luni, 25 august 2025, 4:03
Numai în lumea reală ni se pare că politicianul Călin Georgescu minte. În schimb, în lumea pe care el ne-o propune, nu e nici politician și nici nu minte. Măiestria e ca lumile să se amestece.
Luni, Georgescu a spus că nu candidează la Primăria Bucureștiului pentru că ”nu cobor ștacheta”. Sărutând copiii pe creștet, cum făcea Ceaușescu în apogeul gloriei sale, Georgescu a adăugat: „Eu am candidat o singură dată la funcția de președinte al României și am câștigat”.
E o minciună că a câștigat. El conducea la pauza meciului. Într-adevăr, un arbitru îndelung contestat a hotărât apoi că jocul nu se mai reia. Partida a reînceput de la zero. În plus, arbitrul a eliminat din noul meci echipa despre care a spus că a jucat cu crampoane ascuțite, contra regulamentului, ca să-i învinețească pe adversari.
Pentru unii dintre români, Curtea Constituțională, arbitrul din acel joc, a fost camera de refugiu a democrației și ultimul buton de panică pe care s-a putut apăsa.
Pentru alții, CCR a reprezentat sublimarea slugărniciei, cea care a oprit abuziv o competiție pentru că nu le convenea cine conducea cursa și era favorit să câștige.
Fiecare are dreptul la propria opinie, dar nu avem dreptul la propria realitate. Pe nici o tabelă de marcaj din lumea aceasta numele lui Călin Georgescu nu a figurat la câștigătorul alegerilor.
Chiar și administrația Trump, probabil dezinformată inițial din România, a trecut de la „un candidat care a câștigat alegerile” la „un candidat care conducea în alegeri” – corespunde adevărului.
Washingtonul a adăugat, am aflat de la ministrul de externe Țoiu, că dovezile pentru care s-au anulat alegerile nu li s-au părut substanțiale. Ceea ce, din nou, este adevărat. Nici pe mulți români probele nu i-au convins. Dar asta nu modifică realitatea: Călin Georgescu nu a câștigat alegerile.
Călin Georgescu ne-a mai anunțat că, dacă el era președinte, vorbeam despre „Pacea de la București”, genul de afirmație cu „dacă”, care nu poate fi supusă testului adevărului. Trump, Putin, Zelesnki, Netanyahu, Carlos Șacalul, toți ar fi venit să se împace la București.
Apoi, Georgescu a spus că România suferă pentru că ne chinuim în mod prostește să echilibrăm bugetul, în loc să luăm banii care ni se întind. De unde? „Există capital suficient, arhisuficient în afara Europei”, a explicat el. După câteva minute a spus cât de mult l-a impresionat când Trump i s-a adresat lui Putin cu „Vladimir, îți mulțumesc”.
Sam Altman s-a speriat degeaba că nu i-a ieșit cum ar fi vrut Chat GPT-5. Nici nu putea mai mult. Toată energia programării se duce în alt punct, anunțat din timp de Zamolxe: la București. Orice Chat GPT este prea puțin în comparație cu discursul de Mitică postindustrial al lui Călin Georgescu.
Cine îl consiliază e genial. El însuși e un actor de clasă. Dacă toate startup-urile AI s-ar grupa într-un singur totem, acesta ar lua înfățișarea frazelor rostite de Georgescu. Politicianul român spune exact ce speră Moscova și Beijingul să audă, oră de oră, fiecare cetățean al Europei și al lumii libere. Pic cu pic se face marea.
Cuvintele lui Călin Georgescu sunt o mereu perfecționată aplicație online despre cum să o dai în mă-sa de responsabilitate bugetară, cetățenească și patriotică.
Singurul plan e să se scufunde toți și toate, în haos. Iar monumentul să poarte numele „Pacea de la București”, semnat de Vladimir, care ne mulțumește.