FCSB de 130 de milioane de euro

Fotbalul nu mai e demult „sportul de gentlemani jucat de golani”.

Bani pentru performanțe

Pe fondul îngrijorărilor legate de rectificarea bugetului național și de schimbări, l-am întrebat pe Mihai Stoica dacă își mai amintește de cât de jos a pornit fotbalul. Nu doar cât de sărac era, ci și cât de nefiscalizat era fotbalul. E același sport care acum a adus clubului pe care-l conduce încasări de 18,3 milioane de euro numai din prezența în ultima ediție a Europa League: 6 milioane de euro din bilete și 12,3 milioane de la UEFA.

Ceea ce face un club de fotbal e un fel de „export de performanță”. Nu iei banii pe ideea „fondurilor de coeziune”. Ca să ai venituri, trebuie să scoți rezultate sportive în regim de concurență internațională. Să te califici în fazele superioare ale cupelor europene. Să faci puncte. Doar așa obții încasări, altfel rămâi cu aproximativ aceleași costuri, că salariile le plătești.

„Aproape că nu mai știu cum eram în anii 90. Mă gândesc uneori. Dar nu-mi pot reprezenta trecutul, e ca și cum ar fi o altă lume”, a răspuns Mihai Stoica.

E foarte greu să ne reamintim. Când spunem că România a ajuns la un PIB de 350 de miliarde de euro și produce astăzi de trei ori și jumătate mai mult decât înainte de Revoluție, cantitatea nu ne ajută prea mult.

„De fapt, e vorba de cum ne-am schimbat noi, acolo nu reușesc să mai ajung cu mintea”, insistă MM Stoica.

Un palmares

Mihai Stoica este managerul cu 7 titluri de campion al României: 6 cu FCSB și unul cu Urziceniul. Cu FCSB, club deținut de George Becali, a ajuns în semifinala Cupei UEFA (2005-2006) și de trei ori în optimile Cupei UEFA.

A avut o viață complicată. În primul rând, așa cum spune, complicată de el însuși. A traversat anii de „cooperativă”, când cancerul aranjamentelor rodea fotbalul nostru în anii 90, și a încercat să se țină departe de ele. Apoi a intrat în morișca transferurilor de jucători și a făcut închisoare în „Dosarul transferurilor”.

Cu pedeapsa ispășită și reabilitat, Mihai Stoica a condus unul dintre primele cluburi, și cel mai mare, FCSB, care a refuzat tradiția evaziunii fiscale și și-a plătit pe contracte declarate la ANAF jucătorii și ceilalți angajați.

Astfel a ajuns fotbalul profesionist să fie astăzi unul dintre contribuabilii serioși ai statului român. Nici nu iei dosarul de licențiere fără să plătești taxele la stat, nu te poți înscrie în campionat.

Și e auto reglementare, nu o face statul, ci se ocupă FRF și Liga, fiecare pe domeniul său. E adevărat, avantajele oferite de stat sunt importante. Vi se mai pare fotbalul un joc de gentlemani jucat de golani?

FCSB de aici nu e nici pe departe singurul caz. Dar a avut șansa de a fi cel mai bine administrat. Mai sunt zeci, dacă nu sute, de întreprinderi sportive bune în această țară, care tremură acum, gândindu-se la ce se va întâmpla cu tăierile din buget.

Iar fotbalul a pornit de la o afacere derulată aproape complet „la negru”.

Mircea Angelescu: „Pregătiți-vă”

Un sport profesionist din punct de vedere economic era ceva de neimaginat în anii când MM Stoica a intrat în conducerea cluburilor. Pe atunci, MM era la Oțelul Galați. Relatam din sală, ca tânăr reporter mucios, la una dintre Adunările Generale ale FRF din anii 1993-1994. Sute de președinți de club, din toată țara, veniseră să-și voteze conducătorii.

La tribună vorbea Mircea Angelescu, lider incontestabil al acelor ani. Uns cu toate alifiile, Angelescu a simțit că nu mai ține ca fotbalul să opereze majoritar „pe bani negri”. „Va veni vremea când o să ne plătim taxele. Pregătiți-vă!”, a spus el. În sală, stupoare. S-au auzit zeci de limbi care desenau cruci pe cerul gurii. Nimeni nu credea așa ceva. Dar s-a întâmplat.

De acolo a plecat nu doar fotbalul, ci și întreaga Românie. Și de aceea ne este foarte greu să realizăm ce drum lung am parcurs. Astăzi fotbalul a ajuns „Domeniul unde nici nu ai voie să deschizi prăvălia dacă ai datorii la stat sau la angajați, la jucători”, cum mi-a spus un alt om din sport.

Paralele sunt foarte greu de trasat. „Noi trăiam, de fapt, încă în comunism, chiar și la 10 ani după Revoluție?”, l-am întrebat pe MM Stoica. „În comunism sau în capitalism?”, a răspuns el, gândindu-se. Atât de puțin avansasem, în realitate. Eram ”lipiți” de obiceiurile epocii din care nu ieșisem.

Dezbaterea din bucătărie dintre Nixon și Hrușciov

Încercarea de a face comparații între sisteme a atras și puteri cu infinit mai multe resurse. Cei doi coloși ai lumii, SUA și Rusia, și-au trimis doi lideri, Nixon și Hrușciov, la o dezbatere într-o bucătărie, în 1959. Nixon era vicepreședinte, iar Hrușciov conducea URSS ca secretar general al Partidului.

În plin Război Rece, cei doi au folosit ocazia expoziției internaționale de la Moscova ca să încerce să convingă lumea care sistem e mai bun: capitalismul sau comunismul.

În expoziție, fiecare țară a prezentat o bucătărie. Rușii au mobilat-o modern și au dotat-o cu un samovar. Americanii au pus mașină de spălat rufe și aparatură modernă. „La noi e normal să facem viața mai ușoară femeilor”, a spus Nixon.

„Avem și noi aparatură nouă. Iar casele voastre nu durează”, a replicat Hrușciov.

„Discutăm, de ce vă temeți de idei?”, a punctat, râzând, Nixon.

De la viteză nu vedem drumul

Noi, în Est, am pornit de la samovar, am ajuns la roboții de bucătărie, iar acum trecem degetul peste un ecran dacă vrem să comandăm ceva.

Fotbalul și sportul, în general, sunt doar o oglindă modestă pentru această viteză uluitoare care nu ne lasă să ne reprezentăm drumul, cum zice MM. Nu realizăm ce distanță am parcurs.

Ceea ce a traversat România, mai ales după aderarea la UE și NATO, se întâmplă rareori în istorie. În 2003, de pildă, aveam un PIB pe locuitor încă la nivelul lui 1989. Apoi, odată cu integrarea europeană, am crescut de 7 ori, până în 2025. Iar un club de fotbal a ajuns să fie exemplu de profitabilitate. E un progres important, chiar dacă cifrele nu spun toată povestea pe care oamenii o simt în ei.