Mihai din Milos (I)

luni, 12 septembrie 2011, 12:24

E cea mai ciudată invitaţie la restaurant din viaţa mea. Mi-a făcut-o un om care şi-a pierdut, temporar sau nu, ambele picioare şi o mînă. Şi mi-a făcut-o ca să-mi vorbească despre cum o să zugrăvească el o casă pe care o va cumpăra şi cum va îmbătrîni pe insula unde în 1820 a fost descoperită statuia lui Venus.

Găsită într-o livadă de măslini din Grecia, Venus din Milo şi-a pierdut o mînă în drumul spre Luvru. Totul porneşte, cum ar veni, de la măslini.

„Doi măslini. Doar doi, dar buni. O casă mică cu o curte de o mie de metri. Şi, dincolo de curte, zăreşti marea”. Au pus ochii pe proprietate acum cîţiva ani. Se gîndesc să o cumpere. „E pe insula Milos, în Grecia, unde merg cu Maria în vacanţă de 10 ani, în fiecare vară”.

Ploaia bate în geamul gros al clinicii De Hoogstraat din Utrecht. Sînt 13 grade. Mijlocul de septembrie arată ca o vară pe care iarna o strînge în braţe într-o staţie de tramvai, ca să nu plece. Sînt frunze în aer.

„Luăm vasul rapid din Pireu”
Bărbatul de 28 de ani se uită într-o parte. „Aşa e mereu vremea aici”. O glumă locală spune că dacă te-ai suit pe bicicletă şi nu te bate vîntul din faţă înseamnă că mergi în direcţia greşită!

„De regulă, încercăm să ne facem programarea de vacanţă mai devreme pentru că pe Atena – Milos zboară un avion mic, cu două locuri pe fiecare parte a culoarului. Se umple repede. Dacă nu găsim bilete la avion, luăm catamaranul din Pireu. Merge mega bine! Face mai puţin de 4 ore”. În kilometri, navighează cu 45 km pe oră, viteză OK pentru un vas care transportă şi maşini.

Uşile rămîn albastre
„Anul ăsta parcă am simţit ceva. Nu ne-am făcut rezervare. Urma. Pe 10 mai, cu o etapă înainte de terminarea campionatului, eram la antrenament şi am avut accidentul la coloană. Dar tot o să cumpărăm casa aia mică din Milos! E simplă, arată ca două cuburi puse colţ în colţ. Şi o s-o zugrăvesc în alb, cum sînt toate casele acolo. O zugrăvesc cu mîna mea în alb, doar tocurile de la ferestre şi uşile le vopsesc în albastru”.

Se opreşte. O tînără intră în salon. Mihai continuă să vorbească în română. „Ştii albastrul ăla frumos din Grecia?”.

„Mergem”, nu „Te ducem”
Fata are pînă în 30 de ani. „Mihai, mergem jos, da?”. Este zîmbitoare, energică şi necompătimitoare. Spune „Mergem”, nu „Te ducem”.

Apare o colegă şi mai tînără. Asistentele discută în engleză cu Mihai. „Vizitele au loc jos, nu în salon, aşa e regula aici. Mergem în restaurant”, zîmbeşte pacientul. Mergem.

Culoarele sînt largi. În toate direcţiile mişună oameni în cărucioare. Mihai e singurul culcat pe un pat. Din cînd în cînd merge şi în căruţ. Dar, pentru că face minileziuni pe fund şi pe spate, timpul de căruţ e limitat, patul ramine de bază.

„Sînt cel mai dificil caz al momentului pe aici. Noroc că îmi plăteşte asigurarea toate cheltuielile, altfel rămîneam toată viaţa să le spăl vasele”. Rîde şi continuă să meargă cu patul la restaurant.

„Cînd sînt dat jos din pat, singurul lucru pe care pot să-l fac e să conduc scaunul cu mîna dreaptă, ajutată de gravitaţie, şi să folosesc telefonul cu gura. Astea-s bucuriile mele deocamdată”

Sala de mese de la De Hoogstraat
Patul alunecă uşor în lift. Călătoria pînă la parter durează trei secunde.

Liftul se opreşte în holul central. Fetele o iau puţin spre stînga. Prin geamuri se ghiceşte o sală mare.

Se deschide uşa. Înăuntru, se aud clincănit de veselă şi, mai ales, rumoarea umană, ca un tors liniştitor, în care recunoşti, chiar dacă închizi ochii, zgomotul inconfundabil al unei mese în oraş. Plata se face la casă, ca la o autoservire, spaţiul e civilizat, larg şi cald.

Am ieşit să iau cina cu Mihai Neşu. Faţa îi este neschimbată, ca atunci cînd juca la Steaua sau la echipa naţională, „acolo am cam dat-o în bară”, se tachinează el de unul singur.

Am ieşit să iau masa cu Mihai Neşu şi el stă culcat pe un pat imens în mijlocul restaurantului, adus aici de două puştoaice surîzătoare, în blugi.

Am ieşit să luăm masa împreună, în timp ce el aşteaptă, de patru luni, complet paralizat de la piept în jos, cu o vertebră fracturată şi cu o porţiune nedefinită a măduvei spinării compresată acolo, în adînc, dar cu privirea în alertă. De la orizontală, îşi plimbă mereu ochii, în stînga şi în dreapta, tronînd, o, Sfinte!, ca un rege microbist necruţător în patul său din centrul sălii de mese.

Şi protestează fundamental: „Auzi, nu mă obişnuiesc deloc să iau cina la şase seara! Aici, în Olanda, la opt jumate nu mai e nimeni pe străzi”.

» „Hei, ce faci, iubire?”

– Îţi aminteşti momentul accidentului?
– Da. Nu am vrut să mă gîndesc de multe ori la accident. Dar acu’ e bine să-l zic. Eram la antrenament. N-o căzut Alje Schut peste mine cum se zice. Ne-am ciocnit întîmplător. Pur şi simplu, ne-am ciocnit. Eu veneam dintr-o parte şi el din alta. El avea mingea, eu am băgat alunecare, el a venit spre minge şi ne-am ciocnit. O fază obişnuită. Un ghinion. Cînd mă uit la fotbal, văd o fază ca asta la cîteva meciuri.

– …
– Serios. Şi la meciul Luxemburg – România, la care m-am uitat la televizor, pe ăla cu Franţa nu l-am putut urmări, aşa, la jocul cu Luxemburg am văzut o fază a lui Măţel, mamă ce m-am speriat! Măţel o protejat o minge şi o căzut aşa, în fund, chiar aproape de genunchiul jucătorului de la ei. Noroc că luxemburghezul se oprise şi n-a avut forţă în lovitură!

Zîmbetul contagios al oamenilor
„Hei, ce faci iubire?!”. Se luminează. „Ce faci iubire?” a fost salutul pentru Maria, soţia lui, care a venit mai repede azi. Maria îi răspunde printr-un surîs.

Cînd începi să constaţi că oamenii zîmbesc în jurul tău, nu te mai opreşti să observi şi să notezi în carnetul de jurnalist.

Ea e brunetă, el, blond. Faţa lui Mihai a rămas neridată şi nu are nimic din culoarea aceea de pergament care prinde colţul ochilor în cronica bolilor lungi. După 4 luni de spital, ochii şi tenul şi-au păstrat strălucirea. Coşurile mici şi dese sînt singurul semn pe faţă al unui organism aflat în repaus forţat. Şi o cicatrice scurtă, în zona traheei, marchează locul unde a pătruns tubul pentru respiraţie.

De undeva apare şi asistenta. „Dacă vreţi să mîncaţi sus, să mă anunţaţi, vă rog!”. Ntzzzz, dă Mihai din cap către soţie. „Vă las să vorbiţi”, spune Maria. „Mă duc să mă uit pe nişte reviste”.

„Nu simţeam durere, dar nu puteam să mă mişc! Am ştiut că e nasol şi le-am zis să-mi dea oxigen şi s-o sune pe Maria”

– Ai căzut din ciocnire, el n-a venit peste tine…
– N-a venit pentru că dacă Alje pica peste mine atunci era şi mai rău. E un super băiat, i-am zis că n-o avut nici o vină. Puteam să mă lovesc de bară, să am accident de maşină, asta a fost! O perioadă n-o jucat, iar acum e căpitanul lui Utrecht. Mă bucur pentru el, e la club de cînd e junior, merită!

– Ţi-ai pierdut cunoştinţa?
– Nu, deloc! Am rămas treaz şi am simţit că nu mă mai pot mişca. Am simţit pe loc că e ceva nasol, aveam şi probleme cu respiraţia, şi le-am zis la colegi s-o sune repede pe Maria şi să-mi dea oxigen. Norocul meu a fost că a venit repede ambulanţa şi că spitalul o fost foarte aproape. (Vorbeşte rapid şi logic. E imposibil să deduci, ascultîndu-l, că ar avea şi cea mai mică problemă. Anticipează din ochi cînd un bărbat se apropie de un scaun de lîngă patul lui şi-i spune în olandeză că e liber şi-l poate lua)

– Şi cînd ai ajuns la spital cum erai?
– Nu simţeam nici o durere, doar că nu puteam să mă mişc. Cînd am ajuns la spital m-am întîlnit cu Maria, am vorbit cu ea, apoi m-au dus la teste, scanări şi apoi direct în operaţie. După operaţie, chirurgul mi-a zis că am avut şansă că ambulanţa a ajuns aşa de repede şi mi-a dat oxigen, pentru că în cazuri ca ale mele se moare dacă nu primeşti oxigen rapid.

– Şi cînd te-ai trezit ce ai simţit?
– Am avut o noapte capul imobilizat, uite am aici două puncte. (Din patul unde rămîne culcat pe toată durata discuţiei, arată cu barba undeva spre sprîncene. Da, se poate) De durut, nu prea m-a durut. Medicii au prins C3 de C2 şi de C4. Eu la C3 am fost lovit.

Ce reprezintă C3
Coloana cervicală este partea superioară a coloanei vertebrale. Omul are 7 vertebre cervicale, numerotate crescător de sus în jos.

Funcţie şi de alţi factori, traumatismul coloanei este cu atît mai grav cu cît afectează o vertebră superioară. Simplist exprimat, omul paralizează de la vertebra fracturată în jos.

Dacă pacienţii au funcţii sau senzaţii sub nivelul leziunii, medicii numesc asta „traumatism vertebro-medular incomplet” şi cazuistica arată că există numeroşi bolnavi paralizaţi care şi-au reluat destul de mult din funcţii. Pentru că măduva nu e complet secţionată sau e doar comprimată, ei se pot reface, dar nimic nu e sigur, aceasta-i şi situaţia lui Mihai.

Cît de mult şi în cît timp se reabilitează, acesta este un pronostic imposibil de dat. Totul se petrece în ani. „Medicii nu fac preziceri”, explică Mihai.

15% dintre accidentele grave ale coloanei sînt provocate de sport şi aproape jumătate de accidentele rutiere

Mişcă braţul drept şi capul
Cît de afectat e Mihai Neşu? „Scrie ce vezi, te rog! E puţin important cum sună, mai bine să se ştie exact”, spune fotbalistul.

Mihai îşi mişcă bine în acest moment capul şi cîţiva muşchi ai mîinii drepte, inclusiv o porţiune a palmei, dar nu degetele independent.

Nu poate apuca obiecte cu mîna dreaptă, pe care o ţine în zona pieptului cînd stă în pat. Se pregăteşte să facă exerciţii cu un sistem prin care poate agăţa lucruri cu mîna dreaptă, un soi de macara miniaturală. Tot cu dreapta îşi conduce scaunul, lucru pe care l-a reuşit un timp doar cu bărbia.

Partea stîngă este imobilizată, ca şi tot corpul de sub nivelul pieptului. Mîna stîngă o ţine pe lîngă corp, „la ea nu merge bicepsul, merge doar deltoidul”. Braţul stîng îi vibrează vizibil din cînd în cînd, ca şi cum ar vrea să se ridice. „Oooo, mai e pînă acolo!”, explică el. „În ultima vreme am simţit ceva şi în talpa piciorului stîng, dar e doar o senzaţie, nu o mişcare”.

„Cînd fac duş simt cînd dă cu apă pe mine pe partea dreaptă. Pe stînga nu simt nimic. Parcă am trei tractoare pe mine pe stînga. Iar dacă e apa caldă sau rece simt doar de la piept în sus. E complicat, nu-i aşa?”

Cum a reuşit să respire singur
– Mihai, oamenii se tem de tot felul de lucruri. Noi ne temem de avion sau că va dispărea meseria de jurnalist, la asta mă gîndeam venind încoace. Ţie de ce ţi-e teamă?
– (Se gîndeşte, mişcînd uşor capul în stînga şi în dreapta, cu privirea în tavan. Este balansul stînga-dreapta pe care-l face foarte des. În colţurile ochilor îi curg lacrimi pe care nu şi le poate atinge. „E un gest reflex al organismului sau plîngi?”. „Uneori plîng, cînd mă emoţionez”). Uite, îţi spun cum arată grijile la mine. La început au venit doctorii şi mi-au zis că s-ar putea, fiind fractura foarte sus, să nu pot respira singur şi să am nevoie de un tub precum Christopher Reeve, interpretul lui Superman, care a paralizat căzînd de pe cal. Nu i-am crezut! După operaţie, o săptămînă am respirat pe maşină. Apoi, două, cu trahectomie. Apoi, am respirat normal. Şi acum, luni, mi-a zis un medic de aici, de la recuperare, că există pericolul ăsta. Dar deja doctorii s-au înşelat în anumite aspecte, în altele au avut dreptate, aşa că nu mă tem.

– Şi n-ai mai avut nevoie de oxigen?
– Nu. Cînd am venit la clinica de recuperare, aveam capacitatea plămînilor 28 la sută. După cîteva săptămîni am ajuns la 41%. La condiţia mea fizică e destul de bine 41. Asta e partea bună. După cum partea bună e şi că măduva nu a fost secţionată complet.

(În jur creşte nivelul sonor al discuţiilor. Sînt zeci de bolnavi care apar cu scaunele, se pun la mese şi vorbesc cu ai lor. „Vrei ceai?”. „Beau mereu ceai. Din cauza paraliziei am dezechilibru de temperatură în corp. Cînd mi-i cald, beau ceai rece. Cînd mi-i frig, beau ceai cald”. Pun paharul lîngă pernă. Mihai soarbe cu ajutorul curburii paiului).

„Vorbim de ale noastre”
– Cum arată o zi normală a ta?
– Mă trezesc la opt jumate.

– Iei ceva de somn?
– Nu. Dorm bine. În spital am luat, la început, dar nu m-a ajutat. Eu mereu am dormit bine. Mă scol, mă pregăteşte asistenta, îmi dă să mănînc şi apoi încep terapiile. O jumătate de oră terapie, apoi o jumătate de oră pauză şi tot aşa. Dorm la amiază, seara vine Maria, vorbim de ale noastre, mă mai uit la televizor, uneori mă uit şi pe net la Mircea Badea. Cred că e unul dintre oamenii care-şi fac meseria ca să schimbe ceva. Aşa cred. Pe la zece, zece şi ceva mă culc.

„Mă uit pe net la Mircea Badea, e preferatul meu, chiar dacă noi, fotbaliştii, nu sîntem preferaţii lui. Dar fiecare are opinia lui şi aici, în Olanda, am învăţat să respect diferenţele dintre oameni”

– Ce fel de terapie faci?
– Păi, depinde. Terapie fizică, fizioterapie cum ar veni, cu exerciţii. Apoi ergoterapie, unde facem şi exerciţii, dar şi vorbim. Vorbim despre cum vreau să arate casa mea, cum o pot amenaja ca să-mi fie utilă, vorbim despre viitor. Aici încearcă să te ajute pe toate planurile, cum ar veni. Că de aia m-am şi supărat odată. Am citit pe net cum zic unii din România despre mine că e posibil să rămîn legumă toată viaţa. Păi, aici, în Olanda, legume ca mine, aşa, sînt directori de bănci! Cînd eşti director de bancă nu pot să zici că eşti o legumă.

(Îi curg lacrimile, nişte lacrimi care se formează invizibil de sub cuta pleoapelor şi se scurg apoi, trase de gravitaţie, spre pomete, traversează faţa şi ajung pe cearşaf, nelăsînd nici o urmă în drumul lor. Îl priveşti pe bărbat şi te gîndeşti că, neînsoţite de gesticulaţia dramatică a corpului, lacrimile omului par un soi de fenomen natural, ca ploaia care bate dincolo de geamuri, pe Rembrandtkade, bineînţeles!, aşa se numesc parcă jumătate din străzile din Olanda)

De la Sion la Mysport
– Rămăsesem la ergoterapie.
– Aşa-i. Tocmai azi mi-a zis ergoterapeuta că mă va duce la cineva care a avut în copilărie cam acelaşi accident ca al meu. Şi, care, după aia, a făcut o facultate, s-a angajat şi acum a devenit un şef de companie, nu ştiu exact ce companie. Nu ştiu cum e în România, sînt sigur că şi acolo m-ar fi îngrijit bine medicii, dar aici totul e pus la punct. Schimb canalele la televizor cu ţeava aia în care suflu, o mega invenţie, ai văzut-o atîrnată deasupra patului. Iar pentru case există sisteme speciale prin care deschizi uşa, aprinzi luminile, practic poţi face orice.

– Vorbeşti întruna. (Chiar turuie de cînd a început cina, deşi n-am trecut de aperitivul ceaiului. E tonic aşa, cu pletele lui blonde; transpiră, plînge silenţios şi-şi povesteşte versiunea).
– Sînt optimist de felul meu. Mă interesează problemele altora şi le compar cu ale mele. Chiar am vorbit de curînd la telefon cu George Ogăraru, unul dintre cei mai buni prieteni. E la Sion, în campionatul elveţian. Şi e supărat că nu prea joacă şi că şi-ar putea încheia cariera aşa. I-am zis: „Ia uite, frate, ce mofturi faci! Dacă eu sînt încrezător, tu de ce nu eşti?!”. Vreau să mai vorbim pe larg despre prieteni şi despre încurajările oamenilor. M-a emoţionat şi ce spun cititorii de pe site-ul vostru, Mysport. Mysport e al Gazetei, aşa-i?

„Am şi eu momentele mele de cădere. De pildă, acum trei luni, cînd am venit de la spital la clinica de recuperare, am crezut că voi progresa rapid. Nu-i aşa, nimeni nu-mi dă simţurile înapoi ca prin minune”

Femeia de la masa de alături
Se aude o melodie, întîi în surdină, apoi din ce în ce mai tare. E un cîntec de copii. Sărbătoresc ceva într-un careu special amenajat al sălii uriaşe de mese. „Medicii mi-au povestit ce bine suportă copiii aflaţi aici paralizia. Ce curajoşi sînt! Şi, dacă te gîndeşti, ei chiar n-au nici o vină, unii s-au născut aşa. Eu am băgat o alunecare şi am avut ghinion, dar ei?”.

La o masă distanţă, o femeie de aproape 50 de ani vorbeşte cu rudele venite în vizită. Stă în cărucior şi îşi mişcă ambele braţe cu dificultate. E îmbrăcată ca la o cină smart de afaceri, cu un sacou brun de croială modernă.

„Mai avem mult de vorbit”
Melodia copiilor umple spaţiul. Îl pierd pe Mihai, care continuă să turuie. Imaginea lui se blurează, o fi de la oboseală sau sînt bolnav incurabil de una dintre cele zece boli de care ne molipsim în imaginaţia cotidiană?

Sau poate totul e în ceaţă pentru că te diluezi uşor, împreună cu egoul tău. Ai venit aici sobru şi prevenitor, fricos în fond ca orice bărbat, şi simţi cum lumea de la De Hoogstraat te absoarbe de parcă toţi aceşti oameni s-ar opri din ale lor şi s-ar uita brusc la tine, surprinşi că nu înţelegi cum de, prinşi între disperare şi vis, ei au ales să ia cina.

Ţi se închid ochii. „Ştii, apropo de meciul cu Franţa…”. Cineva a vorbit. Tresari. E tipul din pat, indestructibil de curios.

– Scuze, Mihai, nu mai ştiu ce voiam să te întreb.
– Nu-i nimic. Mai dă-mi un ceai, te rog, avem mult de vorbit.

Citeşte în ziarul de mîine:
– „M-am învăţat să trăiesc printre oameni ca Frans van Seumeren, patronul lui Utrecht, un milionar care în vacanţă traversează Europa cu bicicleta de la Vest la Est”

– „Răzvan Lucescu? E un antrenor mega sus. Poate prea sus pentru percepţia fotbalistului român”

– „Victor Piţurcă mi-a renăscut cariera cînd m-a transformat din mijocaş central în fundaş lateral”

– „Hagi nu a dovedit că e antrenor bun? Hai să vedem cîţi jucători a descoperit!”

– „Mă uitam pe MTV ce omagii a primit Amy Winehouse şi mă gîndeam că sportivii şi cîntăreţii au aceeaşi soartă: să-i facă pe oameni fericiţi”

Comentarii (454)Adaugă comentariu

Sebastian Muresan • 14 septembrie 2011, 12:39

Esti un om deosebit Mihai…nici o secunda sa nu renunti la lupta…te admiram atunci cand jucai, pentru felul in care te daruiai pe teren, te admir si acum pentru felul in care te lupti pentru viata ta, pentru visele tale, pentru familia ta…esti un exemplu pentru noi toti…esti un model pentru fiecare dintre noi…
Toata familia mea e alaturi de tine…

Borat • 14 septembrie 2011, 13:05

Bravo Mihai!!! Tine-o tot asa. Si, roagate la Bunul Dumnezeu, ai incredere in EL …numai EL face minuni.
Si, diferenta intre tine si Superman (Christopher Reeve) este ca tu esti sportiv … iar el nu a fost.

steaua • 14 septembrie 2011, 13:20

Ai profitat de starea lui Nesu ca sa-ti faci tie publicitate si trustului pt care lucrezi.
de ce nu publicati tot interviul intr-un singur numar si il dati treptat pt a vinde ziarul impreuna cu niste titluri imprumutate de la OTV

Cornel • 14 septembrie 2011, 14:13

Cu lacrimi in ochi te felicit pentru taria de care dai dovada, cu siguranta Dumnezeu va avea grija de tine Mihaita! Mii de felicitari si tot respectul pt sotia ta care iti este alaturi! MAra majoritatea a fufelor din ziua de astazi ar da ir cu fugitii in asemenea cazuri, insa tu ai alaturi de tine un suflet deoseit, ai stiut ce sa alegi, BRAVO!!!
Sa fiti fericiti impreuna si sa va iubiti mult!

tibi • 14 septembrie 2011, 14:41

De abia astazi am reusit sa-mi fac curaj si sa citesc prima parte a interviului. Dureros, emotionant, pana la lacrimi de emotionant. Un interviu, desi i-as spune mai degraba un gen de reportaj, pentru care autorul merita toate felicitarile. Ca oameni putem invata multe din tot ceea ce spune si traieste acum Mihai Nesu. Cu siguranta ca si celelalte doua parti ale interviului sunt deosbit de interesante. Eu, insa, nu am putere sa le citesc. Felicitari Catalin! Dar, in special, felicitari Mihai! Felicitari pentru exemplul care il dai unor oameni aflati in dificultate. Felicitari pentru optimismul molipsitor, pentru setea ta de viata, care ne arata cat de marunte si neinsemnate sunt unele suparari cotidiene, carora le dam, nejustificat, dimensiuni exagerate. Dumnezeu sa-ti dea sanatate!

Veşti noi despre starea de sănătate a lui Mihai Neşu (1) « Raul Săran • 14 septembrie 2011, 14:54

[…] Ce v-am oferit aici este doar o mică parte din aventura jurnalistului de la GSP. Restul articolului îl puteţi citi aici. […]

Monica • 14 septembrie 2011, 15:17

A fost o perioada lunga in care nu mai auzisem nimic despre situatia ta, Mihai. Imi intrebam prietenii (mai pasionati de fotbal decat mine) de fiecare data cand povesteau ceva „De Nesu ce se mai aude? Se face bine?”. Am cumparat toate cele trei editii si pana astazi nu am avut curaj sa le citesc, stiam ca am sa plang. Si am plans, de parere de rau. Parere de rau pentru mine si pentru toti ceilalti ca mine, pentru noi, cei care nu luptam, carora ni se pare normal sa le avem pe toate, carora traficul din Bucuresti sau statul la coada pret de cateva minute li se par probleme de nesuportat, noi cei care am uitat ce inseamna bucuria de a trai si libertatea de care dispunem.

Pentru ca toti visam la o casa alba, cu ferestre albastre dar totodata avem impresia ca tot ce ne dorim trebuie sa vina de la sine, nu luptam pentru nimic, nici pentru vise, nici pentru libertate, si multi dintre noi nici pentru viata.

Am vrut sa iti scriu in final ca sunt sigura ca vei fi bine, dar nu cred ca este tocmai potrivit, pentru ca esti bine, esti mult mai bine ca multi dintre noi, cei care putem misca, dar nu o facem…

Esti Micul Print!

ninel4285 • 14 septembrie 2011, 15:36

am plans in hohote …….bravooooo tolo……nesule de cand te-am vazut prima oara la steaua mi-am dat seama ca esti un baiat cu bun simt …ai incredere ca dumnezeu ajuta oamenii puternici….dumnezeu sa te ajute,

VIDEO Mihaita Nesu, pe patul de spital: Plang doar cand ma gandesc la sprijinul romanilor buni. Sper sa imi pot misca macar partea de sus a corpului | Profit News • 14 septembrie 2011, 15:43

[…] buni, plang doar cand ma gandesc la sprijinul lor”, a spus Nesu intr-un interviu acordat lui Catalin Tolontan, Gazeta […]

Gabriel • 14 septembrie 2011, 15:59

eu stiu ca Mihai se va face bine curand. E un test pe care trebuie sa-l treaca, o incercare, un obstacol, din care va iesi mai tare, mai puternic. Succes, Mihai, Dumnezeu sa te aiba in paza!

Lenuca • 14 septembrie 2011, 16:33

Citind aceste randuri ti-am simtit optimismul. Esti un model pentru toti oamenii care au renuntat sa mai creada in speranta. Sunt convinsa ca vei reusi: vei reusi sa-ti zugravesti singur casuta din Milos, vei reusi sa-ti inveti copilasii sa joace fotbal. Sa nu renunti niciodata la speranta. Sa te ajute Dumnezeu!

Costi • 14 septembrie 2011, 16:39

Mihai iti doresc din suflet multa sanatate si insanatosire grabnica! Esti un om deosebit si Dumnezeu o sa te ajute!
Cu siguranta te vei face bine!!!

Tolo, felicitari pentru interviu! Excelent, ca de fiecare data.

cristi • 14 septembrie 2011, 16:46

sa dea BUNUL DUMNEZEU sa iti revi,pe tern ai fost mereu un luptator,sunt sigur k esti asa si in viata de zi cu zi,trebuie sa ai rabdare si speranta o sa fie bn Mihatia,e greu dar trebuie sa crezi am sa ma rog pt tn sa iti revi

Better healthy than wealthy « Blog despre pantofi, pisici şi seriale • 14 septembrie 2011, 17:10

[…] moment de cumpănă din viaţa lui poate să-şi păstreze o atitudine pozitivă. Citind interviurile lui Gabriel Tolontan, mi-am dat seama din vorbele unui om rănit, cât de mult contează să fii sănătos, dar […]

George • 14 septembrie 2011, 17:13

De la un rapidist care sa bucurat k ai luat rosu intr un meci direct,care te injura de fiecare data knd eram pe stadion impreuna cu toata echipa,Iti Urez MULT MULT MULTA Vointa ! Nu Renunta,Avem nevoie de oameni ca tine,daruire …curaj … Revino Cat mai repede

Sa te ajute DUMNEZEU !!!

Monica • 14 septembrie 2011, 17:43

Sunt femeie.nu sunt microbista.nu am stiut nimic despre fotbalistul Mihai Nesu. Dar il am acum in suflet pe OMUL Mihai Nesu.Mai mult decat as fi crezut,mai mult decat m-as fi simtit capabila.Draga Mihai,lasa-ma sa urmaresc primul meci din viata mea,cel in care ai sa joci tu.

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.

Cat inima in piept iti canta
ce’nseamna’n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa’n colb de-o spada franta
cand te ridici c’un steag mai sus ?

Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
SUNT RENUNTARILE LA VIS.

MARIA • 14 septembrie 2011, 18:04

Esti un luptator. Sa te ajute Bunul Dumnezeu sa te faci bine.
Esti un exemplu pentru multa lume.
Sigur te vei face bine!!!

marius • 14 septembrie 2011, 18:15

salut Mihai! sunt un stelist infocat care sufera atunci cand sufera steaua. daca pierde atunci toata saptamana sunt nervos pana la urmatorul meci. mi-e foarte greu sa ma exprim stiind k acest mesaj va ajunge la tine asa ca o sa incep cu increderea pe care o ai in tine shi faptul ca te bucuri de anumite lucruri. am avut shi eu ceva probleme destul de grave shi am trecut in mijlocul iernii (un ger cumplit) pe langa un cersator sumar imbracat care avea puterea sa zambeasca iar atunci m-am gandit oare problemele care le am chiar sunt asa de grave? de atunci nu ma stresez pentru nici un necaz. multumesc ca tu mi-ai confirmat acelasi lucru adica puterea de a trece peste aceste probleme ale vietzii.sper ca toti citittorii ai acestui interviu sa urmeze acest sfat „cand ai o problema mare gandeste-te ca se putea mai rau shi exista persoane desi amarate au puterea sa zambeasca shi sa treaca peste probleme. Tu nu ai putea?”. Multumesc inca o data shi sper k intr-o zi sa citesc in presa ca Mihai Nesu si-a renovat casuta din Milos de unul singur. Multa sanatate!!!

cristian barbinta • 14 septembrie 2011, 19:34

ROAGA-TE,ROAGA-TE,ROAGA-TE,ZI SI NOAPTE SI AI SA VA,CA DUMNEZEU SI MAICA DOMNULUI O SA FIE CU TN,TI-AM SPUS SI ITI REPET,DIN PROPRIA MEA EXPERIENTA,TOT DE LA FOTBAL,COMA-11 ZILE,10 LUNI IN CARUT-SEMIPAREZA,IAR DE LA O COMPLICATIE DE LA PASTILE,AM FC UN ACCIDENT CEREBRAL,SI GATA,ACUMA UN SIMPLU PENSIONAR,LA NOI IN TARA ESTE GREU,IN ACESTE CONDITII,SI SA FII ASA,NU UITA ROAGA-TE….;););)

octav • 14 septembrie 2011, 21:33

Dumnezeu te va ajuta Nesule. Tot ceea ce ai de facut e sa crezi in tine si ai sa reusesti.

Cătălin Tolontan • 14 septembrie 2011, 23:03

monica: ce mesaj frumos! am citit toate mesajele voastre, zi de zi, dar abia acum am terminat ultimul episod al interviului, cel care il publicam miine, si pot raspunde: multumesc, tie si tuturor celorlalti.

Rodica • 14 septembrie 2011, 23:51

MARELE SI BUNUL DUMNEZEU A FACUT SI FACE MINUNI;esti un om bun Mihai si EL te va ajuta;

Kosmin • 15 septembrie 2011, 0:13

Am ramas fara cuvinte , doar lacrimi in ochi pe care nu le pot stapanii. Ai o putere incredibila , Bunul Dumnezeu sper sa te ajute pt. ca meriti asta .Doamne ajuta !

Catalin Pasca • 15 septembrie 2011, 0:14

Mai Mihai, sincer nu esti unul din marii fotbalisti ai acestei tari dar cu siguranta esti cel mai mare LUPTATOR de care am auzit si pe care am avut ocazia sa il vad. Nu o spun doar asa pentru ca ai avut ghinionul sa patesti acest accident ci pentru simplul motiv ca pentru tine nu a existat niciodata sa fii al doilea, mereu ai avut tupeul si curajul sa lupti pentru locul intai in care ai crezut tot timpul si sunt sigur ca intr-o zi vei invinge. Iti doresc ca acea zi sa fie atunci cand iti doresti tu. Numai bine si multa sanatate.
Stima si respect.

Monica esti fenomenala…nu am cuvinte…

steffy • 15 septembrie 2011, 0:29

Mihaita,crede-ma ca stiu foarte bine prin ce dureri treci,stiu foarte bine cum reusesti sa-ti pastrezi calmul si luciditatea,pentru a nu-i face si pe cei apropiati sa sufere si inteleg toate acestea deoarece si eu am trecut prin momente asemanatoare,in special in urma celui de al 2-lea accident(ambele prin caderi de la inaltime in timpul serviciului).Spun al 2-lea,ca atunci am avut cel mai mult de suferit si anume:-aproape toate coastele si bratul din stinga fracturate,-o parte de plamin distrus de coastele rupte.Am fost si in coma 2 nopti.Se vor gasi persoane,care vor spune ca e prea putin,pe linga ce ai patit tu,dar suferinta este mare in orice situatie.Nu pot spune ca sint bine,acum dupa 8 ani,dar bucuria ca ma mai pot bucura de viata, e nemarginita.Pot spune ca dupa acele nopti de coma,m-am nascut a 2-a oara.Si acum zona unde coastele si carnea au fost rupte si strosite,sta mai mult amortita,in special cind e nor.Sper din tot sufletul sa te bucuri de o insanatosire cit mai rapida, ca dupa aceea viata, iti poate calauzi pasii mult mai usor,prin labirintul ce ti l-a pregatit,spre a-l parcurge.SANATATE.Steffy

marius • 15 septembrie 2011, 12:54

NESULE FI TARE SI O SA INVINGI:X::X:X:HAI STEAUA:X:X

Odo • 15 septembrie 2011, 13:16

Am ramas fara cuvinte,a trebuit sa stau 2 min pana sa pot sa tastez cateva cuvinte…chiar nu pot sa zic nimic altceva decat sa te faci bine cat mai rapida,si un respect deosebit pt Mihai Nesu,lumea are nevoie de oameni ca tine.

Cataiasi • 15 septembrie 2011, 20:59

Bravo, Tolo! O dovada in plus ca nu esti doar un gazetar sportiv. Un interviu cit zece tratate de filosofie … Putere si speranta sa-ti dea Cel de Sus, Bishoane! FORZA STEAUA!

viobio • 15 septembrie 2011, 23:20

MIHAITA ,sunt din Timisoara si atat eu cat si familia mea ne rugam DOMNULUI SA TE FACI BINE

Boris Stefan Sorin • 16 septembrie 2011, 3:54

sunt profund impresionat si totodata emotionat extraordinar de tare de Mihaita si imi doresc din tot sufletul sa isi revina lupta in continuare nu te lasa invins nu ai de ce fii increzator in tine si in puterile tale iti doresc tot binele din lume poti sa iti revii si o s`o faci fara nici o indoiala lupta nu te lasa lupta

Alex • 16 septembrie 2011, 10:41

Mihai, mi-e dor de tine, mi-e dor sa te vad iar pe teren.

Imi dau lacrimile cand citesc lucrurile de mai sus, dar stiu ca esti un invingator si nu vei renunta. Te vei face bine, sunt sigur de asta si vei juca din nou fotbal, poate la Steaua. 🙂

Aseara, la meciul Hapoel Tel Aviv-Rapid era un steag al Romaniei din galeria visiniilor pe care erau scrise incurajari pentru tine.

La fel si la Cluj, tot stadionul striga aseara la Steaua-Schalke: „Lupta Nesu, lupta Nesu!”.

Hai Mihaita, fii tare!

marius • 16 septembrie 2011, 21:38

Mihai sa stii ca nu esti puternic, ESTI FOARTE FOARTE PUTERNIC si vei trece cu bine peste acest hop al vietii. Sa stii ca nu esti singur, ROMANIA este linga TINE.

Un ROMAN!!! • 16 septembrie 2011, 22:10

Pe scurt: hai prietene, sus, sus, sus!!! se poate! sanatate multa!
te asteapta o tara intreaga!

PS: MARIA…CINSTE TIE,SUFLET BUN! CURAJ SI RABDARE!

SANATATE TUTUROR!!!

radu • 16 septembrie 2011, 23:51

Draga Mihai, te voi pomeni mereu in rugaciune…
iata mesajul meu, pentru mine, prin prisma durerii tale:
‎”ACCIDENTE SE POT INTAMPLA CACI ESTE LIBERUL ARBITRU, SI, TE MAI LASA DUMNEZEU SA FACI SI CE GANDESTI”(Mihai Nesu, fotbalistul ramas paralizat dupa o alunecare la fotbal)… AM POSTAT ACEST INCEPUT DINTR-UN INTERVIU CA ATUNCI CAND MA GANDESC CA AM O PROBLEMA SAU ALTA SA IMI DAU SEAMA CAT BINE IMI DA DUMNEZEU!!!!!!, SA IMI AMINTESC SA PRETUIESC FIECARE CLIPA IN CARE SUNT SANATOS SI SA-I MULTUMESC PENTRU TOATE DARURILE, STIUTE, SAU NESTIUTE… E un interviu impresionant…
e o mare lectie din care avem enorm de invatat… din pacate uneori trebuie sa iti atingi, sa iti cunosti concret limitele de simplu om, ca sa poti sa-ti intelegi menirea de a deveni un dumnezeu dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu pe care le purtam in noi…
ESTE LECTIA PENTRU MINE…
IAR MESAJUL PENTRU TINE E URMATORUL:
Dumnezeu ingaduie astfel de dureri pentru unii oameni pentru ca alti multi sa invete, sa realizeze cat de trecatoare si cat de firava e viata pe pamant… e bine ca Dumnezeu ti-a dat credinta, inima de luptator si tot el te va si scoate din acest mare greu!!!
Dumnezeu sa te intareasca, sa te ajute, si niciodata sa nu uiti ca DUMNEZEU TE IUBESTE…
„Dumnezeu iubeste mai mult pe cel mai mare pacatos decat poate cel mai mare sfant sa-l iubeasca pe Dumnezeu”Pr. Arsenie Boca…
niciodata sa nu-ti pierzi credinta si Dumnezeu te va ajuta!

ARC • 17 septembrie 2011, 0:23

Misulica,

Tot stadionul de CFR Cluj, in meciul Steaua – Schalke 04, ti-a scandat numele. M-a emotionat ! Succes Mihai. Doamne ajuta !!!

duta radauceanu • 17 septembrie 2011, 14:24

buna,Mihai¿¡¡¡e o mare incercare cea prin care treci.trebuie sa inveti ceva de aici,eu nu stiu ce,dar tu ai sa afli.vezi ca Dumnezeu nu te-a lasat singur si o ai pe Maria si toti prietenii si medicii si asistentele…asta e bine.daca in patul de spital cu abilitatile fizice aproape anulate,te mai poti gindi la suferintele altora,inca e bine.adica e fantastic de bine.nu abandona visul tau de a zugravi casa ta in alb pe acea insula.sint convinsa ca intr-o zi o vei face,cu dintii,daca nu cu miinile.Dumnezeu sa aiba grija de tine.incearca sa continui sa vezi partea buna din oameni,fapte si situatii.te salut si-ti doresc insanatosire grabnica.

Dan • 17 septembrie 2011, 17:16

Buna Mihaitza!!!
Am si eu un prieten in situatzia ta!E incredibil, kiar ieri ma gandeam la aceasta apropiere de cazuri…e tot stelist, ca shi noi…dar asta nu conteaza kiar deloc!
A fost in China si a facut implanturi cu celule Stem.Se pare ca ceva progrese sunt.
Din partea mea si a familiei mele, iti dorim, ne dorim, sa te vedem iar pe gazon..nu pe gazonul acela pe care te-ai afirmat…ci pe gazonul din fata casei zugravite in alb.O sa reusesti, suntem siguri!

daghi • 18 septembrie 2011, 0:34

Mihai ,tu esti o persoana cu un caracter iesit din comun,de o simplitate cum nu sa mai vazut,deci eu cred ca DUMNEZEU te va ajuta sa
treci peste acest mare obstacol care ti sa ivit in cale.Noi cei din tara
ne dorim sa auzim numai vesti de bine si sa te vedem cat de repede acasa.Te iubim mult si DOAMNE AJUTA!

coscodaru nelu • 18 septembrie 2011, 2:15

jos palaria in fata ta mihai cum lai incurajat pe ogararu ,
de acolo din spital ai ajuns sa-i impingi de la spate pe prietenii tai
care in loc sa ai tu nevoie de ei .tot ei au nevoie de tine,felicitari
pentru curajul pe care il ai si ptr sufletul tau care sufera desi nu vrei sa arati.

cu stima si respect(jos palaria)fanul tau
coscodaru nelu
PS:fi moptimist si tinete tare,ca eu cel putin te sustin.

silviu • 18 septembrie 2011, 8:47

Mihăiţă eu iti doresc să te faci bine cat mai repede. Nu pot să nu observ ca faci parte din categoria acelor oameni speciali care sunt un model demn de urmat. Să ai parte de multe bucurii si multa sănătate!

viorl ciora • 19 septembrie 2011, 0:53

SANATATE!Este o lupta grea si de durata dar care merita tot efortul.Cu credinta in DUMNEZEU vei reusi.

titz • 19 septembrie 2011, 15:22

cand scrie ca ii dau lacrimile in paranteza , automat imi dau si mie… (bine ca nu vad colegii mei ditamai barbatul lacrimand)
As vrea sa te ajut… cu orice!

Vlad • 19 septembrie 2011, 16:45

Sa-i dea Dumnezeu sanatate si sa se faca bine

Tudor • 20 septembrie 2011, 9:14

Mihaita, sa-ti dea bunul Dumnezeu multa sanatate, meriti din plin! Am citit interviul plangand si…imi dau seama cat de neinsemnate sunt grijile mele, si in acelasi timp parca, mi-am luat de la tine o portie buna de putere, de optimism, de incredere…! Ce om esti tu, care considerat „neputincios” dupa cum spun unii din presa romaneasca, emani atata dragoste de viata, dragoste fata de ceilalti, putere si dorinta de a lupta, de a „nu-i crede” pe medici?! O minune de om, care desi se afla intr-o situatie cumplita, continua sa creada in visele lui, in sansa lui la o viata normala! E minunat ca nu te dai batut, nu ai nevoie de incurajarea noastra, ci, mai degraba noi aveam nevoie de un asemenea exemplu de curaj, putere, bun simt si toate celelalte… Te vei face bine, acum sunt sigura!!!

escorte • 20 septembrie 2011, 12:12

Sincer am ramas fara cuvinte! Iti urez sa fii puternic, sa ai incredere si sunt convins ca vei reusi! Multa sanatate si sa nu-ti pierzi niciodata speranta!

maria • 20 septembrie 2011, 14:47

Unii oamenii sunt simpatici din nascare, sentimentul acesta l-am avut de fiecare data cand ii zaream parul blond la televizor, si la fel de simpatic a ramas. Sa dea Dumnezeu sa treci peste acest eveniment cu dragoste, si cu seninatate, El stie de ce ti-a pregatit asta. Important este ca le dai putere si altora care sunt in situatia ta, dar mai putini cunoscuti. Doamne ajuta!

clipa • 21 septembrie 2011, 22:13

…problemele apar cand mai putin te astepti…dar daca vei considera ca acestea sunt doar niste incercari ale lui Dumnezeu pentru spirit cu siguranta vei reusi sa le depasesti si sa te redescoperi …multa putere interioara si sanatate pentru Mihai Nesu si familia lui…

…de curand am aflat despre o noua terapie – BOWEN TERAPY – apeleaza la forta de a reveni la ceea ce a fost candva a organismului uman…este foarte potrivita pentru cei care practica sportul si au suferit accidente …cautati informatii si apelati la ea …este ca un simplu masaj dar care trimite un mesaj creierului spre regenerare…
…MULTA SANATATE SI MORALUL SUS…

un nimeni in comparatie cu Mihai • 28 septembrie 2011, 19:21

Iti doresc din tot sufletul sanatate Mihai,esti idolul meu din acest moment

Dana • 1 octombrie 2011, 23:14

Bravo Mihai ,esti un luptator ,lupta in continuarie pentru ca asa vei reusi ,stiu ca nu e usor cu paralizia dar te inteleg foarte bine ,si nu asculta gurile rele , tu nu ai nevoie sa auzi lucruri negative in acet timp ,ci de incurajare si cuvinte care te ridica .Iti doresc multa sanatate si insanatosire grabnica si cele mai bune ganduri,Doamne ajuta!

Anna Dinut • 16 octombrie 2011, 17:28

Draga Mihai, fi curajos si in continuare! Te inteleg foarte bine, desi cazul meu este milt mai simplu. Am avut in 2004 un accident de masina (nu eram la volan si nici in fatsa). Mi-a strivit piciorul. Nu avea oxigen si au aparut niste fenomene din cauza carora au trebuit sa-mi taie cateva bucati de carne bune din gamba. A aparut un buchet de infectii si niste fracturi la tars si metatars.
Nu simteam piciorul de la genunchi in jos si nu puteam sa-l misc, sase luni am zacut in pat. Dar – ca si tine – sunt luptator. Nu am permis sa mi se amputeze piciorul. Dupa trei ani de zile am inceput sa simt ceva. Mie mi-a ajutat mult un preparat pe plante romanesc Neuromion (Hofigal). El reface legaturile intre terminatiile nervoase. Poate ca ti-ar fi de folos si tie. Am facut deasemenea laser terapie si ozono-oxigen terapie. Au fost foarte bune.
Inca nu pot misca degetele sau glezna, dar muschii reactioneaza, din ce in ce mai bine. Inteleg ca in cazul coloanei situatia este diferita, dar TU AI SA REUSESTI!
Anul asta am urcat (cu telecabina) de doua ori in Bucegi si am mesr prin platou. Ai sa vezi ca si tu, cu efortul tau zilnic, cumulat in timp, ai sa poti multe, foarte multe.
Ma rog des pentru tine si din cand in cand citesc pe net ceva nou despre tine. Si de fiecare data ma bucur, ca ai mai facut un progres. Dumnezau sa fie in continuare cu tine si cu ai tai!

Comentarii (454)Adaugă comentariu

Comentează

Știrile momentului pe gsp.ro