Dilema Chivu: codaș la oraș sau fruntaș la sat?

Într-o lume în care mulți antrenori vorbesc precum vânzătorii din reclamele la creme miraculoase, fără să vândă de fapt nimic, Chivu a ajuns antrenor la Inter pe bază de efort, carte, decență, dar și pentru că nu e scump

vineri, 6 iunie 2025, 5:28

de Cătălin Tolontan

Când a acceptat Inter, de fapt când Inter l-a acceptat pe el, Cristi Chivu, 44 de ani, a luat genul de decizie din care ai aproape sigur de pierdut. Dacă va ieși bine, se va zice: normal, iată meritul clubului, e ditamai Internazionale Milano. Dacă nu iese, e vina lui, a antrenorului lipsit de experiență.

Vorba lui Dominique Antognioni, ziaristul de origine română din Italia. El a observat că la primele eșecuri pe linie se va reaminti că antrenorul n-a prins Cosenza, cum de a ajuns la „nero e l’azzurro”?

Important e ca însuși Chivu să nu se mintă. El nu a fost prima opțiune, dar ar fi grozav să fie cea mai bună.

Afacerea Inter

După ce au preluat clubul în mai 2024, oamenii de la fondul de investiții californian Oaktree și-au dat seama că fotbalul e minunat: veniturile aduse sunt mari, hai să umblăm la costuri.

Bunul simț profesional al românului și istoria lui ca jucător emblematic la Inter, toate au cântărit. Însă Oaktree e un fel de Șucu pe steroizi planetari, gândește în mod natural în termeni de business. Pentru modelul lor de ”ieșire din insolvență nedeclarată”, Chivu e o alegere convenabilă.

În planurile unui fond de investiții, se întâmplă uneori ca bunul simț și drujba să coincidă. Dar drujba duduie mereu. Oaktree, patronii lui Inter, gestionează 200 de miliarde de dolari, iar dacă ar fi o țară ar fi aproape cât Grecia sau Ungaria și dublu față de PIB-ul Bulgariei.

Scopul lor declarat e să însănătoșească Internazionale Milano ca afacere, lucru desigur imposibil în absența unei corelații cu performanța sportivă. În asta a intrat Cristi Chivu.

Cineva m-a întrebat odată dacă cred că e mai bine „fruntaș la sat sau codaș la oraș”. Avea de făcut o alegere. M-am blocat. Am deschis niște cărți, mai mult nu m-a dus mintea.

Sigur, nici un caz particular nu se suprapune exact peste o întrebare atât de generică: „Ce e bine să alegi: fruntaș la sat sau codaș la oraș?”.

În situația unui antrenor tânăr, să zicem că ”satul” e o echipă mică, unde poți fi #1 și determini tu lucrurile. Iar ”orașul” e Milano, unde ai mai multe condiționări și vedete de gestionat.

Altcineva a găsit răspunsul, pentru dilema „fruntaș la sat sau codaș la oraș”:

„Dacă trăiești sau lucrezi într-o comunitate avansată, ai de câștigat, pentru că poți să înveți”.

Comentează