instituții nepartizane sau politice”.

Consecința e aceea că nu ai în cine să mai ai încredere – nici în stat, nici în experți, nici în știință. Iar acest demers intenționat de separare, purtat în special prin intermediul noilor tehnologii, „sapă la temelia oricărui demers de democratizare, ne vrea ţinuţi pe loc şi în conflict unii cu alţii”. Primul citat e din Applebaum, al doilea – din Hellvig, numai că sunt interschimbabile, atât de mult seamănă.

Urmarea acestei dezbinări permanente? Cacofonia și haosul.

„În multe democrații avansate actualmente nu mai există o dezbatere comună, ca să nu mai vorbim despre o poveste comună. Oamenii au avut întotdeauna opinii diferite. Acum au fapte diferite” Anne Applebaum

Directorul SRI nu a explicat unde anume este promovat securismul provocator de dezbinare, cel pe care l-a indicat drept „bine reprezentat în prea multe medii ale societății noastre”. Care sunt aceste medii? Applebaum indică mijloacele. „Noile medii de informare reprezentate de „algoritmii rețelelor sociale îi radicalizează pe cei care îi folosesc. Deoarece au fost proiectați să te țină online, algoritmii favorizează emoțiile, în special furia și teama. Furia devine un obicei. Dezbinarea devine normală”. La asta se adaugă „buletinele de știri isterice ale televiziunilor”, crede profesoara americană.

Tot acest curent devastator „are abilitatea de a se prezenta ca un medicament, când în realitate este virusul însuşi”, crede Hellvig. Sau, cu termenii autoarei americane, „se promovează haosul ca un preambul al unui alt fel de ordine”.

Similitudinile nu înseamnă, neapărat, că Eduard Hellvig a citit cartea Annei Applebaum, „Amurgul democrației”. Ci doar că el se inspiră din aceeași doctrină, pe care scriitoarea americană o numește „atlanticism”. E un termen care comprimă ideea de „alianță transatlantică”. În cazul României, simplificator definit, e vorba de axa București – Bruxelles – Washington.

Pentru că tot voiau să spună vorbe mari, în loc să lămurească îngrijorările concrete ale societății, cei din SRI au folosit linia de gândire promovată nu doar de Applebaum, dar de mai mulți gânditori vestici. Problema e că Hellvig a apelat la primejdii reale pentru democrație, ca să acopere nemulțumirea societății în legătură cu legile siguranței naționale. A folosit o teorie importantă, da, crucială pentru noi toți, într-o maniera univocă.

Monolog în loc de dialog

Cu sondaje care arată tot mai clar că opinia publică din România este atrasă de Est, probabil că ieșirea lui Hellvig are și natura unei încercări aproape disperat-filozofică de a arăta că SRI e conștient de fenomenul degradării democrației.

Întrebarea e totuși de ce SRI nu a ieșit mai devreme? Nu doar cu această discuție publică, ci din carapacea sa. În 1989, imediat după căderea comunismului, șeful serviciilor secrete bulgare a declarat: „Nu e suficient ca să lucrăm în folosul oamenilor, ci trebuie să și demonstrăm asta, prin transparență”.

Strădania de a se arăta, de a se explica, de a se dovedi onest cu publicul a fost un efort cu totul străin serviciilor noastre secrete. Iar acum, discutând fenomene reale și periculoase din societate, din toate societățile de altfel, Hellvig aplică, la rându-i, o reducere groaznică: cine ne chestionează sau ne critică pe noi e un dușman al democrației.

Șeful SRI constată că prea des diferența de opinie înseamnă suspectarea celuilalt că are o agendă ascunsă, dar, la rându-i, îi bănuiește pe criticii legilor de o agendă invizibilă.

Există ocazia să înceapă proba bunei credințe de undeva. Să ne spună fiecare serviciu secret din România cine a scris proiectul legilor siguranței naționale, căci de aici s-a stârnit discuția. Mai ales că toate declarațiile oficiale de până acum arată că procesul alcătuirii draftului a fost unul nondemocratic. Până să fie distrusă democrația prin teoria conspirației, ea este minată din interior.

Foto: Hepta