Mihai din Milos (I)

luni, 12 septembrie 2011, 12:24

E cea mai ciudată invitaţie la restaurant din viaţa mea. Mi-a făcut-o un om care şi-a pierdut, temporar sau nu, ambele picioare şi o mînă. Şi mi-a făcut-o ca să-mi vorbească despre cum o să zugrăvească el o casă pe care o va cumpăra şi cum va îmbătrîni pe insula unde în 1820 a fost descoperită statuia lui Venus.

Găsită într-o livadă de măslini din Grecia, Venus din Milo şi-a pierdut o mînă în drumul spre Luvru. Totul porneşte, cum ar veni, de la măslini.

„Doi măslini. Doar doi, dar buni. O casă mică cu o curte de o mie de metri. Şi, dincolo de curte, zăreşti marea”. Au pus ochii pe proprietate acum cîţiva ani. Se gîndesc să o cumpere. „E pe insula Milos, în Grecia, unde merg cu Maria în vacanţă de 10 ani, în fiecare vară”.

Ploaia bate în geamul gros al clinicii De Hoogstraat din Utrecht. Sînt 13 grade. Mijlocul de septembrie arată ca o vară pe care iarna o strînge în braţe într-o staţie de tramvai, ca să nu plece. Sînt frunze în aer.

„Luăm vasul rapid din Pireu”
Bărbatul de 28 de ani se uită într-o parte. „Aşa e mereu vremea aici”. O glumă locală spune că dacă te-ai suit pe bicicletă şi nu te bate vîntul din faţă înseamnă că mergi în direcţia greşită!

„De regulă, încercăm să ne facem programarea de vacanţă mai devreme pentru că pe Atena – Milos zboară un avion mic, cu două locuri pe fiecare parte a culoarului. Se umple repede. Dacă nu găsim bilete la avion, luăm catamaranul din Pireu. Merge mega bine! Face mai puţin de 4 ore”. În kilometri, navighează cu 45 km pe oră, viteză OK pentru un vas care transportă şi maşini.

Uşile rămîn albastre
„Anul ăsta parcă am simţit ceva. Nu ne-am făcut rezervare. Urma. Pe 10 mai, cu o etapă înainte de terminarea campionatului, eram la antrenament şi am avut accidentul la coloană. Dar tot o să cumpărăm casa aia mică din Milos! E simplă, arată ca două cuburi puse colţ în colţ. Şi o s-o zugrăvesc în alb, cum sînt toate casele acolo. O zugrăvesc cu mîna mea în alb, doar tocurile de la ferestre şi uşile le vopsesc în albastru”.

Se opreşte. O tînără intră în salon. Mihai continuă să vorbească în română. „Ştii albastrul ăla frumos din Grecia?”.

„Mergem”, nu „Te ducem”
Fata are pînă în 30 de ani. „Mihai, mergem jos, da?”. Este zîmbitoare, energică şi necompătimitoare. Spune „Mergem”, nu „Te ducem”.

Apare o colegă şi mai tînără. Asistentele discută în engleză cu Mihai. „Vizitele au loc jos, nu în salon, aşa e regula aici. Mergem în restaurant”, zîmbeşte pacientul. Mergem.

Culoarele sînt largi. În toate direcţiile mişună oameni în cărucioare. Mihai e singurul culcat pe un pat. Din cînd în cînd merge şi în căruţ. Dar, pentru că face minileziuni pe fund şi pe spate, timpul de căruţ e limitat, patul ramine de bază.

„Sînt cel mai dificil caz al momentului pe aici. Noroc că îmi plăteşte asigurarea toate cheltuielile, altfel rămîneam toată viaţa să le spăl vasele”. Rîde şi continuă să meargă cu patul la restaurant.

„Cînd sînt dat jos din pat, singurul lucru pe care pot să-l fac e să conduc scaunul cu mîna dreaptă, ajutată de gravitaţie, şi să folosesc telefonul cu gura. Astea-s bucuriile mele deocamdată”

Sala de mese de la De Hoogstraat
Patul alunecă uşor în lift. Călătoria pînă la parter durează trei secunde.

Liftul se opreşte în holul central. Fetele o iau puţin spre stînga. Prin geamuri se ghiceşte o sală mare.

Se deschide uşa. Înăuntru, se aud clincănit de veselă şi, mai ales, rumoarea umană, ca un tors liniştitor, în care recunoşti, chiar dacă închizi ochii, zgomotul inconfundabil al unei mese în oraş. Plata se face la casă, ca la o autoservire, spaţiul e civilizat, larg şi cald.

Am ieşit să iau cina cu Mihai Neşu. Faţa îi este neschimbată, ca atunci cînd juca la Steaua sau la echipa naţională, „acolo am cam dat-o în bară”, se tachinează el de unul singur.

Am ieşit să iau masa cu Mihai Neşu şi el stă culcat pe un pat imens în mijlocul restaurantului, adus aici de două puştoaice surîzătoare, în blugi.

Am ieşit să luăm masa împreună, în timp ce el aşteaptă, de patru luni, complet paralizat de la piept în jos, cu o vertebră fracturată şi cu o porţiune nedefinită a măduvei spinării compresată acolo, în adînc, dar cu privirea în alertă. De la orizontală, îşi plimbă mereu ochii, în stînga şi în dreapta, tronînd, o, Sfinte!, ca un rege microbist necruţător în patul său din centrul sălii de mese.

Şi protestează fundamental: „Auzi, nu mă obişnuiesc deloc să iau cina la şase seara! Aici, în Olanda, la opt jumate nu mai e nimeni pe străzi”.

» „Hei, ce faci, iubire?”

– Îţi aminteşti momentul accidentului?
– Da. Nu am vrut să mă gîndesc de multe ori la accident. Dar acu’ e bine să-l zic. Eram la antrenament. N-o căzut Alje Schut peste mine cum se zice. Ne-am ciocnit întîmplător. Pur şi simplu, ne-am ciocnit. Eu veneam dintr-o parte şi el din alta. El avea mingea, eu am băgat alunecare, el a venit spre minge şi ne-am ciocnit. O fază obişnuită. Un ghinion. Cînd mă uit la fotbal, văd o fază ca asta la cîteva meciuri.

– …
– Serios. Şi la meciul Luxemburg – România, la care m-am uitat la televizor, pe ăla cu Franţa nu l-am putut urmări, aşa, la jocul cu Luxemburg am văzut o fază a lui Măţel, mamă ce m-am speriat! Măţel o protejat o minge şi o căzut aşa, în fund, chiar aproape de genunchiul jucătorului de la ei. Noroc că luxemburghezul se oprise şi n-a avut forţă în lovitură!

Zîmbetul contagios al oamenilor
„Hei, ce faci iubire?!”. Se luminează. „Ce faci iubire?” a fost salutul pentru Maria, soţia lui, care a venit mai repede azi. Maria îi răspunde printr-un surîs.

Cînd începi să constaţi că oamenii zîmbesc în jurul tău, nu te mai opreşti să observi şi să notezi în carnetul de jurnalist.

Ea e brunetă, el, blond. Faţa lui Mihai a rămas neridată şi nu are nimic din culoarea aceea de pergament care prinde colţul ochilor în cronica bolilor lungi. După 4 luni de spital, ochii şi tenul şi-au păstrat strălucirea. Coşurile mici şi dese sînt singurul semn pe faţă al unui organism aflat în repaus forţat. Şi o cicatrice scurtă, în zona traheei, marchează locul unde a pătruns tubul pentru respiraţie.

De undeva apare şi asistenta. „Dacă vreţi să mîncaţi sus, să mă anunţaţi, vă rog!”. Ntzzzz, dă Mihai din cap către soţie. „Vă las să vorbiţi”, spune Maria. „Mă duc să mă uit pe nişte reviste”.

„Nu simţeam durere, dar nu puteam să mă mişc! Am ştiut că e nasol şi le-am zis să-mi dea oxigen şi s-o sune pe Maria”

– Ai căzut din ciocnire, el n-a venit peste tine…
– N-a venit pentru că dacă Alje pica peste mine atunci era şi mai rău. E un super băiat, i-am zis că n-o avut nici o vină. Puteam să mă lovesc de bară, să am accident de maşină, asta a fost! O perioadă n-o jucat, iar acum e căpitanul lui Utrecht. Mă bucur pentru el, e la club de cînd e junior, merită!

– Ţi-ai pierdut cunoştinţa?
– Nu, deloc! Am rămas treaz şi am simţit că nu mă mai pot mişca. Am simţit pe loc că e ceva nasol, aveam şi probleme cu respiraţia, şi le-am zis la colegi s-o sune repede pe Maria şi să-mi dea oxigen. Norocul meu a fost că a venit repede ambulanţa şi că spitalul o fost foarte aproape. (Vorbeşte rapid şi logic. E imposibil să deduci, ascultîndu-l, că ar avea şi cea mai mică problemă. Anticipează din ochi cînd un bărbat se apropie de un scaun de lîngă patul lui şi-i spune în olandeză că e liber şi-l poate lua)

– Şi cînd ai ajuns la spital cum erai?
– Nu simţeam nici o durere, doar că nu puteam să mă mişc. Cînd am ajuns la spital m-am întîlnit cu Maria, am vorbit cu ea, apoi m-au dus la teste, scanări şi apoi direct în operaţie. După operaţie, chirurgul mi-a zis că am avut şansă că ambulanţa a ajuns aşa de repede şi mi-a dat oxigen, pentru că în cazuri ca ale mele se moare dacă nu primeşti oxigen rapid.

– Şi cînd te-ai trezit ce ai simţit?
– Am avut o noapte capul imobilizat, uite am aici două puncte. (Din patul unde rămîne culcat pe toată durata discuţiei, arată cu barba undeva spre sprîncene. Da, se poate) De durut, nu prea m-a durut. Medicii au prins C3 de C2 şi de C4. Eu la C3 am fost lovit.

Ce reprezintă C3
Coloana cervicală este partea superioară a coloanei vertebrale. Omul are 7 vertebre cervicale, numerotate crescător de sus în jos.

Funcţie şi de alţi factori, traumatismul coloanei este cu atît mai grav cu cît afectează o vertebră superioară. Simplist exprimat, omul paralizează de la vertebra fracturată în jos.

Dacă pacienţii au funcţii sau senzaţii sub nivelul leziunii, medicii numesc asta „traumatism vertebro-medular incomplet” şi cazuistica arată că există numeroşi bolnavi paralizaţi care şi-au reluat destul de mult din funcţii. Pentru că măduva nu e complet secţionată sau e doar comprimată, ei se pot reface, dar nimic nu e sigur, aceasta-i şi situaţia lui Mihai.

Cît de mult şi în cît timp se reabilitează, acesta este un pronostic imposibil de dat. Totul se petrece în ani. „Medicii nu fac preziceri”, explică Mihai.

15% dintre accidentele grave ale coloanei sînt provocate de sport şi aproape jumătate de accidentele rutiere

Mişcă braţul drept şi capul
Cît de afectat e Mihai Neşu? „Scrie ce vezi, te rog! E puţin important cum sună, mai bine să se ştie exact”, spune fotbalistul.

Mihai îşi mişcă bine în acest moment capul şi cîţiva muşchi ai mîinii drepte, inclusiv o porţiune a palmei, dar nu degetele independent.

Nu poate apuca obiecte cu mîna dreaptă, pe care o ţine în zona pieptului cînd stă în pat. Se pregăteşte să facă exerciţii cu un sistem prin care poate agăţa lucruri cu mîna dreaptă, un soi de macara miniaturală. Tot cu dreapta îşi conduce scaunul, lucru pe care l-a reuşit un timp doar cu bărbia.

Partea stîngă este imobilizată, ca şi tot corpul de sub nivelul pieptului. Mîna stîngă o ţine pe lîngă corp, „la ea nu merge bicepsul, merge doar deltoidul”. Braţul stîng îi vibrează vizibil din cînd în cînd, ca şi cum ar vrea să se ridice. „Oooo, mai e pînă acolo!”, explică el. „În ultima vreme am simţit ceva şi în talpa piciorului stîng, dar e doar o senzaţie, nu o mişcare”.

„Cînd fac duş simt cînd dă cu apă pe mine pe partea dreaptă. Pe stînga nu simt nimic. Parcă am trei tractoare pe mine pe stînga. Iar dacă e apa caldă sau rece simt doar de la piept în sus. E complicat, nu-i aşa?”

Cum a reuşit să respire singur
– Mihai, oamenii se tem de tot felul de lucruri. Noi ne temem de avion sau că va dispărea meseria de jurnalist, la asta mă gîndeam venind încoace. Ţie de ce ţi-e teamă?
– (Se gîndeşte, mişcînd uşor capul în stînga şi în dreapta, cu privirea în tavan. Este balansul stînga-dreapta pe care-l face foarte des. În colţurile ochilor îi curg lacrimi pe care nu şi le poate atinge. „E un gest reflex al organismului sau plîngi?”. „Uneori plîng, cînd mă emoţionez”). Uite, îţi spun cum arată grijile la mine. La început au venit doctorii şi mi-au zis că s-ar putea, fiind fractura foarte sus, să nu pot respira singur şi să am nevoie de un tub precum Christopher Reeve, interpretul lui Superman, care a paralizat căzînd de pe cal. Nu i-am crezut! După operaţie, o săptămînă am respirat pe maşină. Apoi, două, cu trahectomie. Apoi, am respirat normal. Şi acum, luni, mi-a zis un medic de aici, de la recuperare, că există pericolul ăsta. Dar deja doctorii s-au înşelat în anumite aspecte, în altele au avut dreptate, aşa că nu mă tem.

– Şi n-ai mai avut nevoie de oxigen?
– Nu. Cînd am venit la clinica de recuperare, aveam capacitatea plămînilor 28 la sută. După cîteva săptămîni am ajuns la 41%. La condiţia mea fizică e destul de bine 41. Asta e partea bună. După cum partea bună e şi că măduva nu a fost secţionată complet.

(În jur creşte nivelul sonor al discuţiilor. Sînt zeci de bolnavi care apar cu scaunele, se pun la mese şi vorbesc cu ai lor. „Vrei ceai?”. „Beau mereu ceai. Din cauza paraliziei am dezechilibru de temperatură în corp. Cînd mi-i cald, beau ceai rece. Cînd mi-i frig, beau ceai cald”. Pun paharul lîngă pernă. Mihai soarbe cu ajutorul curburii paiului).

„Vorbim de ale noastre”
– Cum arată o zi normală a ta?
– Mă trezesc la opt jumate.

– Iei ceva de somn?
– Nu. Dorm bine. În spital am luat, la început, dar nu m-a ajutat. Eu mereu am dormit bine. Mă scol, mă pregăteşte asistenta, îmi dă să mănînc şi apoi încep terapiile. O jumătate de oră terapie, apoi o jumătate de oră pauză şi tot aşa. Dorm la amiază, seara vine Maria, vorbim de ale noastre, mă mai uit la televizor, uneori mă uit şi pe net la Mircea Badea. Cred că e unul dintre oamenii care-şi fac meseria ca să schimbe ceva. Aşa cred. Pe la zece, zece şi ceva mă culc.

„Mă uit pe net la Mircea Badea, e preferatul meu, chiar dacă noi, fotbaliştii, nu sîntem preferaţii lui. Dar fiecare are opinia lui şi aici, în Olanda, am învăţat să respect diferenţele dintre oameni”

– Ce fel de terapie faci?
– Păi, depinde. Terapie fizică, fizioterapie cum ar veni, cu exerciţii. Apoi ergoterapie, unde facem şi exerciţii, dar şi vorbim. Vorbim despre cum vreau să arate casa mea, cum o pot amenaja ca să-mi fie utilă, vorbim despre viitor. Aici încearcă să te ajute pe toate planurile, cum ar veni. Că de aia m-am şi supărat odată. Am citit pe net cum zic unii din România despre mine că e posibil să rămîn legumă toată viaţa. Păi, aici, în Olanda, legume ca mine, aşa, sînt directori de bănci! Cînd eşti director de bancă nu pot să zici că eşti o legumă.

(Îi curg lacrimile, nişte lacrimi care se formează invizibil de sub cuta pleoapelor şi se scurg apoi, trase de gravitaţie, spre pomete, traversează faţa şi ajung pe cearşaf, nelăsînd nici o urmă în drumul lor. Îl priveşti pe bărbat şi te gîndeşti că, neînsoţite de gesticulaţia dramatică a corpului, lacrimile omului par un soi de fenomen natural, ca ploaia care bate dincolo de geamuri, pe Rembrandtkade, bineînţeles!, aşa se numesc parcă jumătate din străzile din Olanda)

De la Sion la Mysport
– Rămăsesem la ergoterapie.
– Aşa-i. Tocmai azi mi-a zis ergoterapeuta că mă va duce la cineva care a avut în copilărie cam acelaşi accident ca al meu. Şi, care, după aia, a făcut o facultate, s-a angajat şi acum a devenit un şef de companie, nu ştiu exact ce companie. Nu ştiu cum e în România, sînt sigur că şi acolo m-ar fi îngrijit bine medicii, dar aici totul e pus la punct. Schimb canalele la televizor cu ţeava aia în care suflu, o mega invenţie, ai văzut-o atîrnată deasupra patului. Iar pentru case există sisteme speciale prin care deschizi uşa, aprinzi luminile, practic poţi face orice.

– Vorbeşti întruna. (Chiar turuie de cînd a început cina, deşi n-am trecut de aperitivul ceaiului. E tonic aşa, cu pletele lui blonde; transpiră, plînge silenţios şi-şi povesteşte versiunea).
– Sînt optimist de felul meu. Mă interesează problemele altora şi le compar cu ale mele. Chiar am vorbit de curînd la telefon cu George Ogăraru, unul dintre cei mai buni prieteni. E la Sion, în campionatul elveţian. Şi e supărat că nu prea joacă şi că şi-ar putea încheia cariera aşa. I-am zis: „Ia uite, frate, ce mofturi faci! Dacă eu sînt încrezător, tu de ce nu eşti?!”. Vreau să mai vorbim pe larg despre prieteni şi despre încurajările oamenilor. M-a emoţionat şi ce spun cititorii de pe site-ul vostru, Mysport. Mysport e al Gazetei, aşa-i?

„Am şi eu momentele mele de cădere. De pildă, acum trei luni, cînd am venit de la spital la clinica de recuperare, am crezut că voi progresa rapid. Nu-i aşa, nimeni nu-mi dă simţurile înapoi ca prin minune”

Femeia de la masa de alături
Se aude o melodie, întîi în surdină, apoi din ce în ce mai tare. E un cîntec de copii. Sărbătoresc ceva într-un careu special amenajat al sălii uriaşe de mese. „Medicii mi-au povestit ce bine suportă copiii aflaţi aici paralizia. Ce curajoşi sînt! Şi, dacă te gîndeşti, ei chiar n-au nici o vină, unii s-au născut aşa. Eu am băgat o alunecare şi am avut ghinion, dar ei?”.

La o masă distanţă, o femeie de aproape 50 de ani vorbeşte cu rudele venite în vizită. Stă în cărucior şi îşi mişcă ambele braţe cu dificultate. E îmbrăcată ca la o cină smart de afaceri, cu un sacou brun de croială modernă.

„Mai avem mult de vorbit”
Melodia copiilor umple spaţiul. Îl pierd pe Mihai, care continuă să turuie. Imaginea lui se blurează, o fi de la oboseală sau sînt bolnav incurabil de una dintre cele zece boli de care ne molipsim în imaginaţia cotidiană?

Sau poate totul e în ceaţă pentru că te diluezi uşor, împreună cu egoul tău. Ai venit aici sobru şi prevenitor, fricos în fond ca orice bărbat, şi simţi cum lumea de la De Hoogstraat te absoarbe de parcă toţi aceşti oameni s-ar opri din ale lor şi s-ar uita brusc la tine, surprinşi că nu înţelegi cum de, prinşi între disperare şi vis, ei au ales să ia cina.

Ţi se închid ochii. „Ştii, apropo de meciul cu Franţa…”. Cineva a vorbit. Tresari. E tipul din pat, indestructibil de curios.

– Scuze, Mihai, nu mai ştiu ce voiam să te întreb.
– Nu-i nimic. Mai dă-mi un ceai, te rog, avem mult de vorbit.

Citeşte în ziarul de mîine:
– „M-am învăţat să trăiesc printre oameni ca Frans van Seumeren, patronul lui Utrecht, un milionar care în vacanţă traversează Europa cu bicicleta de la Vest la Est”

– „Răzvan Lucescu? E un antrenor mega sus. Poate prea sus pentru percepţia fotbalistului român”

– „Victor Piţurcă mi-a renăscut cariera cînd m-a transformat din mijocaş central în fundaş lateral”

– „Hagi nu a dovedit că e antrenor bun? Hai să vedem cîţi jucători a descoperit!”

– „Mă uitam pe MTV ce omagii a primit Amy Winehouse şi mă gîndeam că sportivii şi cîntăreţii au aceeaşi soartă: să-i facă pe oameni fericiţi”

Comentarii (454)Adaugă comentariu

corina • 13 septembrie 2011, 8:23

…NU! eu nu am plans, nu plang si nu voi plange…stiu ca voi plange atunci cand din nou v-a povesti cum a reusit s adepaseasca aceasta situatie si cand v-a merge din nou…. sa=ti dea Dumnezeu toata puterea si fortza psihica sa poti depasi mai departe aceasta situatie si sa nu renunti , sa mergi mai departe ca ceea ce ti s-a intamplat sa ramana un vis urat….

pepsy • 13 septembrie 2011, 8:55

atat de rau mi-a parut cand ai plecat din ghencea…ai fost unul din preferatii mei…imi pare sincer rau de necazul abatut asupra ta…am sa iti urmaresc evolutia starii de sanatate de aici…de pe internet..
in fiecare zi cand vad vreun mesaj despre tine pe paginile de sport ma rog sa fie una de bine…nu stiu daca vei mai putea juca vreodata fotbal…eu sper inca sa te mai vad jucand macar odata…

cu stima…

marius … aka pepsy.

mary • 13 septembrie 2011, 9:02

Salut, Omule!!!
Cu siguranta,desi mi-as fi dorit, n-as fi putut sa te salut cu „fotbalistule!”. Si asta doar fiindca sportul ma lasa complet rece. Orice sport, spre disperarea sotului (fan al timisoare).
Am foat in multe randuri in Olanda, care ramane casa de unde plec atunci cand ma intorc aici. Este un colt de rai, prin oamenii care traiesc acolo si prin grija si atentia lor ca totul sa fie pus la punct. E gandita orice situatie in care te-ai putea afla la un moment dat. Asa ca, in ciuda sentimentului de tristete ca oamenii pot trai asemenea drame, ma bucur enorm ca esti acolo, nu altundeva. Inseamna mult chiar daca nu poate face sa dispara greutatea momentelor. Modul tau de a gandi ar salva omenirea din alienarea prin care trece.Tine-o tot asa, iar pe Dumnezeu-aproape!
Va salut, Omule, pe tine si pe minunata sotie! Mult curaj si trecere a timpului, intotdeauna, in favoarea ta!!!!!
Mariana din Targoviste

alexandra • 13 septembrie 2011, 9:19

Multa sanatate Mihai. Sunt convinsa ca vei reusi sa mergi iarasi.
Iti doresc din toata inima asta

cretuionelmarian • 13 septembrie 2011, 9:31

NU TE LASA PENTRU CA TU ESTI”NASCUT INVINGATOR” !

claudiu murgu • 13 septembrie 2011, 9:46

Mihai, fii tare !

pentru mine esti un exemplu de urmat !!!

God bless you !!

Ciprian STANCIU • 13 septembrie 2011, 9:47

Bischonule, mi-e dor de tine!
Iti simtim lipsa din teren.
Sa-ti ajute Dumnezeu sa poti vopsi tamplaria casei in cel mai scurt timp.
HAI ROMANIA – pentru ca vad ca inca te mai roade sentimentul asta de ROMAN si inca iti mai faci autocritica pentru evolutia la nationala. Sper sa nu te dezamagim.
Cand treci prin Sinaia ne vedem si poate mai vorbim cate ceva…

Andrei • 13 septembrie 2011, 10:03

Extraordinar articolul domnule Tolontan!!!

Momentele dificile definesc caracterul unui individ. Mihai Nesu e, printre putini romani, o rara avis pe cale de disparitie, ce dau dovada de un curaj si o forta iesita din comun in fata „nedreptatii vieti”.

El este, fara indoiala, un om exceptional si sper din tot sufletul sa se recupereze cat mai curand si sa aiba parte de tot ceea isi doreste, sper ca mesajele de incurajare sa ii dea suficienta tarie in lupta lui cu destinul .

Regele Fotbal | Lecția de viață și de moarte a lui Mihai Neșu • 13 septembrie 2011, 10:08

[…] acum, prima parte a interviului realizat de Cătălin Tolontan cu Mihai Neșu. Nu am putut citi până la capăt. În astfel de […]

Octavian Stancioiu • 13 septembrie 2011, 10:10

Citeam, acum, prima parte a interviului realizat de Cătălin Tolontan cu Mihai Neșu. Nu am putut citi până la capăt. În astfel de momente realizezi grozăvia vieții și a morții și îți dai seama cât de penibili suntem noi, toți, cu obiectivele și temerile noastre mărunte, cu certurile și injuriile de pe stradă, de la televizor și de pe forumuri. De pe un pat de spital olandez, Mihăiță ne privește senin și are puterea să glumească. Un fotbalist ne dă o lecție de viață și de moarte, lăsându-ne pe noi, toți, să ne înjurăm în continuare.

Mihai Neșu, să dea Dumnezeu să te faci bine!

dan ganea • 13 septembrie 2011, 10:14

acum realizez ce inseamna cu adevarat sa fi fericit.multi dintre noi suntem tristi din motive banale,ne suparam fara sens,suntem irascibili nejustificat… dar Mihai ne invata din nou sa transformam lucrurile simple in evenimente deosebite care sa ne ajute sa fim si noi veseli, plini de viata,sa depasim irealul.soarta a facut ca acest acident sa i se intample lui Mihai si asa sa realizam si noi,muritorii,cum se trece peste momentul imposibil,peste clipa plina de’nu se poate’si cum se lupta pentru eternitate.am ascultat inregistrarile din interviu si trebuie sa sti ca tu esti cel sanatos Mihai!noi,ceilalti,suntem grav bolnavi..tu incerca sa devii si mai sanatos,noi te vom urma si cu exemplul tau sigur vom devenii mai putini bolnavi sau chiar sanatosi.

cetin • 13 septembrie 2011, 10:18

MIHAI EU STIU CE SIMTI. SUNT TETRAPLEGIC TVM LA C5-C6-C7
DACA VREI SA CORESPONDAM TRIMITE-MI UN MAIL
cetingmb@yahoo.com

dan ganea • 13 septembrie 2011, 10:21

Speranta

Ce te apasa de nu-mi spui,
Cine ti-a limitat gandirea,
De ce lasi orizonturi gri,
Sa-ti strice neincetat menirea.

De ce atunci cand ai cazut;
Vine-o furtuna de metal;
Ce te loveste dureros,
Sa te ocopere total!?

Mereu cand zambetul dispare
Timpul se si transforma brusc;
Se-ntuneca, apar in zare,
Fulgeraturi si tunete mamut.

Nu mai lasa indiferenta,
Sa te conduca pe alt drum,
Ramai neincetat in evidenta,
Taciunele sa nu devina scrum.

Gandeste-te cum zboara pasari,
Ca sa termine un drum lung,
Departe este capatul acela;
Se duc pe ocolisuri dar mereu ajung.

Gaseste-ti o fereastra cu refugiu,
Un colt de lume, sa te faca fericit,
E dreptul tau de luat in seama
Ca o plimbare catre rasarit.

Cand plangi de trist si poante negre,
E imposibil sa mai si gandesti,
Dar…OMULE…ridica-te odata;
MAI AI O VIATA SA TRAIESTI!!! aceasta poezie e pt noi cei care vrem sa fim sanatosi..tu Mihai esti mult mai plin de viata.te rog sa nu te schimbi si gandeste te ca fiecare din cei care se gandesc la tine vor sa si conecteze muschii la creerul tau care gandeste numai pozitiv..de asta evem nevoie,ITI MULTUMIM!

Ioana • 13 septembrie 2011, 10:23

Mihai, eu sunt o fata cu Steaua in suflet!Ai fost unul din jucatorii pe care i-am iubit intotdeauna.De cate ori vedeam mingea pe parte ta imi spuneam:Nu trece nimeni de Nesu!”.Desi erai firav…chiar nimeni nu trecea de tine.Te admir si te respect pentru lectia de viata pe care ne-o dai.Intamplator sunt si medic si vad oameni suferind zi de zi dar……exista ceva ce nu am vazut de mult…o demnitate si un curaj si un optimism de invidiat si greu de crezut ca mai exista in ziua de azi.Dumnezeu sa fie cu tine si sa iti dea curaj in continuare.Ma rog pentru tine!LUPTA NESU!!RESPECT!!

Mihaita Nesu, pe patul de spital: Plang doar cand ma gandesc la sprijinul romanilor buni. Sper sa imi pot misca macar partea de sus a corpului | • 13 septembrie 2011, 10:28

[…] buni, plang doar cand ma gandesc la sprijinul lor", a spus Nesu intr-un interviu acordat lui Catalin Tolontan, Gazeta Sporturilor. GA_googleFillSlot("NF_articole_728x90_02"); […]

dan ganea • 13 septembrie 2011, 10:37

scuze greseala…creier..sper sa intelegi Mihai..mai greseste el..cate un ministru…eu sunt un amator,am doar o pasiune si o tin pt mine. Catalin Tolontan pe care l consider’celmaibun’m a facut sa ti transmit scris.gandeste te ca sunt ca mine milioane care doar se gandesc sa ti fie bine si poate nu transforma in cuvinte.ce i mai important sa continuam sa interpretam dincolo de litere si fraze.
vreau sa te revad la STEAUA!

Madalina • 13 septembrie 2011, 10:44

Lucruri de genul „imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat” nu isi au rostul…e clar ca nimeni nu si-a dorit asta, sau ca nu este persoana care sa se bucure de accidentul tau.
Eu vreau doar sa iti spun ca daca ai sa dai si la recuperare totul asa cum o faceai pe teren, sansele tale sunt foarte mari. Minuni se intampla in fiecare zi, depinde doar de noi daca le vedem sau nu.
Sotul meu e fan Steaua si de cate ori imi vorbea de tine spunea „fratele tau”…dehh,amandoi avem bucle ravasite in cap, si lui i se pare ca semanam.
Multa incredere!

Cosmin • 13 septembrie 2011, 10:44

Mihaita mult succes in lupta ta cu aceasta cumpana,pentru ca sint convins ca va fi doar o cumpana,si visez la ziua in care o sa fi din nou in tricoul nationale, intr-un meci de calificare la un turneu final.Pentru ca meriti,pt ca esti dedicat 200% fotbalului si pentru ca viata trebuie sa fie dreapta si sa dea cezarului ce-i al cezarului! Romanii sint alaturi de tine,stelisti,rapidisti,dinamovisti…si nu numai..Doamne Ajuta,Mihaita!!!

florin • 13 septembrie 2011, 11:09

Salut Mihai!
Am citit aseara tarziu aceste randuri si m-au impresionat tare. Am citit cuvintele unui OM MARE, zamislite de un SUFLET MARE. Am simtit tristete dar si speranta, apoi o mare bucurie. Bucuria mea a venit la gandul ca mintea si sufletul nu pot fi fracturate sau tasate. Tu demonstrezi asta din plin. Ma bucur pentru tine ca ai o astfel de gandire si sper ca timpul sa-ti aduca rasplata meritata. ESTI MARE! Sunt sigur ca un asa SUFLET MARE va avea cat de curand si un trup care sa-l asculte. Pentru ca MERITA! Din toata inima iti doresc SANATATE si PUTERE MENTALA! Cu o minte tare poti invige!

Mihai • 13 septembrie 2011, 11:19

Multa sanatate Mihai si sa te vedem alergand dupa minge din nou.

iulian • 13 septembrie 2011, 11:21

esti un fotbalist bun… cand jucai la steaua te urmaream des… ma mai suparam pe tine cand te mai depaseau adversarii… dar asa e la fotbal…. cand vad vesti despre tine pe net … sper mereu sa scrie ca ti-ai revenit… lupta nu te lasa…trebuie sa te faci bine.

dan ganea • 13 septembrie 2011, 11:21

Mihai sunt Dan Ganea..ti am mai scris.. ce l cu poezia..in fine,nu conteaza.imi doresc din suflet,am nevoie sa cunosc oameni puternici,invingatori,veseli…vrei sa fi prietenul meu!
danganea75@yahoo.com

nimeni • 13 septembrie 2011, 11:28

Sunt un om oarecare si am ajuns din intamplare sa citesc acest articol… De la primele randuri am inceput sa ma emotionez iar la final am plans cu lacrimi.
Mihai, esti un om deosebit si nu trebuie sa-ti pierzi increderea in sansa ta de a te recupera!

Sper din tot sufletul sa treci cu bine peste acest accident si sa-ti poti vopsi cu mainile tale casa pe care ai de gand sa o cumperi.

Multa sanatate!!!

Doina • 13 septembrie 2011, 11:29

Dumnezeu poate face o minune pentru tine ,Mihai.Iti doresc sa cresti in increderea in El,roaga+te cu credinta si vei putea experimenta miracolul,ca apoi sa fii marturie pentru ceea ce poate face Creatorul Universului.
Isus care a inviat morti poate sa faca si pentru tine o minune,nimic nu+i prea greu pentru El.
Esti un luptator si Dumnezeu e de partea ta.

Aidu • 13 septembrie 2011, 11:35

Draga Mihai…
Stiu ca citesti toate comentarile si incurajarile lasate aici.De aceea m-am decis sa iti scriu.
Imi pare rau pentru accidentarea care ai suferit-o.Imi imaginez cat de greu iti este dar trebuie sa ai rabdare…vei merge din nou,totul se va intoarce la normal.As fi vrut sa iti scriu direct dar nu ti-am gasit adresa de e-mail sau un web-site/blog,(poate ma ajuta cineva cu o adresa de e-mail).Sunt doua cai de vindecare,una mecanica pe care o incerci acum si una spirituala pe care sper sa o incerci.Iti sugerez doua documentare foarte interesante…Water – The Great Mystery…si…Gregg Braden – Quantum Healing of Tumour thru the Power of Thought & Feeling,nu uita ce o sa vezi in aceste documentare sunt lucruri dovedite…Multa sanatate iti doresc si un sfarsit de an cu multe impliniri.

cadariu razvan • 13 septembrie 2011, 11:36

Buna Mihai,ei bine singurul lucru de care ai nevoie e sanatate,in trup si suflet,eu daca asi putea, as face in asa fel,sa le ai pe amindoua,dar cum nu pot,iti doresc din tot sufletul, ca recuperarea trupeasca sa fie cit mai grabnica si sa fie de 99,99999999%,iar in ce priveste sufletul eu cred ca aceea sanatate nu ai pierdut-o niciodata si dumnezeu iti va da puterea necesara sa treci peste aceasta incercare,grea.

costy • 13 septembrie 2011, 11:36

MIHAI…Nu vreau sa ti trasmit din tot ce simt eu vreau doar sa ti spun ca mi alini cu puterea ta tot ce nu au uni oameni care suntem sanatosi si care nu vor sa faca nimic…Tu cu adevarat vei putea si vreau sa i multumesc lui dumnezeu ca existi..si vreau sa ti mai spun un lucru..DUMNEZEU LE DAU UNOR OAMENI CARE POT SA DUCA..SI TU CHEAR ESTI UNUL DINTRE EI..FI PUTERNIC MIHAI SI HAI TE ROG VINBO PRINTRE NOI..

erdos carol • 13 septembrie 2011, 11:45

Dumnezeu sa te ocroteasca si sa faca o minune cu tine.Meriti poate mai mult ,asta se simnte din forta pe care o ai Dumnezeu sa te ajute,ma voi ruga pt. tine. De cite ori voi urca pe scena ma voi gindi la tine.Cu mult respect actorulCAROL ERDOS

costy • 13 septembrie 2011, 11:47

oooooff.!! sunt putin coplesit…DAR VREAU SA I SPUN SOTIEI TALE ..ASA CUM II SPUI TU..<> SA RAMANA LANGA TINE TOT RESTUL VIETI… MARIA TE ROAGA UN NECUNOSCUT SA FIE MEREU LANGA EL.. STI DE CE ITI SPUN ASTA PT. CA ESTI LUCRUL CEL MAI IMPORTANT DIN VIATA LUI..SI ASTA ITI SPUNE UN OM CU O MARE EXPERIENTA …VREAU SA VA VAD PLANBANDUVA DE MANA NU PESTE MULT TIMP..VA ROG SA FITI PUTERNICI…

STEFAN TACHE • 13 septembrie 2011, 11:56

sa ti dea DUMNEZEU putere sa treci peste acest mare obstacol al vietii ,,sanatate multa suntem cu gandul la tine toti romanii care te iubim HAI MIHAI STIM CA POTI ,,,,,

erdos carol • 13 septembrie 2011, 12:00

Dumnezeu sa faca o minune cu tine,o meriti cred si pt ca esti foarte puternic si optimist.Ma voi ruga pt tine cu deosebit respect Carol Erdos

uta98 • 13 septembrie 2011, 12:01

MIHAI-sa sti ca admir din tot sufletul curajul tau ,optimismul tau si dorinta ta de a te face bine.Nu stiu daca te consoleaza asta dar sa sti ca Dumnezeu nu da probleme decat celora pe care Ai iubeste.Sa fi sigur de asta Mihaita-DUMNEZEU TE IUBESTE!
Nu pot sa a-ti spun eu sa fi tare pentru ca ai dovedit ca esti BETON.Crede numai si o sa vezi ca lucrurile vor intra pe fagasul normal

Horia • 13 septembrie 2011, 12:22

Mult curaj, Mihai!
Nu renunta la speranta niciodata!

Tolo, jos basca.

Cristian • 13 septembrie 2011, 12:29

Salut Mihai.
Esti un tip tare si Dumnezeu te va ajuta sa treci peste!
Esti un exemplu, un om natural, un om deosebit si ar fi bine ca tanara generatie sa invete!
Noi credem in tine si te asteptam acasa sa mergem la un meci pe Ghencea.
Multa sanatate, incredere si putere de a lupta!

Alexandru • 13 septembrie 2011, 12:48

Draga Mihai, peste doi ani te si vad inotand in apele marii ,privind spre ferestrele albastre ale casutei tale albe din Milos …si stii de ce?
– pentru ca maduva ta e doar tasata , nu si sectionata;
– pentru ca te bucuri de o ingrijire medicala excelenta;
– pentru ca o ai pe Maria;
– pentru ca esti un OM foarte puternic si bun la suflet;
– pentru ca pana si marele nostru dusman, TIMPUL, este de partea ta;
Si nu in cele urma pentru ca dragostea noastra, inclusiv a lui Mircea Badea , pe care l-am vazut foarte marcat de starea ta, iti va pansa suferinta cu energia ei urias-pozitiva.

nicoleta • 13 septembrie 2011, 12:58

Am incredere ca Dumnezeu , unicul care poate face minuni , iti va darui puterea de a lupta ! Am incredere ca iti vei reveni ! Iti doresc toata sanatatea din lume si fii sigur ca o lume intreaga iti apreciaza curajul si efortul !Oradea te asteapta ACASA , Mihai !

valentin branescu • 13 septembrie 2011, 13:26

capu sus Mihai.ai dovedit mereu ca esti o persoana foarte puternica,nu te da batut lupta in continuare si vei reusi.asteptam cu totii sa te vedem iar mergand si stim ca vei reusii.Dumnezeu sa iti dea putere sa treci peste acest moment dificil

costin toader • 13 septembrie 2011, 13:27

lupta MIHAI.lupta pana la capat.DUMNEZEU sa-ti dea putere.

rapid_visiniu • 13 septembrie 2011, 13:39

Ii promisesem lui Catalin ca nu voi mai intra pe blog-ul sau.Scuze Cataline,dar nu m-am putut abtine!Poate chiar ai fost tendentios sau poate a fost subiectivismul meu vis-a-vis de Rapid.
Acum as vrea sa-l rog pe Dumnezeu,sa-l ajute pe Mihaita,pentru ca e un baiat intelept cu ochi buni.Doamne,te implor,fa-l macar sa mearga cum o putea face odinioara!Nu mai conteaza fotbalul,fa-i macar pe plac sa alerge cu sotioara lui,pe langa casuta mult visata,ca doi indragostiti cum rar intalnesti!Doamne,nu m-am rugat pentru niciun rapidist cum ma rog pentru un fost stelist,iar aceasta ruga ar trebui sa ajunga prima la Tine,Doamne!Fii tare Mihaita,prin necazul tau,ai ajutat pe multi sa fie mai intelepti si sa aprecieze mai mult acest „banal” mers.

sev7 • 13 septembrie 2011, 14:14

FELICITARI…..e tot ce pot spune!
FELICITARI pt interviu, FELICITARI pt „puterea” lui Mihai!
Bravo domnilor!

un stelist • 13 septembrie 2011, 14:36

Trebuie sa te gandesti la cei asemeni tie….si care reusesc imposibilul, doar prin vointa si dorinta de viata extraordinara…si cu suportul celor dragi…te asteptam din nou pe Ghencea, se speram ca la anul echipa va reveni acolo….speranta moare ultima, nu-i asa?… iti dam putin timp de refacere totusi…sunt sigur ca tu vei reusi…

k • 13 septembrie 2011, 14:53

15! Spirit de lupta Mihaita Nesu! 15!

dac.impielitat • 13 septembrie 2011, 14:54

Salut Mihai, pot sa-ti spun Mihaita? 🙂
Azi am primit raspunsul tau, cu multumiri ca ti-am scris. Nu asteptam sa-mi raspunzi in nici un fel, dar m-a bucurat sa aud de la tine. Continui sa citesc ce ne transmiti cu o gama foarte larga de trairi, de la lacrimi pana la zambete, de la admiratie pana la recunostita, de la fiori pe spate la exaltare. Da, esti un exemplu si iti multumesc ca impartasesti cu noi prin ce treci si cum vezi tu lucrurile si viata. Sa-ti dea Domnul putere si energie sa mergi mai departe, sa treci peste momentul asta.

patteu • 13 septembrie 2011, 15:14

Sunt extraordinar de impresionat de acest om, imi aduc aminte cand era la Steaua cat nu il suportam ba chiar il uram, „Doamne ce pacat mare sa urasti pe cineva care nu isi face decat meseria acolo unde este”!!!???

Mihai stiu ca citesti aceste randuri te rog sa ma ierti in pacatul meu facut fata de tine, si sa sti ca iti doresc din toata inima si tot sufletul meu sa te faci cat mai bine sa mergi si sa te bucuri de tot ce e frumos pe lumea asta.

Multa sanatate si credinta in Dumnezeu, numai cu ajutorul Lui invingem tot ce este rau in viata noastra.

Un rapidist mai mult decat este necesar cateodata.

Nico • 13 septembrie 2011, 15:23

Nu prea am cum sa mi aleg cuvintele pentru a descrie ce simt acum dupa ce am citit acest articol,iti dai seama ca te consumi zi de zi pentru toate prostiile ,in timp ce altii chiar trec prin perioade nedescris de grele.
O sa te faci bine,o sa fii bine si vei privi in urma si iti vei da seama ca a fost o proba a vietii care te-a facut mai puternic. Esti un om cu adevarat deosebit si demn de admiratie.Sunt alaturi de tine cu ceea ce pot,cu un gand bun si multe,multe urari de insanatosire.
Sa auzim numai de bine !!!

Andrada • 13 septembrie 2011, 15:26

Mihai, multa sanatate si muulta vointa!!! Fa-te bine si revino pe teren!!!
Andrada (Satu Mare)

neamtzy • 13 septembrie 2011, 15:33

Capul sus, Mihai. Poti trece peste incercarea asta.

maria • 13 septembrie 2011, 16:21

Intre noi oamenii atitudinea face diferenta – ATITUDINA TA ESTE DE INVINGATOR .Suntem alturi de tine.

doina • 13 septembrie 2011, 16:27

Draga Mihai,am 2 fete mai mari decat tine si, 2 nepotei.Iti doresc tot binele din lume.Sa nu-ti pierzi niciodata speranta.Cred cu convingere cate vei recupera.ai vointa , ai tinerete,ai conditie fizica,ai oameni care se roaga pentru tine si,care se gandesc la tine si mai presus de toate ai o inima buna pe care Dumnezeu nu are cum s-o paraseasca.Din toata inima mea de mama iti doresc rabdare si perseverenta in exercitiile pe care le faci.

Mihai • 13 septembrie 2011, 17:45

Salut Mihai!
Am observat de cand s-a intamplat nenorocirea, ca oamenii se intreaba daca o sa mai joci fotbal (eu imi doresc din tot sufletul s-o faci chiar daca nu mai ajungi la nivelul profesionist).Pentru mine asta e un semn ca toti care au auzit de Mihaita Nesu il vad alergand, daca nu dupa mingie macar prin parc, si toate aceste ideei cupleaza pentru insonatosirea ta. Crede, viseaza si intr-o zi poate iti vei aduce aminte ca ai fost odata accidentat. Mi-as dori sa fii un exemplu pentru toti cei care si-au pierdut speranta.
Multa sanatate!

Comentarii (454)Adaugă comentariu

Comentează

Știrile momentului pe gsp.ro