Federaţia de Răspîndire a Fricii

miercuri, 29 aprilie 2009, 9:32

FRF nu luptă împotriva rasismului, ci îl recompensează prin comisiile sale

Laşitate e prea puţin. Comisiile de la Casa Fotbalului sînt fricoase, dar mai ales manipulate strategic şi orientate spre interesul celui tare.

Consecinţa? FRF se poate lăuda cu prima Comisie de Disciplină din Europa care recompensează rasismul! Se statuează astfel frica în calitate de element component al fotbalului. Frica de a avea o anume culoare a pielii, dezgustul că asta te poate costa insulte publice şi obligaţia de a juca un meci în condiţiile în care eşti discriminat în văzul tuturor.

După ce o parte a fanilor dinamovişti au afişat pe 15 aprilie bannere discriminatoare la adresa Rapidului, Dinamo a fost pedepsit formal cu închiderea tribunelor la meciul de Cupă de aseară de la Cluj, acolo unde, din motive geografice, fanii săi ar fi fost în inferioritate faţă de cei timişoreni.

Bannere afişate la Dinamo – Rapid
„Nu toţi ţiganii sunt rapidişti, dar toţi rapidiştii sunt ţigani”
„Din nou pe stadion miroase a esenţă de rom”
„Suntem români, asta e esenţa care face diferenţa”

Potopul de dincolo de propriul gard
Laşii sînt şi în altă parte. Laşi sînt conducătorii lui Dinamo, cei care tolerează această presiune rasistă şi o teoretizează la televiziuni cu o energie de Goebbels reîncarnat în personaj de telenovele.

Cînd siguranţa familiilor lor era pusă în pericol, cînd gardurile caselor erau pictate cu ameninţări, ei au intervenit decis şi legitim ca să-i convingă pe fani să înceteze.

Cînd acelaşi gen de violenţă, vopsită diferit, e propagată la adresa unor competitori din teren, Turcu şi Borcea devin avocaţii extremismului.

Eroarea iniţială a rapidiştilor
Suporterii lui Dinamo aveau dreptul să fie furioşi. Rapidiştii au insultat prin scandări memoria lui Cătălin Hîldan. Într-o ţară în care mormintele se surpă sub privirile noastre, cultul celor dispăruţi merită preţuit. Iar recunoştinţa pe care fanii roş-albi i-o poartă peste ani lui Cătălin este una dintre emoţiile autentice ale fotbalului nostru.

A existat o parte a suporterilor dinamovişti care şi-a premeditat şi organizat furia. Bannerele au fost create dinainte de meci, introduse pe stadion şi apoi fluturate în mod repetat.

Omerta
Numai observatorul Hacic Garabet pretinde că „nu le-am văzut”. Nu-i nimic! Aşa cum DNA anchetează observatori şi arbitri în faţa fărădelegilor cărora FRF a închis ochii, vor urma observatorii şi comisiile care îşi bat joc de regulamente şi, în final, de competiţie.

Dacă sportul nu e în stare să-şi facă ordine şi să ia măsuri din timp, greşelile devin interes explicit sau pur şi simplu mită şi intră în penal.

Misiunea UEFA şi tăcerea FRF
În acest caz, indignarea lui George Copos este justificată. Nu discutăm aici acrobaţiile sale financiare din fotbal. Ele i-au asigurat următorul deceniu de viaţă palpitantă prin tribunale. Dar, în cazul bannerelor, reacţia lui de revoltă este reacţia unui om care observă că lucrurile se repetă şi nimeni nu ia măsuri.

„Misiunea noastră e să luptăm împotriva rasismului”, spunea acum cîteva zile Michel Platini. Fleoşc! Spune-i asta şi lui Mircea Sandu! Spune asta Federaţiei care organizează Cupa României Timişoreana, competiţie ce poartă numele unui sponsor care se vede asociat, fără voia sa şi împotriva oricărui cod etic corporatist, cu asemenea evenimente.

Preşedintele UEFA, Michel Platini, a cerut ca în cazul scandărilor sau afişajelor rasiste meciurile să fie întrerupte 10 minute şi, apoi, suspendate

Exemplul lui Thuram
„Toţi ne naştem cu prejudecăţi. Am fost în multe şcoli”, povesteşte Thuram, legenda fotbalului francez şi mondial şi unul dintre partenerii FARE (Football Against Racism in Europe).

„Am găsit copii care spun că oamenii de culoare cîntă frumos şi fug repede. E o prejudecată inocentă, dar tot o prejudecată. Le-am explicat că am întîlnit o groază de fotbalişti albi care au alergat mai repede ca mine şi m-au driblat de nu m-am văzut! Pe teren, culoarea pielii nu contează”.

„Cluburile spun acelaşi lucru. Că nu pot face nimic, că e treaba suporterilor. E nevoie de curaj să recunoşti rasismul, e nevoie de curaj să lupţi cu el”
Lilian Thuram

Cuvintele lipsă
Dacă fotbalul e metaforă a vieţii, asta să decidă Comisia de Disciplină, Hacic Garabet, Florin Prunea şi convorbirile sale eterice plus Mircea Sandu, care a declarat că se ocupă cu lucrurile înalte.

Dar fotbalul e, cu siguranţă, o variantă concretă, trasă la traforaj, a democraţiei. Jocul acesta este despre egalitate, respect şi luptă cu prejudecăţile. Rapidistul Costin Lazăr şi dinamovistul Blay sînt doar doi bărbaţi faţă în faţă şi orice separare prin rasă, religie sau orice altă formă discriminatorie n-are ce căuta aici.

Pentru asta, pentru ca fotbalul să includă, şi nu să excludă, pentru ca să vorbească, deopotrivă, limba celor bogaţi şi a celor săraci, a tinerilor şi a bătrînilor, a emigranţilor şi a minoritarilor, e însă nevoie de curaj, de competenţă şi de obiectivitate. Acum, FRF livrează frică.