TOLO.RO
TOLO.RO
sâmbătă, 9 mai 2026, 11:19
Doi jurnaliști români au vizitat-o pe Laura Codruța Kovesi, procurorul șef al Parchetului European, la sediul EPPO din Luxemburg.
„Președintele Nicușor Dan negociază acum o criză politică. În crizele politice apar scenarii. A apărut din nou numele dumneavoastră în contextul unei noi grupări politice. Intrați în politică la finalul mandatului de la EPPO?”, au întrebat-o pe Laura Codruța Kovesi jurnaliștii Attila Biro și Cristian Andrei Leonte, de la Context.
Mandatul procurorului român la Parchetul UE a început în octombrie 2019 și se termină în octombrie 2026. Responsabilitatea a fost gândită de la început pe durata unui singur mandat, din motive care țin de echilibrul democratic al exercitării limitate a unei funcții atât de importante.
„Am plecat din România de aproape 8 ani de zile și încă sunt sperietoarea tuturor”, și-a început Kovesi răspunsul.
„N-am niciun fel de contacte la nivel politic. Nu mi-am exprimat niciodată intenția de a intra în politică. Am văzut că au fost tot felul de speculații că candidez la președinție, voi fi numită ministrul Justiției, voi fi numită director la SRI. Este onorant, este foarte frumos, dar niciodată nu a fost ceva concret. Și nu am niciun fel de plan să intru în politică, nu vreau să creez niciun fel de partid politic”, a continuat magistratul.
„Nu vreau să intru în nicio alianță politică cu nimeni, chiar nu am urmărit aceste scenarii și chiar nu mă interesează, și chiar cred că este o perdea de fum. Într-o democrație reală, discuți despre candidați reali, și asta am mai zis-o și o să o repet, nu discuți despre fantoma Kovesi”, a mai spus ea.
„Dar excludeți pentru totdeauna să reveniți într-o funcție de demnitate publică în România?”, au insistat jurnaliștii. Aici, răspunsul lui Kovesi a fost mai nuanțat. A respins doar apartenența la un partid.
„Dacă această funcție depinde de numirea și de participarea într-un partid, da, exclud. Asta exclud categoric. Deci nu doresc să intru în politică. Dacă mă întrebați, da, mi-aș dori, spre exemplu, să am posibilitatea să fac traininguri cu procurorii și judecătorii tineri, care cu siguranță ar putea să învețe lucruri de la un fost procuror general, un fost șef DNA și un fost procuror șef european, mai ales despre noile atribuții ale Parchetului European”, a spus Kovesi.
Procurorul șef al EPPO a adăugat: „Mi s-a transmis pe diferite canale că aș spăla creierul noilor magistrați și n-ar fi ceva potrivit. Sigur că nu bag în seamă asemenea afirmații și nu ascult astfel de lucruri, dar nu doresc să revin într-o funcție care presupune să fac parte dintr-un partid politic”.
Kovesi a adăugat că ar face inclusiv voluntariat în România, dacă e nevoie de ea.
Prima concluzie e aceea că banii pe care oamenii îi donează pentru siteurile de presă sunt, de foarte multe ori, bine folosiți. Context.ro trăiește cu ajutorul suportului publicului și, fără acesta, nu ar fi putut deplasa doi reporteri cu mare experiență în Luxemburg.
Mai e o perioadă scurtă în această lună mai în care oamenii pot, dacă doresc, să doneze pe baza formularului 230.
A doua concluzie e că și Kovesi a plecat din România cu o stare de spirit asemănătoare cu starea a milioane de migranți români care lucrează în străinătate.
În decizia acestor oameni se amestecă speranță, năduf și ușurare. Le pare bine și, în același timp, le pare rău. Cum spunea unul dintre ei: „În străinătate nu pot să dorm, iar în România nu pot să visez”. În lumea mare nu ai siguranță, iar în țara ta nu ai perspective. Sau, dacă ai, le percepi pe acestea drept sever limitate.
Viața diasporei e însoțită de regret difuz, care își schimbă semnul, dar își păstrează intensitatea, indiferent că existența îi mută recurent „aici” sau „acolo”. De altfel, această pendulare de emigrare, revenire și re-emigrare e atât de puternică, încât a început să apară în datele statistice.
Iar, în cazul României, studii serioase citate de profesorul Dumitru Sandu dezvăluie că un rol important în decizia de a pleca sau de a re-pleca vine din nemulțumirea față de lipsa meritocrației din țară.
Nu e suprinzător că transpare asta și în opinia lui Kovesi. Un tip de frustrare, de „uitați cum sunt apreciată aici și cum am fost tratată în România”, se manifestă chiar la un funcționar public de nivelul procurorului șef al Parchetului European.
Sigur, Kovesi nu e de compătimit. Are un alt statut decât milioane de români „blue collar” din Vest. Dar anumite percepții sunt universale. Atât în interviul din Context, cât și în declarații mai vechi, apare o frustrare a fostei șefe a DNA.
Probabil că în acest peisaj încărcat de sentimente contradictorii s-au născut și fulgerele declarațiilor ironice la adresa lui Nicușor Dan, căruia Laura Kovesi i-a urat „mult somn, un somn bun”. E atipic pentru un înalt funcționar european să se refere astfel la un șef de stat UE. Supărată după ce Nicușor Dan a spus că nu exclude că au existat abuzuri la DNA în mandatul ei, Kovesi a ieșit din echilibrul verbal al magistraților. Deși ea spune că nu vrea să intre în politică. Dar nu refuză alte posibilități de poziții grele, pe care le și numește.
Pasajul referitor la Nicușor Dan din interviul Laurei Kovesi a captat, în mod logic, atenția publică în aceste zile. Mai puțin reluat e ce a spus Kovesi despre ce nu exclude.
Aceasta poate fi a treia concluzie: din propriile cuvinte, Kovesi nu exclude poziții precum ministru al justiției sau director la SRI. Dimpotrivă, le consideră onorante.
Nu e clar dacă a dat exemplele la întâmplare. Dacă doar a spus că e „onorant și foarte frumos” că oamenii se gândesc la ea sau chiar ia în calcul aceste responsabilități, după octombrie 2026. Oricum, nu jurnaliștii au rostit variantele, Kovesi le-a enumerat.
Funcția de minstru al Justiției e mai greu de imaginat într-un guvern politic (adică democratic numit). Cea de șef la SRI depinde și ea, în mod decisiv, de Parlament. Și e propusă de președinte, exact acest președintele care are nevoie de un somn bun, ca să se odihnească.
Peste toate argumentele însă, niciuna dintre funcții nu este „o experiență pe care poți să o dai prin voluntariat, fără să fii angajat”.