Bolojan și păcănelele

sâmbătă, 12 iulie 2025, 9:45

Premierul României a spus că el a crescut impozitele mai mult la companii, nu la jucători, pentru că ONJN i-a spus că românii nu vor juca atât și se vor muta, eventual, în ilegalitate. Păi e treaba ONJN și a Guvernului ca oamenii să joace mai mult? Adică să piardă mai mult?

Așa cum guvernul nu are o problemă de calcul, ci una de păstrător al sensului, casele de pariuri nu au o problemă de PR, ci una de integrare socială.

Ani de zile, „păcănelele” au fost extrem de agresive și au căpătat o putere economică și mediatică disproporționată pentru o societate democratică. Acestea nu sunt îngrijorări speculative. Conform unui studiu care i-a făcut pe șefii BNR să-și scape cafelele în poală, 84,3 de milioane de tranzacții cu cardul s-au făcut în 2023 la jocurile de noroc din România, ceea ce reprezintă 17% din totalul tranzacțiilor online cu cardul.

Dintre toate plățile cu cardul pe internet, cele mai multe sunt la jocurile de noroc

Mai clar: românii au ajuns să aibă cel mai mare număr de plăți cu cardul, în online, la pariuri sportive, cazinouri online și loterii digitale. Aceste plăți depășesc cu mult orice alte categorii de tranzacții, fie ele cumpărături de produse, comenzi de mâncare sau tranzacții financiare.

2,5 miliarde de euro au cheltuit românii în 2023 la jocurile de noroc online, fără să socotim aici ce se pierde la miile de săli de la colțul străzii.

În privința sumelor investite de gambling în publicitate, ele au reprezentat pentru presa online ceea ce au însemnat banii partidelor pentru televiziuni. Așa cum posturile TV s-au predat partidelor, dându-le lui Ciucă sau Ciolacu senzația că trăiesc în altă țară, la fel imaginea industriei de jocuri de noroc a fost lustruită pe internet, până la un luciu care i-a orbit și i-a enervat pe oameni.

Am copiat ”standarde” din Bulgaria

Un singur exemplu: industria jocurilor de noroc nu a văzut nicio problemă în a cumpăra imaginea unor jurnaliști, realizatori TV și comentatori. Aceștia au jucat în spoturile TV și online ale firmelor de pariuri. Nu se întâmplă în nicio țară din UE. Jurnaliștii prezintă știri, nu sunt actori de publicitate pentru companii despre care meseria îi obligă să relateze obiectiv.

Numai în Bulgaria e posibil ca o publicație, sportal.bg, să fie parte a Asociației de lobby a industriei jocurilor de noroc. Dar acesta este un standard negativ, nu un model.

Îngustarea ”pâlniei” nu pare că interesează pe nimeni în stat

Nici în aceste zile, când valul de șoc se simte peste tot, nu e sigur dacă firmele de jocuri de noroc din România au o reprezentare a deficitului de apartenență la societate. Nu e clar dacă înțeleg că pur și simplu nu mai pot miza, la fel, pe forță, pe falșii poli de siguranță și de PR mascat, și să spere că vor obține un alt rezultat.

Guvernul însuși e buimac.

Ilie Bolojan a spus, cu mândrie, că a impozitat companiile, nu jucătorii, pentru că ONJN i-a spus că, altfel, oamenii vor juca mai puțin în sistemele legale. Și că vor migra, eventual, în sisteme ilegale. ”Dacă îi taxăm pe clienţi, de fapt nu facem decât să-i ducem într-o zonă de ilegalitate, îi ducem în online, unde nu mai pot fi urmăriţi. Şi atunci, pentru a ne creşte veniturile la bugetul de stat suprataxăm companiile”, a declarat premierul.

Întâi de toate, e treaba ONJN și a Guvernului ca oamenii să joace mai mult? Adică să piardă mai mult? Și cum poți să argumentezi că dacă îi descurajezi să joace, atunci vor juca automat la negru, fără ca tu să fii responsabil? În realitate, e treaba ta, ca stat, să urmărești și să diminuezi sistemele de joc la negru. Pe baza instrumentelor digitale și cu ajutorul protecției cardurilor poți lupta cu jocul la negru. Sigur, dacă vrei.

În Olanda, pierderile jucătorilor au scăzut cu 31%

Unul dintre punctele importante ale discuției e că, atunci când taxezi companiile, nu îngustezi gura ”pâlniei” celor care joacă, ci doar faci rost de mai mulți bani de la aceștia, via companii.

Când i-a prezentat lui Bolojan raportul, ONJN a uitat să adauge că există exemple recente care arată că diversele tipuri de limitări legate de jucători duc la scăderea pierderilor acestor oameni. În Olanda, în 2024, pierderea medie lunară pe consumator a scăzut cu 31%, de la 116 EUR în cele opt luni anterioare noilor măsuri la 80 EUR în cele opt luni ulterioare introducerii de noi reglementări.

Numărul jucătorilor care pierd mai mult de 1.000 EUR pe lună era de 4% înainte de modificarea regulilor. A scăzut la 1% după ce regulile au fost înăsprite la cei ce joacă.

Da, peste tot în lume există riscul migrării spre zonele ilegale. E un fenomen real. Însă canalizarea rămâne majoră pe siteurile și mijloacele legale. Aici iau măsuri celelalte state, la gura ”pâlniei”.

Legea lui Trump și dependența care crește în SUA

Olanda nu e nici pe departe singurul exemplu. Chiar în aceste zile, în SUA, legea ”mare și frumoasă” a lui Donald Trump conține o prevedere ”care i-a înfuriat pe jucători”, așa cum relatează CNN. Legea scade din deductibilitatea banilor pierduți, ceea ce, după unele estimări, poate duce la descurajarea numărului de oameni care practică gamblingul și la scăderea sumelor jucate de aceștia.

În SUA, gamblingul, mai ales cel online, a înflorit în ultimii ani, iar consilierii și clinicieni citați the The Guardian au avertizat că se ajunge la ”o mlaștină, dacă nu chiar o criză a dependenței de jocurile de noroc în rândul tinerilor – ceea ce a determinat apeluri pentru o reglementare severă”.

Scopul ultim al Guvernului nu e să strângă bani, ci să facă bine cu ei

În materie de jocuri de noroc, statul nu are o problemă de calcul, ci de păstrător al sensului comun. E insuficient ca statul să ia bani mai mulți de la companii, dacă acești bani sunt o taxă pe pierdere, fiind veniți direct, deseori, de la cei mai vulnerabili dintre cetățenii săi.

Există o multitudine de studii care arată că industria jocurilor de noroc mizează pe jocul compulsiv, pe cei a căror dependență a devenit profitabilă.

Comportamentul dependent asociat jocurilor de noroc e o problemă de sănătate publică, conform unei meta cercetări din 2024, care grupează concluziile unor studii realizate în 14 ani în 68 de țări și teritorii, iar aceste informații trebuie să fie parte a deciziei. Le-a prezentat și pe ele ONJN?

Nu vorbim doar despre contabilitatea bugetară. Până la urmă, scopul Guvernului, inclusiv motivul pentru care echilibrează bugetul, nu e să dea bine un excel, nu e să ia banii, ci să facă ceva bun cu ei.

După cum industria de pariuri, având în mod legitim profitul pe primul plan, nu a primit licență să domine societatea, să arbitreze domenii prețioase ale încrederii sociale și să decidă în piețe sau în profesii pe care să le deformeze în propriul interes.