TOLO.RO
TOLO.RO
Te sufoci. Şi, după ce te depărtezi, te miri că poţi totuşi să mergi. Pentru o persoană obişnuită, vecinătatea unui atlet de performanţă şochează şi inhibă. Din cauza forţei inumane degajate. Dacă vorbeşti cu Zsolt Gyongyossy şi asişti la „dezmorţirea” Gabrielei Szabo te simţi dinamic ca un faraon mumificat. Nu aleargă, goneşte. Nu respiră, şuieră. Între întrebare şi răspuns are timp să dea două ture zonei. Precum Bugs Bunny, iepurele ubicuu din desenele animate.
duminică, 21 ianuarie 2007, 6:29
Te sufoci. Şi, după ce te depărtezi, te miri că poţi totuşi să mergi. Pentru o persoană obişnuită, vecinătatea unui atlet de performanţă şochează şi inhibă. Din cauza forţei inumane degajate. Dacă vorbeşti cu Zsolt Gyongyossy şi asişti la „dezmorţirea” Gabrielei Szabo te simţi dinamic ca un faraon mumificat. Nu aleargă, goneşte. Nu respiră, şuieră. Între întrebare şi răspuns are timp să dea două ture zonei. Precum Bugs Bunny, iepurele ubicuu din desenele animate.
Colega Luminiţa Paul a văzut-o pe Maria Cioncan imediat după sosirea cursei de 1500 de metri de la Olimpiada de la Atena, în 2004, cînd ieşise a treia. Singura şi eroica ei medalie. Dar asta n-o ştia atunci. A venit din lumina şi din vuietul stadionului, pur şi simplu îţi dădeau lacrimile de atîta strălucire, şi s-a proptit în faţa jurnaliştilor din zona mixtă. A început să recite mulţumiri pentru antrenor şi soţia sa, cu un fanatism de om necăjit, adoptat de lumea sportului. Apoi a spus celebra frază despre felul în care a sărit „din opinci în pantofi”. Învăţase ce trebuia să spună! Poate în nesfîrşitele zile de antrenament, poate în orele sufocante de dinainte de cursă, cine ştie, în anii săi de aşteptare, învăţase pe de rost ceea ce urma să zică dacă va ajunge vreodată pe podium.
Noi, oamenii fără medalii, înţelegem greu această relaţie dintre sport şi copiii săi de trupă. E în ea sacrificiu, frustrare şi un devotament plin de secrete, în aşteptarea unei glorii bisecte. Munca ţine o viaţă, satisfacţia e de o seară, iar destinul, în unele cazuri, nu dă doi bani pe planurile noastre. Îţi vine să te sufoci şi te miri şi te bucuri că mai poţi merge. Maria Cioncan a şi alergat.
Dart • 21 ianuarie 2007, 22:56
stiti…. se spune ca dak mori fara sa faci nimic ai trait degeaba…. categoric ea nu a trait degeaba si a ramas in istoria sportului si in inimile noastre. Sa-i fie tarana usoara 🙁
Dane • 21 ianuarie 2007, 22:58
pacat…mare pacat
Yoz • 21 ianuarie 2007, 22:59
Cati dintre noi stiam oare ce inseamna sa te nasti cu gandul ca intr-o zi o lume intreaga te va admira si iti va fi la picioare…macar pentru o zi…macar pentru o clipa, o clipa la care toti visam insa numai putini putem ajunge…o clipa in care un zambet, o lacrima poate sa faca timpu sa stea in loc…o clipa pentru care muncesti o viata intreaga in anonimat, in fiecare zi mai mult si mai mult sperand k vine si ziua ta.
Si vine…si se duce si toata lumea uita de tine…si muncesti si mai mult sperand ca intr-o zi…intr-o zi…vei fi primul…vei fi deasupra tuturor si zambetul va eclispa aurul de la gat…multi viseaza…putini ajung…unii alearga in gol…altii nu se abat niciodata de la drum…poate pentru ca incapatanarea de a sta pe calea ta supara pe cineva…si derapezi :((…
Te vom iubi mereu MARIA pentru ca ai reusit sa-l faci pe domnul tolontan sa scrie asa frumos despre tine…pentru prima data…si ultima…Domnul sa te aiba in paza maria…si nu uita…alearga.
Io • 21 ianuarie 2007, 23:07
In sfarsit un articol dupa urma caruia nu se mai injura… si a trebuit sa moara cineva…
boss • 21 ianuarie 2007, 23:35
se pare ca sportul romanesc, dupa ce ca e cum e, isi mai cere si victimele!
tom • 21 ianuarie 2007, 23:39
Cind moartea da iamaprintre noi sintem, subit, mai buni, mai umani… Frica ni se inchirceste sub ochi, de nesomnul timpeniei care ne zbuciuma… Dumnezeule Mare, da-ne minte si iarta-ne greselile, ca miine o luam de la capat… Sintem bolnavi, dar — iertata fie-mi constatarea, nu avem boala care ne trebuie.
Bogy • 21 ianuarie 2007, 23:46
Dumnezeu sa o odihneasca..
domnule tolontan…multi vad putin „pricep”(inteleg).Si stiti dumneavoastra supararea tine 3 zile…vreo 2 in ziare..pana se satura cititorii..
e grav ce se intampla..de cat sa alocati pagini intregi unor persoane care e drept sunt in centru atentiei,dar care nu inseamna nimik pentru sport,mai bine domnule v-ati ocupa de campionii nostri..de ce ne aducem aminte de ea doar acum…de ce??mie mi-a ramas in memorie plansul acela in hohote al ei ,intinsa pe tartanul din atena..a plans pentru o victorie..esti o campioana maria..si vei ramane ..
claudiu • 22 ianuarie 2007, 0:13
gigi kent mai bine..murea mama..ta..decat sa spui asemenea prostii despre olaraiu si mm stoica!este forba despre aceasta fata care a murit tragic!dumnezeu sa o odihneasca in pace….
AG17 • 22 ianuarie 2007, 0:33
Cu totii ajungem in acelasi loc. Depinde cum o facem, ce lasam in urma, deoarece astfel mai traim ceva timp, dupa disparitie. Interesant, la cine s-au gandit cei ce au intrat pe acest blog. Numele celor dusi dintre noi si trecute pe aceasta pagina inseamna ca aceia traiesc inca. Nu neaparat in paginile cartilor de istorie, ci in memoria noastra, a celor care le-am fost contemporani. Maria a fost o luptatoare. Imi pare rau ca n-am putut-o cunoaste personal. Mi-a trecut pe la urechi numele ei, si atat. Ba chiar am gandit, atunci, la Atena, ca era bine daca scotea un rezultat mai bun. Ma uitam pe clasamentele cu medalii, acolo unde Romania era departe de performantele de la Sydney. Acum, regretele sunt tardive. O fata simpla, la prima vedere, o fata muncitoare, care si-a dorit sa aiba succes. E trist ca lumea se gandeste in continuare la Steaua si Dinamo, la diverse personaje create de presa pro-bizoniana, in aceste momente. N-a disparut o stea, ci o fata ca oricare dintre noi, o fata care se pregatea pentru Birmingham si care visa la un rezultat bun, la Osaka. RIP
MC2 • 22 ianuarie 2007, 0:40
Dumnezeu sa o ierte!
dan • 22 ianuarie 2007, 0:42
D-le Tolontan,
Cate articole a publicat Gazeta Sporturilor referitor la Maria Cioncan dupa Olimpiada de la Atena?
Cate emisiuni TV -avand ca subiect sportul- i-au fost dedicate in toti acesti ani ?
Cred ca le numaram pe degete !
Maria Cioncan nu a fost un subiect de presa care sa merite sa fie abordat de catre Dvs.
A fost un om simplu si valoros-cum sper ca mai sunt si altii in Romania zilelor noastre-care a stiut ce vrea de la viata aceasta , care si-a urmarit visul cu ardoare si pe care si l-a implinit.
Nu a fost o ” nevasta de fotbalist” care sa merite atentia ziarului Dvs. si a televiziunilor, nu a fost o fata ” mondena” , etc.-din pacate nu a fost un subiect care sa vanda un ziar sau care sa fabrice o stire ” sportiva”.
Ce ma doare e faptul ca v-ati adus brusc aminte de ea doar in acest moment tragic-sau poate nu-al vietii ei. Acum brusc a devenit un subiect de presa. E mare pacat si lucrul acesta ar trebui sa va dea de gandit Dvs. si colegilor Dvs.
Pana cand stirile sportive vor contine doar referiri la Gigi, Mitica, MM, Borcea, Turcu, Iancu , etc. ? Ce au facut acesti indivizi pentru tara noastra ca sa merite intr-atat atentia Dvs. ?
Au adus ei vreo medalie olimpica tarii noastre?
Si inca ceva-cum poate sa figureze pe aceeasi pagina de internet -www.gsp.ro-articolul Dvs. si al Mariei Andries cu referire la Maria Cioncan si pozele cu prietenele fotbalistilor Mara , Zicu si Niculae? Din pacate acelea va aduc cititori, acelea va vand ziarul, acelea va aduc raiting, etc.
Si nu medaliata cu bronz de la Atena-Maria Cioncan.
Pacat.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace !
rivaldo • 22 ianuarie 2007, 0:52
Nea Cataline, n-ar fi fost mai bine sa fi scris in continuare de Gigi Becali, de Dica, de Dragomir, de Mircea Sandu. Asa va iesiti din mina, zau, scriind despre personaje despre care nu ati scris decit foarte, foarte, foarte rar? Trebuia sa moara Maria Cioncan ca sa-ti amintesti ca avem si alti sportivi decit „sportivii” despre care scrieti zilnic? Intreb si eu,asa, ca prostu’….
rivaldo • 22 ianuarie 2007, 0:54
Bravo, Dan. Ceea ce ai scris tu mi/a fost mie scirba sa scriu. Asta editorial, nu cel al lui Tolontan sau Maria Andries. Si Dan asta nici macar nu e platit sa scrie…
j • 22 ianuarie 2007, 1:41
intri pe site (gsp), fotografia Mariei Cioncan, dupa citeva secunde acoperita de sticle de bere ??????????????
o fi publicitatea nu stiu ce … dar mi se pare ca cineva a gresit mult aici
Danny • 22 ianuarie 2007, 1:45
O mare sportiva, un mare Om, pacat ca acum nu mai este…
Condoleante familiei…
Doctorul • 22 ianuarie 2007, 2:09
Dumnezeu sa o ierte. Pacat, mare pacat…atat de dur
Codoleante familie
bilu • 22 ianuarie 2007, 2:32
Let’s not wait for a tragedy to say something kind to one another.
marian • 22 ianuarie 2007, 3:14
mai bine mureai tu tolontane ca si asa esti vai de capul tau.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace !
Gabriel R. • 22 ianuarie 2007, 3:37
Ne plecăm cu respect în faţa celei care a fost Maria Cioncan.Un omagiu pios şi un gând bun pentru una dintre puţinele muritoare care ne-au învăţat cum să învingem.Condoleanţe sincere familiei şu apropiaţilor atletei.
Mircea Scarlatescu • 22 ianuarie 2007, 8:21
Pacat, mare pacat, Dumnezeu s-o odihneasca!
La fel de pacat este ca aflam povestea unor oameni ca ea doar atunci cand nu mai sunt. In rest fotbal si circ….
badpig • 22 ianuarie 2007, 8:25
Tolomacule …..ups…tolontane iar ai dat cu muci in fasole.
Ati uitat sa scrieti de gigi , meme samd…. 😕 hmmmm .V-ati lovit la cap ? Mai exista si alte sporturi in Romania pentru Gsp ?
Sunteti de ………….Sa va fie rusine!.Obositilor….
no shame • 22 ianuarie 2007, 8:42
De ce s-a intamplat nenorocirea?De ce a trebuit sa moara un om?De ce nu s-au deplasat cu autocarul?De ce un atlet ambitios care promitea,a trebuit sa se milogeasca de antrenori si institutii sa fie ajutat,sa reprezinte Romania?Pentru ca traim in Romania!!!!I-ati impuscat pe comunistii care asigurau sali si cantonamente pentru tot ce inseamna sport.Pe cei ce scoteau performeri pe banda rulanta fara produse vitaminizate,ingrijiri moderne si altele.Sa va fie rusine.Cei ce-au facut „procesul comunismului” trebuiesc impuscati(desi sincer,daca ar avea pic de onoare si-ar da macar demisia).Sa va fie rusine si sa platiti in fata lui Dumnezeu curmarea acestei vieti.
Deco • 22 ianuarie 2007, 8:51
Dumnezeu s-o ierte! Pacat ca un asemenea sportiv si om sa plece asa prematur dintre noi! Mare pacat!
P.S. gigi kent vai de capul tau de nenorocit si de nesimtit! nu stii cretinule ca cine sapa groapa altuia cade in ea???
momo • 22 ianuarie 2007, 9:01
O mare campioana! Imi amintesc de declaratia ei dupa obtinerea medaliei olimpice. M-a miscat. Accidentul insa m-a socat.
Ce mai, Maria a stiut sa-si faca intrarea, dar si iesirea din pacate.
Omul nu este decat un musafir pe Pamant.
Dumnezeu s-o odihneasca!
costins • 22 ianuarie 2007, 9:19
Ce apel la sensibilitate in toate articolele de astazi … si cum speculeaza fara scrupule acest accident GSP-ul!
… de parca creteti ceea ce scrieti!
jai sictir!
alin78 • 22 ianuarie 2007, 9:30
mda… la un moment dat te-am pierdut tolo, dar…. am inteles eu. Hai lasati femeia in pace, ca pana acum n-am auzit de ea… nu va mai aruncati acum cu atatea articole.
Xulescu • 22 ianuarie 2007, 10:04
Catalin, de la cashtigarea medaliei pana ieri eu n-am mai citit nimic de fata asta, Dumnezeu s-o aiba-n paza. Poate va treziti la realitate shi mai faceti shi voi nishte articole despre SPORT. Poate aflam shi noi prin ce trece un atlet, canotor, gimnast etc, in Romania.
grekul • 22 ianuarie 2007, 10:14
ce ar fi sa mai scrieti si despre altceva in afara de fotbal inainte sa moara toti si sa nu mai aveti despre ce scrie? si imi vine sa vars ca tocmai acum se intampla sa se interzica deplasarile in cantonamente cu masina personala. pana acum de ce nu s-a gandit nimeni? la noi asa e tot timpul. dupa ce se intampla tragedii, interzicem in stanga si dreapta. nu e mai usor sa combati boala decat sa intri in carantina dupa ce a aparut?
Georgero • 22 ianuarie 2007, 10:34
„Medicii au ajuns abia după o oră şi jumătate şi susţin că Maria Cioncan a decedat în momentul impactului, şi, chiar dacă ar fi ajuns mai repede, nu ar mai fi putut face nimic.”
Incredibil. De unde au venit medicii? Din Bucuresti daca venea salvarea si tot cred ca ajungea mai repede…
popey • 22 ianuarie 2007, 10:54
A murit Maria Cioncan o mare atleta , o medaliata olimpica, un om .Toate ziarele scriu despre ea, toate televiziunile relateaza despre acest subiect , toti ne povestesc cat de buna era ce fata modesta, cred ca si dusmanii ei daca o fi avut o compatimesc si ii lauda meritele. Toti romanii afla cine a fost Maria Cioncan. Noi romanii avem un cult al mortii desi cat sunt in viata ii ignoram pe acesti care dupa maorte devin eroi.Cati dintre noi stia pana ieri cine a fost Maria Cioncan cati dintre noi au stiut de greutatile din viata sa si de sacrificiile care le a facut ca sa ajunga aici. In locul ei pute sa faie altcineva la fel am fi procedat pentru ca noi suntem o natie de oameni invidiosi care ne bucuram de moartea caprei vecinului dare ne intristam cand moare vecinul. Maria Cioncan nu e singura persoana la care televiziunile si ziarele fac aceasta mascarada. De ce in timpul vietii acestei sportive nu s a scris mai nimic despre de ce nu a fost chemata la emisiuni de ce pana acum nu s a vorbit cu familia ei sau macar cu antrenorul ei .De ce? Pentru ca trece printr o perioada proasta si nimeni nu se interesade ea . La fel s a intamplat si cu Laura Stoica la fel se va intampla si cu urmatorul om de vaoare care va muri. Oare o incalzeste pe ea acum cu ceva ca se scriu pagini intregi despre cariera ei? Nu cred si mi se pare absurd sa facem atata tevatura la moartea acestei atlete .De ce a fost nevoie sa moara ca se scrie din nou despre ea .De ce ?
Datorita invidiei si ignorantei noastre care ne insoteste zi de zi.Cati dintre persoanele carre deplang moarte acestei campioane sufera cu adevarat .Foarte putine , dar da bine sa vb cuvinte elogoiase la adresa unui om mort da bine la imagine pentruca acea persoana oricum nu va mai reveni printre noi.Ue exemplu elocvent la tot ce se intmpla in aceste zile o reprezinta legenda lui zamolxes care isi insceneaza propria moarte , este idolatrizat fa cut zeu iar cand revine este ucis , pentru ca in Romania e ami bine sa fii mort dacat viu . Asta e Romania si asa va fii dintotdeauna.
krixos • 22 ianuarie 2007, 12:11
Dumnezeu sa o odihneasca in pace…Pacat ca apar pe aici tot felul de zevzeci care intineaza memoria acestei fete, postand comentarii care nu-si au rostul
Dr@Gosh • 22 ianuarie 2007, 13:08
slabut articol, domnule tolontan…pentru memoria unui campioane fara medalie de aur, o campioana care a infruntat cu succes destinul, puteai mai mult si mai emotionant…acesta insa nu s-a lasat mai prejos si a lovit-o nemilos acolo unde nu se astepta…cu munca si ambitie poti sa castigi multe batalii, dar destinul te provoaca la ce nu te astepti…o lupta nedreapta…
Lev Bazil • 22 ianuarie 2007, 13:25
Si cum ar fi putut dl Tolontan sa repare „nedreptatea” de a nu se fi scris mai nimic despre ea in timpul vietii? Ignorand accidentul fatal? Parca noi ne gandeam la raposata cand priveam si comentam frenetic meciurile de fotbal?
Reprosurile sunt neintemeiate. Ca si lamentatiile stridente. Cum putem sa fim atat de uimiti si scandalizati in fata mortii, cand este conditia fundamentala a existentei noastre?
dinamorlando • 22 ianuarie 2007, 13:42
Trafic si accesari !!! Doar din aceasta cauza citim in gsp. despre cine a fost Maria Cioncan si ce realizari a avut aceasta fata simpla.Si vai, cat de „marcati” de disparitia ei sunt tolontan si andries.AIUREA ! Trafic si accesari!!! Macar de veti avea bunul simt sa trimiteti o coroana in numele cititorilor care va acceseaza.
Dumnezeu sa o odihneasca si sa o aiba in paza.
florin • 22 ianuarie 2007, 14:15
Da, numai acum ne aducem aminte; orice alt sport ar avea o performanta exceptionala tot nu apare pe prima pagina a ziarelor sau in deschiderea emisiunilor tv; pentru ca orice stire din fotbal e mai importanta decat de exemplu o victorie in handbal, si spun asta desi la mine fotbalul e pe primul loc; insa nu stim sa ne apreciem sportivii de performanta dacat cand mor!
Vlad Viski • 22 ianuarie 2007, 15:04
A murit o atleta… Cati atleti medaliati am avut in ultimii ani? Putini. A fost o femeie extraordinara… un amestec de duritate si blandete, o adevarata Vitoria Lipan, o luptatoare. Insa, se pune o intrebare: de ce Federatia nu poate sa plateasca un amarat de bilet de avion de 200 de euro? Ma mir ca nu le este rusine sa apara in fata camerelor. Cat despre persoana Maria Cioncan, pot spune ca a fost o naiva… avea o bunatate intr-o lume a hienelor. A alergat… a alergat fara sa se opreasca, fara sa se gandeasca la consecinte. Cred ca nimeni nu va uita momentul Atena. Cum am simtit toti un fior in inima atunci cand medalia era atarnata la gatul ei… Coronita care-i statea stramb si lacrimile care nu se mai opreau… A castigat pariul cu ea.. cu viata… cu Dumnezeu. Romania nu uita. Multumim Maria Cioncan!
Darie • 22 ianuarie 2007, 15:39
Salut Catalin! Evident ca trebuia sa moara cineva, ca, forurile competente sa se seziseze, incercand sa achite transportul sportivilor.Oare cat costa unbilet de avion?! Nu cred ca mai mult decat o viata de om…Din pacate si acest lucru v-a fi dar uitarii…
Multumesc!
http://www.evz.ro/article.php?artid=288873 • 22 ianuarie 2007, 16:11
bogdan • 22 ianuarie 2007, 16:41
Condoleante Familiei CIONCAN. Este mare pacat si ne doare cind vedem ca Ambasadori cei mai buni ai romaniei mor.Oare ce trebuie sa se mai intimple ca Federatiile de Sport sa inteleaga ca uni chiar vor sa faca performanta.
silvia • 25 ianuarie 2007, 21:12
in primul rand putina moderare pe-aici nu strica. macar la topicul asta… vezi cele doua raspunsuri de dinaintea mea. nesimtirea si indolenta ar trebui sanctionate aici.
apoi, sunt de acord cu cei care spun ca trebuia, era datoria voastra, a ziaristilor, sa scrieti despre ea, pentru ca merita, spre deosebire de alte subiecte predilecte ale voastre.
argumentul care se aduce este ca ziarele „vand” ce se cere, ca publica ceea ce vor cititorii sa citeasca. nu e nimic mai gresit si este o scuza patetica. ziarele formeaza opinii iar daca cititorii asta vor este pentru ca asa au fost invatati. bine, nu toti. in plus, numai comentariile de mai sus arata ca aceasta premisa nu e adevarata. ziarele nu publica ce vor cititorii, pentru ca stiu sigur ca ei ar vrea sa vada si articole despre oameni valorosi, care ne-au adus onoare si despre personalitati adevarate, nu numai povestiri din stana sau tot felul de aberatii. e adevarat ca-s subiecte mai facile si nu va cer putin efort. totusi, daca doreati o meserie usoara, sunt atatea.
dumnezeu s-o odihneasca in pace.