Daniel Moise, pilotul celui de-al doilea MiG, confirmă: „Am spus: «Ninsoare puternică, aveți grijă!» Tot respectul pentru echipaj”

miercuri, 12 octombrie 2022, 9:52

De Iulia Roşu, Cătălin Tolontan

Pilotul Daniel Moise spune că, după prăbușirea colegului său de pe MiG, a auzit din comunicații cum un elicopterul american Black Hawk, care era în zbor, a încercat să plece spre zona tragediei, dar a renunțat după 2-3 minute, din cauza vremii. Moise a comunicat turnului și colegilor că sunt „condiții foarte grele” și „am dat detalii meteo”. „Apoi am auzit cum elicopterul nostru decolează”. „Tot respectul pentru echipaj”, mai spune el despre cei dispăruți.

Daniel Moise, zis și „Motanul”, pilot de MiG-21 LanceR, s-a ridicat în aer miercuri, 2 martie 2022, în jurul orei 19.50.

Cu 25 de ani de experiență, el a fost liderul formației de două avioane care a pornit de la baza „Mihail Kogălniceanu”. Avea aproape 2.000 de ore de zbor, în seara aceea luase combustibil pentru o misiune care urma să dureze o oră și jumătate. Cel de-al doilea MiG era pilotat de Costinel Iosif Niță.

„Niță era un pilot bun, care făcuse cele peste 500 de ore de zbor intens, în ultimii câțiva ani. Era bine antrenat, zbura în misiuni de poliție aeriană. Zburase și cu o zi înainte”, spune Moise despre colegul său, într-un dialog cu Libertatea.

„Motanul” își amintește că informațiile meteo le-au fost oferite în amănunt, înainte de plecare. MiG-urile urmau să intre în 5-6 kilometri pe axul de decolare într-un nor de ninsoare. „Dar la 2.000 de metri veți fi deasupra”, li s-a spus celor doi piloți, povestește Moise.

Vremea rea a făcut MiG-urile să zboare într-o misiune „la minim”, cea mai dificilă categorie

„Piloții primesc o informare meteo pe care o și semnează. Iar unul dintre argumentele pe care se bazează ideea sacră din aviație, că decizia aparține pilotului, ține și de meteo. Vremea se poate schimba repede. În zbor, tu poți avea alte informații decât ți s-au oferit în prognoza de acum câteva zeci de minute sau chiar 10 minute. De aceea, tu decizi, tu ești comandantul”, a explicat pentru redacție un alt pilot cu mare experiență, militar activ, care a rugat să i se păstreze anonimatul.

Moise confirmă că și ei au semnat informările meteo înainte de decolarea MiG-urilor. Vizibilitatea era de 5 kilometri, iar plafonul de nori era la 300 de metri. Era o operațiune din categoria cea mai dificilă, „la minim”, cum spun piloții. Dar ambii militari se încadrau ca barem, puteau pleca, susține el.

Au început să zboare și au pornit în misiunea lor de patrulare. „Liderul de formație este «cap», cum spunem noi, și vorbește cu coechipierul său pe timpul misiunii”, explică Moise.

Comandorul Daniel Moise e pensionat din luna mai, dar și acum e atent la detaliile misiunii din 2 martie. „Fără amănunte, vă rog”.

„Cobora accelerat”

La un moment dat, Niță nu a mai răspuns la mesajele MiG-ului din față, rememorează Moise. „Am încercat repetat să-l contactez. Niciun răspuns”. S-a adresat turnului de control de la Kogălniceanu. Turnul i-a comunicat lui Moise că, în loc de viraj stânga, cum îi spusese el, celălalt MiG „virase în dreapta și cobora accelerat”.

„Aproape imediat mi-au spus că a dispărut de pe radar”. Era ora 20.03. „Asta însemna că s-a prăbușit. Dar am crezut că s-a catapultat. Am anunțat că am întrerupt misiunea. M-am dus după el. Misiunea mea devenise aceea de a repera locul și de a-l transmite”, spune comandorul. El își amintește că a încercat să coboare, dar „era dificil, era viscol”.

Daniel Moise, pilot:
Condițiile erau foarte rele, trebuia și să consum cât mai mult combustibil ca să pot ateriza. Am mai încercat încă o dată să cobor, știam ce înseamnă un pilot catapultat pe vremea aia, dar nu se vedea nimic.

A auzit elicopterul Black Hawk cum n-a putut ajunge în nord

Frecvența pe care comunica era comună lui, turnului, dar și altor aparate. Spune că a auzit un Black Hawk american. „Elicopterul acela venea în tur de pistă”, în procedură de aterizare, explică comandorul.

Românii și-au rugat partenerii americani să zboare spre zona prăbușirii MiG-ului pilotat de Costinel Niță. Americanii au întors și au plecat în direcția nord, dar au revenit la bază în câteva minute, din cauza vremii. Relatarea pilotului român pentru ziar confirmă informațiile publicate în investigația Libertatea în privința elicopterului US Army.

Aparatul IAR 330 Puma, cu cei 7 oameni în el, continua să se pregătească să plece în misiunea de salvare a pilotului.

„Ajunsesem la 2.000 de metri, chiar deasupra bazei”, își amintește Daniel Moise. Totul se întâmplase în câteva minute.

Daniel Moise, pilot:
Le-am spus că «Ninsoarea e destul de puternică, aveți grijă». Apoi îmi amintesc că am dat detalii meteo exacte. Le-am spus la câte mile în față e nebulozitatea cu ninsoare și cu turbulențe.

„Poate că și eu aș fi plecat în locul lor”

Pilotul de MiG era auzit și de turnul MK (Mihail Kogălniceanu), și de echipajul elicopterului. La întrebarea „Ce a spus pilotul elicopterului când i-ați zis despre condițiile meteo?”, Moise își amintește că Florin Bogdan a răspuns „Am înțeles, mulțumim, OK”.

„Tot respectul meu pentru echipaj. Poate că și eu aș fi plecat în locul lor, un coleg era în dificultate. Din păcate, suferința rămâne mereu la familii și istoria aviației se scrie uneori cu sânge”.

Când a auzit că totuși elicopterul Puma pleacă, „am fost convins că au aflat că colegul meu de pe MiG se catapultase și trebuia salvat. Regret mult! Dar nu eram eu în măsură să dau un ordin să nu decoleze elicopterul”, mai spune Moise.

Abia apoi au aflat că militarul din MiG-ul prăbușit a fost găsit în avion. Costinel Iosif Niță nu se catapultase sau ceva nu funcționase. Până la încheierea investigației armatei, toate variantele rămân deschise.

Cel de-al doilea MiG, pilotat de Moise, era încă în aer când s-a aflat, pe frecvența radio, că nici elicopterul Puma nu mai comunică cu turnul. Era 20.29. Și de data asta, Moise spune că a zburat spre locul accidentului și că a încercat „o retranslație”. Este procedura prin care o aeronavă mai bine plasată față de turn încearcă să suplinească problemele de comunicație ale unei alte aeronave. „Am crezut că au aterizat undeva, în viscol”, iar el, care zbura mai sus, îi putea ajuta să comunice cu turnul MK. A aflat apoi că și ei au dispărut de pe radar.

Când Daniel Moise, zis „Motanul”, a aterizat, era singurul supraviețuitor dintre cei 9 militari români din Dobrogea care plecaseră în misiune în ultimele 40 de minute.

Cine e comandorul Moise?

În 1997, când a intrat prima oară în baza Borcea, Daniel Moise s-a gândit că, „până de Crăciun voi fi plecat de aici”, a mărturisit el într-un reportaj realizat de TVR de jurnalista Ilinca Nazarie.

Abia terminase școala militară și spune: „Atunci când am ajuns la Borcea, o bază într-un câmp, cu nimic în jur, am zis că nu voi scăpa de depresie”. Au trecut 25 de ani și n-a plecat din baze, timp în care a zburat cu avioane de tip Yak-52, L-29, MiG-21 Fishbed, MiG-21 LanceR și Harrier.

S-a pensionat în mai 2022.

2.000 de metri mai jos: „Nu vedeam mare lucru, dar simțeam că mă apropii de ceva care arde”

Primul om care a ajuns la locul unde s-a prăbușit elicopterul IAR 330 Puma a fost un militar, dar nu din echipele de căutare ale SMURD sau ale MApN.

De profesie maistru militar, când a auzit de la colegi că elicopterul a dispărut, bărbatul s-a aruncat în mașină.

A plecat în direcția nord. Viscolea. La 11 kilometri de locul decolării, în zona mănăstirii Casian, de lângă Gura Dobrogei „am văzut o lumină vagă”. Făcuse cam 15 minute.

„Distanța nu era mare, dar pe vremea aia…”, spune el. Militarul nu vrea să i se publice numele, deși „toată Constanța știe cine și-a rupt mașina ca să ajungă primul la băieți”, ne spune cineva din familiile victimelor.

Soarele căzuse încă de la ora 18, acum era trecut de 8 și jumătate, se făcuse beznă. „Nu vedeam mare lucru, dar simțeam că mă apropii de ceva care arde”, își amintește el.

„Mi s-a părut că a durat ore”

La câteva minute de la sosirea lui la locului accidentului, furtuna a scăzut din intensitate. A sunat la unitate să-și alerteze colegii. S-a apropiat, cu vântul bătând din spate, de elicopterul în flăcări. Tonele neconsumate de kerosen se transformaseră într-un orizont de plasmă.

Maistrul a identificat șase corpuri în interior. Pe cel de-al șaptelea a început să-l caute pe câmp. „O căutare care mie mi s-a părut că a durat ore, nici nu știu cât timp a fost cu adevărat”. La un moment dat, a zărit o formă, prin lumina flăcărilor, care băteau din spate. Avea să afle că cel de-al șaptelea era sergentul Ionuț Marinescu, salvator cu pregătire sanitară, în vârstă de 44 de ani și tatăl unui copil.

MiG-ul pilotat de Costinel Niță era la 6 kilometri de locul unde s-a prăbușit elicopterul. Îi găsiseră, erau toți.