Autonomia universitară, ca prestigiu, privilegiu și responsabilitate, presupune ca școlile să aplice criteriile lor de integritate, nu să aștepte ca justiția să le facă treaba, ceea ce, în bună măsură, face SNSPA în cazurile Bulai și Pieleanu.
miercuri, 30 iulie 2025, 6:21
Autonomia universitară, ca prestigiu, privilegiu și responsabilitate, presupune ca școlile să aplice criteriile lor de integritate, nu să aștepte ca justiția să le facă treaba, ceea ce, în bună măsură, face SNSPA în cazurile Bulai și Pieleanu.
Remus Pricopie a anunțat miercuri pe siteul SNSPA că „a decis sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu presupusele fapte penale, menționate într-o investigație Snoop.ro”.
Până la noile mărturii ale jurnaliștilor, SNSPA le clasase pe primele apărute. Acum, susține același comunicat, „SNSPA a transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dosarul Comisiei de Etică referitor la analiza sesizărilor la adresa profesorului Marius Pieleanu. Precizăm că la data de 10 februarie 2025, Comisia de Etică a hotărât în unanimitate închiderea dosarului, ca urmare a faptului că nu sunt probe incontestabile de natură să dovedească vinovăția domnului Pieleanu Marius”.
Să trimiți dosarul unei comisii de etică universitare la Parchet e cea mai bună cale de a-l secretiza. De acum sunt documente parte în cercetarea penală, netransparente.
Iar apelul la justiție nu e decât confirmarea teoriei că „dacă nu e infractor, atunci poate să predea liniștit în școala noastră”.
E tactica folosită de mulți șefi politici sau de ministere din România, atunci când câte un protejat al lor a călcat pe bec: „Să se pronunțe justiția”.
Dar asta e o anulare a răspunderii executive, profesionale, care nu depinde 100% de cea legală. Să nu fii infractor nu te califică automat să fii ministru, consilier sau profesor.
De pildă, dacă faptele s-au prescris, justiția nu mai are ce să facă. Și e dreptul legitim al cetățeanului să nu fie judecat după 20 de ani de stat. Pentru că posibilitatea unei erori judiciare crește enorm după atâta timp, când e aproape imposibil să juxstapui probele, cu precizia solicitată de lege. Însă faptele rămân, iar o școală căreia îi pasă de elevii și de profesorii săi lămurește cazurile.
Cât a investit, în timp și bani, SNSPA sub conducerea lui Remus Pricopie ca să construiască un cod și mecanisme eficiente contra acestor fenomene? Aceasta este responsabilitatea reală a rectorului și nu e nimeni la 112 ca să o facă în locul său.