TOLO.RO
TOLO.RO
luni, 4 august 2025, 5:00
CSM acuză Digi 24 că a selectat, înainte de a difuza, pasaje din interviul judecătoarei Elena Costache, șefa CSM. E exact ce fac magistrații, când aleg ce li se pare relevant din mărturiile oamenilor aflați în fața lor. Nu e nimic anormal. Judecătorii nu sunt o mașină de înregistrare și de redare a procurorilor, avocaților și martorilor. Instanța are propriul discernământ.
De aceea, în motivări nu apare tot rechizitoriul, ci doar pasajele din actul de acuzare al Parchetului, cele apreciate drept semnificative de către instanță. La fel se întâmplă cu ceea ce susține apărarea. Ea nu este consemnată, ci rezumată. Nimic nu e transcris și publicat integral în motivarea judecătorească.
Digi 24 și-a făcut treaba. Sigur, jurnaliștii sunt oameni și nu întotdeauna sublimăm fiecare nuanță a interlocutorului. Alteori, greșim și dansăm pe muzica populistă, după expresia unui jurnalist de la The Guardian.
Dar să ataci aprioric metoda și intenția autorului interviului e ca și cum ai pleca, în portretizarea justiției, de la ipoteza că judecătorul are un interes comun cu una dintre părți, iar dovada e că folosește selecția.
Și nu e adevărat. Judecătorii și procurorii corupți sau partinici sunt extrem de puțini. Iar selecția este standardul.
„În contextul politic și bugetar dificil, poate fi uşor să extragi numai ce agreezi, însă este greşit, întrucât realitatea justiției este una complexă, soluțiile livrate ca simple fiind de fapt simpliste, iar acestea nu rezolvă problema”, spune CSM în comunicatul în care a protestat contra ”trunchierii” interviului.
De acord cu magistrații, nu există soluții simple la probleme complexe. De aceea există instituții.
Dacă magistraților li se pare că imaginea lor e afectată, există o instituție clasică: conferința de presă. În cadrul ei, organizatorul apare live în fața publicului și poartă un dialog cu acesta, prin intermediul întrebărilor jurnaliștilor. Întrebările pot fi inspirate sau nu, politicoase sau repezite, însă cel din fața microfoanelor are dreptul să răspundă cât și în ce fel dorește. La rândul său, el are emoții, poate fi convingător sau mai puțin convingător, deși niciodată nu există unanimitate, e inutil să vrei să convingi pe toată lumea. Concluzia e că publicul ar vedea niște oameni, nu o categorie: judecători și procurori.
Câțiva magistrați într-un dialog nemediat cu presa ar fi o întâlnire de care poate că are nevoie societatea românească. E una dintre căile de a ne reaminti că intențiile rele sunt excepția și că argumentele merită ascultate dacă vrem să înaintăm.