Iohannis și Hellvig, lanțul și bilanțul

miercuri, 22 iunie 2022, 9:57

De Cătălin Tolontan

Într-un moment în care românii sunt tot mai resemnați că nu-și pot controla sau influența guvernul și pe cei aleși, președintele țării și directorul SRI au jucat, la bilanțul serviciului secret, o scenetă a elitei pe care o doare undeva de ce cred cetățenii.

„Reputația noastră e o resursă extrem de importantă”, spunea Eduard Hellvig în martie 2017, pe vremea când șeful SRI făcea încă declarații după bilanțul SRI. Și președintele Klaus Iohannis venea atunci în fața cetățenilor, care-și trimiteau jurnaliștii cu microfoanele la baionetă. Contribuabilii voiau să știe ce gândește șeful statului după întâlnirea de la SRI. Iar directorul SRI și președintele țării stăteau la pupitre, vorbind oamenilor în fața camerelor de luat vederi.

Ședința de bilanț SRI a avut mereu o componentă secretă. Dar, înainte de 2017, au fost unii ani cu o parte deschisă presei, adică românilor. Apoi urmau declarații ale celor responsabili.

Miercuri, Palatul Cotroceni a anunțat presa că președintele merge la bilanț când acesta era deja în sală, cu 9 minute înainte de startul formal al adunării, cum bine a remarcat ziaristul de la Europa Liberă Cristian Andrei. Abia atunci a aflat și opinia publică că are loc bilanțul SRI. Apoi, ne-am ales cu un comunicat care vrea să țină loc de evaluarea către țară, prezentată în mod normal de cele două personaje dispărute în ceață.

Tocmai pentru că reputația e o resursă importantă, SRI are obligația să nu se mai joace cu ea. În acest moment, lucrurile arată ca și cum Hellvig și Iohannis au organizat o ediție națională de MythBusters cu tema „Cum să demolăm câtă încredere or mai avea oamenii în SRI, într-o țară unde oricum oamenii nu cred în instituții”.

Președintele e părăsit ca asumare de oamenii lui, chiar și de aceia de îi mai are pe lângă el. Vrea de capul lui, așa să fie, cam așa sună strategia consilierilor. Iohannis se mișcă de parcă îl sfătuiește Peskov, de la Kremlin.

Șeful statului își merită pe deplin solitudinea, pentru că o sumedenie de relatări credibile dinspre Cotroceni, dar și din mediul politic îl descriu în ultimii ani drept „un președinte care discută doar cu SRI și cu SIE”.

Nici soarta lui Hellvig nu pare mai bună, el arată ca un șef de instituție lăsat fără soluții. Poate chiar săpat din interior. Oricât de multe pile s-or fi angajat la departamente de analiză ale SRI, tot ar trebui să mai fie niște oameni pe acolo care să realizeze cum calcă în străchini directorul instituției. De ce nu e avertizat și corectat? Bilanțul ar fi fost o bună ocazie pentru ceva transparență, nu pentru încă o enigmă caraghioasă, fără nici o miză, dar aducătoare de iritare publică. O ratare în plus.

Tot ce comunică acum statul român, de la Guvern la Cotroceni și de la SRI la SIE, este aroganță. Deziluzia societății noastre, cu doar 35% dintre oameni care se declară chiar în aceste zile atașați valorilor și principiilor democratice, începe de sus.

Un alt sondaj arată că 66% dintre compatrioți au un sentiment de neputință față de conducători, considerând că „indiferent cine vine la guvernare, pentru mine va fi la fel”.
Suntem în plin sindrom de „taxare fără reprezentare”. Și niciun bilanț secret nu poate să arate altceva.

foto: Inquam Photos/Octav Ganea