O armată obosită, la granița cu un război proaspăt. Echipajul care s-a prăbușit cu elicopterul lucrase 15 ore zilnic, în medie, în luna anterioară accidentului. Ce a scris medicul despre ei?

joi, 13 octombrie 2022, 7:00

• Doi piloți rezerviști, cu mii de ore de zbor acumulate, Cristian Ciochină „Croco” și Daniel Moise „Motanul”, spun care sunt adevăratele motive pentru oboseala militarilor români din aviație: lipsa de personal, salarii mici, condiții „nefavorabile” de cazare la baza militară.
• Libertatea a intrat în posesia documentelor care arată ce ordine s-au dat la accidentul aviatic din 2 martie 2022, care au fost declarațiile militarilor în fața superiorilor, dar și conținutul înregistrărilor cutiei negre și ale dialogurilor din turnul de control.
• În aceste documente există detalii și despre sutele de ore de program ale militarilor care formau echipajul elicopterului prăbușit.

295 de ore a lucrat în februarie pilotul Florin Bogdan, dintre care 58 de ore de noapte

Nu sunt doar orele de antrenament la sol sau de zbor, ci orele de consemnare în unitate. „Am stat în celula de alarmă mai mult decât acasă”, explică Daniel Moise, pilotul pensionat de MiG, singurul supraviețuitor al nopții de 2 martie 2022.

272 de ore a lucrat în februarie copilotul Sorin Pătrașcu, dintre care 40 de noapte.

280 de ore a lucrat maistrul militar Gelu Banu în luna februarie, dintre care 40 de ore de noapte.

Cei trei piloți au lucrat între 13,6 și 14,7 ore pe zi, aproape dublu față de cât lucrează un angajat civil, conform Codului Muncii.

Sunt multe sau puține ore de muncă pentru un militar?

„Chiar dacă nu zboară, un militar care stă 24 de ore din 24 în unitate, așteptând, se poate deprecia psihic”, spune pilotul Cristian Ciochină zis „Croco”, într-o discuție cu ziarul. „Croco”, astăzi 52 de ani, a fost pilot pe elicoptere Puma și are peste 4.000 de ore de zbor. Îi cunoștea pe pilotul Florin Bogdan și pe maistrul Gelu Banu. „Doi oameni foarte bine pregătiți”.

Rezervistul nu crede că orele multe de lucru le-a afectat direct misiunea din 2 martie, așa cum sugerează raportul medicului colonel Leonard Marin Lupu.

Dr. Lupu a studiat situația medicală a echipajului, starea de sănătate, analizele și testele pe care le făcuseră. Ca parte a anchetei militare asupra accidentului, el a conchis: „Nu putem exclude că starea de oboseală a membrilor echipajului a fost un factor favorizant al producerii catastrofei din 2 martie 2022”.

Recomandarea doctorului militar este „elaborarea unui ghid privind managementul oboselii operaționale în cazul personalului navigant”.

„Orele de zbor sunt cele care te macină, te consumă”, consideră Ciochină. După invazia Rusiei în Ucraina, din 24 februarie, militarii au primit ordin de a se prezenta la unitate. În perioada 27 februarie – 2 martie, au făcut de două ori „serviciu de luptă”, adică misiuni de zbor.

Condiții proaste de cazare în baza Kogălniceanu

Cristian Ciochină, ieșit la pensie în 2020, atrage atenția că baza Mihail Kogălniceanu îi cazează pe militari în condiții „mai puțin favorabile”.

Chiar dacă este o bază mixtă, „partea românilor n-are treabă cu partea NATO, a americanilor”, susține el. Baza nu este pregătită să cazeze atât de mult personal: echipele care zboară pe elicoptere și avioane și echipele tehnice de la sol.

„Dormi pe unde apuci, aia nu e odihnă normală. Ești pregătit 24 din 24, a sunat telefonul, te-ai ridicat din pat și te-ai dus la elicopter”, explică fostul pilot condițiile de cazare.

„Te-ai făcut militar, trebuie să te aștepți la niște condiții mai grele, când ești pe front, în război. Dar aici nu erau condiții de război. Armata trebuia să se gândească să le asigure acestor oameni niște condiții decente, că ne pregătim, dar nu ne bombardează totuși nimeni”, susține Ciochină, căpitan comandor.

Norma NATO: 200 de ore de zbor pe an

Cât despre numărul orelor de zbor, Ciochină spune că cei mai mulți militari, indiferent de gradul pilotului, nu acoperă norma indicată de NATO, adică de 200 de ore de zbor pe an.

„Nu se mai zboară atât de mult ca înainte, pentru că nu se mai cumpără nimic. Prioritatea bugetului sunt avioanele F-16, rachetele, partea asta din aviație. Elicopterele sunt la coadă”, explică rezervistul de ce unii piloți mai tineri au mai puțin de 100 de ore de zbor pe an.

Cât spune un pilot proaspăt pensionar că se câștigă

Orele de zbor aduc însă și bani în plus la salariu. Un salariu care, „în ciuda mitului public, nu este de mii de euro”, spune pilotul pensionat Daniel Moise. „La piloți, un tânăr locotenent intră cu aproximativ 3.000 de lei, un maior se duce pe la 5.000, iar un colonel e la 9.000 de lei pe lună”.

Și se dublează cu plata orelor de zbor? „Nu, în niciun caz. Acestea nu dublează salariul. Iar orele la care vă referiți, cele multe lucrate, nu se plătesc, ele se transformă în zile libere”. Problema acestor zile libere, despre care se vorbește și în raportul echipajului de elicopter de la Kogălniceanu, explică Moise, e că „nu ai când să le iei, pentru că România are un deficit de militari în general, și unul specific în aviație”.

Mulți oameni din echipaje, nu doar piloți, dar și maiștri, pleacă în aviația civilă, unde se câștigă mult mai bine. Când am intrat la baza Borcea ca tânăr eram 68 de piloți, în trei escadrile. Nu știu ce se întâmplă, dar acum ai 10 piloți și cum să acoperi permanența de 24 de ore fără să faci multe ore? Daniel Moise, pilot de MiG în rezervă

Peste 350 de ore pe care trei militari le aveau de recuperat

El pretinde că sutele de ore pe care un om din aviație „le are de recuperat” scriptic nu ajung niciodată să fie luate, din cauza deficitului de personal.

Conform fișei de pontaj a escadrilei, pilotul Bogdan avea de recuperat 135 de ore, copilotul Pătrașcu – 112 ore, iar maistrul Banu – 108 ore.

Întrebat dacă piloții își împingeau uneori limitele fizice, oboseala pentru a acumula ore de zbor, Cristian Ciochină răspunde ferm: „Nu am cunoscut piloți care să forțeze executarea unei misiuni în condiții rele, doar ca să ia banii pe orele de zbor”.

„Am cunoscut piloți care, datorită funcției și pozițiilor pe care le aveau, își alocau mai multe ore de zbor ca să câștige mai mulți bani. Dar nu-și asumau riscuri, își alocau ore de zbor ușoare, de instrucție, nu de misiune”.