„Uniunea Europeană este rea”, pentru că ne amintește prea mult că suntem conduși în România de incompetenți, ceea ce este responsabilitatea noastră

marți, 28 martie 2023, 8:57

de Cătălin Tolontan

O țară de la care noi așteptăm tot, iar ea nu are voie să aștepte nimic de la noi, e un model care nu poate funcționa.

O Uniune Europeană care „nu ne dă suficient” sună ca un oftat și ne poate răcori pe moment, însă nu ne ajută la nimic.

În realitate, nu doar că „am încasat 63 de miliarde și am contribuit la bugetul UE cu 21 de miliarde de euro”, dar schimbul favorabil României este mult mai amplu, așa cum a argumentat într-un articol Ioana Ene Dogioiu. Și Dan Tăpălagă a insistat pe tactica „Patrioților de ocazie”, politicieni care evidențiază doar partea frustrantă a birocrației UE, fără să amintească niciodată de uriașa schimbare a societății românești, de după aderarea din 2007.

Nu e însă nimic de așteptat de la liderii partidelor coaliției de la guvernare. S-au speriat. Ascensiunea AUR, care poate deveni chiar mai puternică dacă George Simion va prinde un momentum în 2024, îi determină pe politicienii din PSD și PNL să copieze.

Partidele fac ce au făcut unele televiziuni, care l-au multiplicat pe Dan Diaconescu, fiecare pe tonalitatea proprie. Politica noastră se „otevizează” și „aurizează”, după o partitură naționalistă și populistă.

Suspiciunea instinctivă a societăților postcomuniste față de Occident iese la iveală. „În timp ce ei construiau catedrale, noi apăram porțile creștinătății”. Cunoaștem retorica, ea a fost parte a comunismului, cel care ne face „cioc, cioc” la ușă. Ce ne poate aduce refuzul ideii de Uniune Europeană? În niciun caz nu vom trăi mai bine, nu vom fi mai liberi, nu vom avea mai multă demnitate.

Până și în Rusia, care a dat ritmul reînvierii stafiilor, sunt oameni care înțeleg că naționalismul violent și „localismul” plin de ură la adresa „celuilalt” nu este o soluție.

A făcut senzație recentul dialog telefonic, dintre Iosif Prigojin și Farhad Ahmedov, doi susținători importanți ai lui Vladimir Putin, care au ajuns să-l numească pe președinte „Satana, căruia nu-i pasă de nimic, nu-i pasă de oameni”.

Dincolo de cuvintele tari, există în conversația lor un moment de mare semnificație. Ahmedov, om de afaceri refugiat în Armenia, dar nu disident, spune că-l îngrozește perspectiva de „kadîrizare” a țării sale.

În câteva cuvinte, el descrie efectul populismului la adresa societăților pe care pretinde că le va salva.

Cum arată o lume fără reguli „plictisitoare”, „fără birocrația de la Bruxelles” sau fără funcționarii publici din fiecare stat în parte? Așa cum arată Rusia, stratificată astfel: sus, domnesc niște zei „patrioți”, la mijloc sunt sectele „care flutură cuțite și baroase”, cum spune Ahmedov. Iar jos, restul, loiali sau pedepsiți. Cine ar alege pedeapsa? Mai bine loial, tăcut, fără reacție.

„Câtă vreme prețurile la exporturile de energie au crescut, ei s-au descurcat pentru că a curs cu bani. Cum a apărut o situație dificilă, s-a văzut că sunt nepregătiți, incompetenți, inutili”, a mai spus rusul, despre propriul guvern. „Ce rămâne după acești oameni?”, se întreabă, vizibil demoralizat, Ahmedov.

Nu știm, dar vom afla și noi, pe pielea noastră, asta dacă cetățenii români, sensibili la pericol și care nu vor să trăiască în afara Europei, vor rămâne în continuare fără reacție.