Când oficiali de la Kiev consideră că rostul presei e să fie prietenoasă

O cauză bună nu înseamnă că trebuie să moară profesii care apără democrația și dau oamenilor încrederea și puterea de a-și controla guverne, politicieni, armate

duminică, 28 august 2022, 1:18

de Cătălin Tolontan

Accesul în sediul Parlamentului European de la Strasbourg, loc unde steagul Ucrainei flutură ca o promisiune, se face prin mai multe porți. Una dintre intrări poartă numele lui Winston Churchill.

„Dacă tăiem din cultură, de ce mai ducem războiul?”

După ce traversezi poarta, întâlnești, în amintirile funcționarilor europeni, povestea din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când în cabinetul de război condus de Churchill existau mari presiuni pentru a scădea cheltuielile. Era nevoie de bani ca să se poată face față nevoilor de pe front.

Opoziția făcea presiuni, iar țara era îngrijorată. Deși aflată într-un conflict existențial, Marea Britanie nu-și suspendase democrația, iar cetățenii voiau explicații pentru deciziile celor care-i conduceau.

Se discuta despre mutarea unei părți a patrimoniului artistic al Angliei în afară. Canada era o soluție. Un membru al guvernului a propus reducerea drastică a cheltuielilor culturale. Winston Churchill a refuzat nu doar să mute ceva în afară, dar și să taie costurile de la cultură. Fraza atribuită lui, „Dacă tăiem din cultură, de ce mai ducem războiul?”, a intrat în istorie. El ne spune că și în momentele de mare criză, de profundă amenințare, principiile rămân fundamentale. Mijloacele contează.

Înțelegerea presei ca „susținător al cauzei”

Recent, oficiali de la Kiev, dar și presa ucraineană, au acuzat Euronews că face propagandă pentru Kremlin. „Cu așa prieteni, n-ai nevoie de dușmani”, au spus ei. Iar argumentul e că, de vreme ce Euronews are finanțare și de la Comisia Europeană, de ce postul de televiziune nu e prieten?

Dar dacă standardul ar fi acela ca presa să fie prietena guvernului, de ce mai luptă Ucraina cu un regim autocratic și criminal, cum e cel de la Kremlin? Putin crede exact același lucru: că presa e datoare cu loialitate guvernului.

Jurnalismul nu sprijină armatele

Sigur că există restricții în vreme de război. Și evident că nu se poate compara libertatea presei din Ucraina cu cea a presei din Rusia, cea care poate scrie sec despre fapte, fără să fie amenințată, doar dacă o face din exil. Dar, tocmai din acest motiv, e necesar ca un curent de gândire din Ucraina, explicabil prin drama războiului, să nu fie acceptat drept normal. Nu e treaba Euronews, sau a oricărui ziarist din lumea asta, să fie prietenos cu politicienii, cu generalii sau să sprijine armatele.

Exemplul clasic este al „Dosarului Pentagon”. Când presa americană a publicat în 1971 secrete ale propriei armate, Guvernul de la Washington a protestat și a încercat să îi blocheze pe jurnaliști. Argumentul era că SUA se afla în război, iar adversarii primeau informații vitale, odată cu publicarea unor documente secrete.

Reporterii americani din toată țara și-au văzut de muncă, iar răspunsul lor a fost: „E dreptul publicului să știe dacă generalii sunt competenți sau incompetenți, dacă viețile soldaților sunt puse în risc conform legilor sau nu”.

Amnesty International a pățit la fel

Dacă Euronews greșește, să fie criticat. Dacă e sistematic partizan în relatări, să fie dovedit și criticat. Dar să ameninți, indirect, cu închiderea unui canal TV, printre alte argumente pentru că difuzează și imagini date de armata rusă, ca și cum ar trebui să relateze doar dintr-o sursă, este nedemocratic.

Ca și în cazul Amnesty International, nu tot ce e nepopular e și greșit. Iar treaba presei nu e să fie populară, să se atașeze unor cauze, oricât de bune, ci să informeze „dintre fronturi”. Doar astfel oamenii au o șansă să-și păstreze încrederea în ideea de fapte care nu pot fi răsucite și prezentate de fiecare parte așa cum vrea ea.

Altfel, la ce bun sacrificiul imens al ucrainenilor, dar și contribuția, mult mai mică, însă de netăgăduit, a întregii lumi democratice, care a ales să lupte împotriva regimului despotic și asasin de la Kremlin? Putin și administrația Federației  Ruse au ajuns în acest punct al nebuniei, de a nega legitimitatea existenței unei țări și a încerca să o distrugă cu bombe, printre altele pentru că au considerat că orice observație din afară la adresa lor e, prin definiție, dușmănoasă și le vrea răul.

Dacă tăiem libertatea de exprimare, ceea ce rămâne după război va semăna cu ce își doresc cei care l-au început, la Moscova.

 

Comentarii (1)Adaugă comentariu

tindala  •  1 septembrie 2022, 9:45

Atunci in prima luna de la declanșarea ciudatei„operațiuni speciale” de catre fostului agent kgb(oare chiar n-o fi fost și el„intors”- macar in timpul lui Elțin?!),la emisiunea Monicai Gyurco de pe tvr1-Cristian Diaconescu-fost ministru de externe-iși exprima admirația fața de președintele John Biden pentru ca…„i-a interzis accesul lui Putin la presa-lipsindu-l de posibilitatea de a se adresa direct publicului,ca sa nu faca…propaganda”!Concluzia?E razboi!

Comentează