Ion Iliescu ne-a înșelat: nu există „democrație originală”, nu există alternativă la libertate

miercuri, 6 august 2025, 2:33

În confuzia anilor 90, Ion Iliescu a lansat ideea că România va merge, inteligent și adaptiv, pe un drum aparte. Nu vom fi în comunism, nu în capitalism (cuvânt pe care aproape că nu-l rostea), ci pe a treia cale. Urma să avem, după propria lui expresie, „o tranziție graduală”, nu una „de șoc”.

Constantin Stroe: Mineriada a întârziat cu 8 ani investiția Renault în România

Dar discursul lui Iliescu nu era, în realitate, unul economic. Consecințele, desigur, nu au întârziat să se arate în economie și în nivelul scăzut de viață.

Mineriada stârnită de Ion Iliescu a dus la întârzierea investițiilor străine, cu exemple concrete. Constantin Stroe, fostul director al Dacia, a povestit cum Renault era în 1990 gata să revină în România, francezii dorind să contracareze investiția Audi din Cehia, unde nemții cumpăraseră Skoda.

E un caz transparent, edificator.

Renault a intrat în discuții și i-a invitat pe români, care au fost să vadă fabrica de la Lille. Numai că, la scurt timp, au apărut scenele de violență din Piața Universității și din centrul Bucureștiului. O țară în care „Armata neoficială a regimului” pedepsește civili nu era o țară liberă, cu un sistem de justiție și, prin urmare, nici profitabilă pe termen lung. Evenimentele i-au făcut pe francezi să renunțe.

Renault a revenit abia în 1999. Astăzi, Renault Dacia este cea de-a doua companie a României ca cifră de afaceri, potrivit clasamentului la zi al termene.

Cine intra în Parlament

Nu doar în economie, ci și în politică libertatea nu era reală. Pentru că libertatea nu e divizibilă.

Liiceanu, Pleșu, Dinescu și Hăulică au candidat în 1990 pe o listă de independenți, la primele alegeri libere din România. Nu au reușit să intre în Parlament.

Într-un recent interviu (îmi cer scuze, în goana evenimentelor îmi scapă link-ul), Viorel Hrebenciuc spunea că dacă intelectualii veneau să-l roage, „îi rezolva” el. I-ar fi băgat în Parlament rupând voturi de la partidul lui Ion Iliescu, cel care avea destule. Așa a procedat cu UDMR, pe care i-a ajutat, a completat Hrebenciuc.

Chiar și presupunând că afirmația e o bravură peste decenii, ea exprimă o stare de lucruri din ceea ce înseamnă modelul „a treia cale”, o „democrație originală”.

Nu, nu există altă cale decât libertatea.