TOLO.RO
TOLO.RO
Mihai 
Neşu: “Oamenii au vise cu ei zburînd. Subconştientul meu s-a adaptat. Noaptea, visez că merg”
marți, 13 septembrie 2011, 12:18
Mihai Neşu: “Oamenii au vise cu ei zburînd. Subconştientul meu s-a adaptat. Noaptea, visez că merg”
Azi, partea a doua a interviului realizat în clinica De Hoogstraat din Utrecht cu Mihai Neşu, fotbalistul paralizat de 4 luni de la umeri în jos. Poveştile sale memorabile descriu o lume crudă şi generoasă deopotrivă
Da, aveţi dreptate sa va gîndiţi la asta! N-o spuneţi, dar o gîndiţi: înfrumuseţează ziaristul totul?! Cazul Mihai Neşu pare povestea unei exemplarităţi căutate. Un sportiv de 28 de ani a suferit un accident stupid la antrenament acum 4 luni. Nu-şi poate mişca decît capul şi mîna dreaptă, dar şi aceasta incomplet. Şi totuşi, îşi poartă suferinţa cu un optimism lucid.
E o versiune cosmetizată a vieţii, obţinută printr-o chirurgie jurnalistică de imagine? Nu! Nu e aşa! Sau nu e Mihai Neşu aşa.
Nu înfrumuseţez şi nu omit nimic din detaliile vieţii fostului fotbalist al Stelei, al lui FC Utrecht şi al echipei naţionale, aşa cum am ajuns să le cunosc, incomplet, desigur. Scriu despre o viaţă dusă sub anonimat, Mihai e înregistrat la clinică sub un amuzant nume olandez de familie tocmai ca să nu fie în atenţia nimănui! Scriu despre o viaţă în care Mihai stă conectat cu ceilalţi printr-un iPhone pe care-l comandă cu gura, “o propunere a mea, pe care mi-a executat-o omul de la Servicii Inovative şi Tehnice din clinică”. Există aşa ceva!
Iar dacă există un om angajat de spital ca să se ocupe cu inovaţiile pentru bolnavii paralizaţi, atunci veţi înţelege mai uşor fiecare dintre poveştile pe care Mihai Neşu a decis să le spună cititorilor Gazetei.
Şi apropo de înfrumuseţare. Ieri a sosit un mesaj de la un cititor din Londra: “Mihai Neşu pare extraordinar nu atît pentru că e optimist, ci pentru că e reflexiv. Oamenii care se gîndesc atent şi profund la ei, la ceilalţi şi la lume sînt speciali”.
Hai să vedem cum sînt speciale istoriile lui Mihai Neşu!
Românii au fost uluiţi în faţa puterii psihice a fotbalistului
“Le dau ceva?”. Întîi, nu pricepi ce spune colegul tău la telefon. Se referă la interviul lui Neşu. “Le pun ceva în mîncare, le dau nişte pastile pentru cap? Serios, nu cred că altfel se poate să fii atît de optimist cînd de patru luni eşti paralizat de la umeri în jos!!!”. Aha, acu’ înţelegi.
Nu m-am gîndit la asta, dar uimirea ziaristului Daniel Nanu avea să se prelungească şi să se ramifice toată ziua, în zecile de telefoane primite ieri, după publicarea primei părţi a interviului cu Mihai Neşu: “Hai, mă, că nu se poate fără! Ce tratament dau olandezii pentru psihicul celor imobilizaţi după accidente la coloană?!”.
Neşu ia magneziu. O pastilă mică, albă, pe care asistenta i-o strecoară între buze.
Poate că nu ei dau, poate că nouă ni se dă.
Au lucrat 300 de ani!
Turnul catedralei din Utrecht are 112 metri înălţime. Aproape patru blocuri de 10 etaje înşurubate unul peste celălalt. A fost terminat în secolul 14. Construcţia a durat 300 de ani.
În zilele senine, din vîrful Domtoren se ghicesc clădirile din Amsterdam, efigia urbană a liberalismului şi excentricităţii, tentaţie aflată la doar 60 de kilometri distanţă. În fine, asta cu zilele senine e un fel de a spune.
Fuga la Amsterdam
“Ai văzut oraşul?”, întreabă Mihai. La Utrecht se referă. “E frumos şi liniştit chiar dacă pierdem meciurile”, rîde el. “Cînd am venit aici, în 2008, eram fericit că, după victorii, oamenii îmi strîngeau mîna pe stradă, dar mă gîndeam cum o să fie la înfrîngere. La început, mamă, mamă!, de ruşine fugeam cu Maria în Amsterdam ca să nu dăm ochii cu suporterii cînd pierdeam”.
Treaba că fugea de ruşine n-o cred. Nu te duci la Amsterdam de ruşine, te duci să te distrezi. Bine, coffeeshopuri sînt şi la Utrecht. Copiii sub 14 ani care citesc acest articol sînt rugaţi să creadă că “coffeeshop” e un loc unde se bea cafea. Nişte caraghioşi noi, părinţii!
Apoi a urmat prima întîmplare pe care Mihai vrea s-o povestească.
“Întîi pe ziar, apoi pe net”
Un respiro. Aer adînc în piept. Abdomenul lui Mihai se mişcă regulat. Stă la orizontală şi respiră. “E norocul meu că pot respira. Abia aştept să citesc interviul”.
“Îmi vreau vechiul creier analog înapoi!”, scrie undeva Nicholas Carr, analist şi sceptic al lumii digitale în care nimeni pare nu mai citeşte.
E o nebunie, asta-i adevărata nebunie, să crezi că, în plin deficit naţional de atenţie susţinută, oamenii vor citi pe îndelete poveşti. Mihai Neşu e sigur însă că discuţia lentă, infinită, în fond o discuţie între un bărbat de 28 de ani paralizat de la umeri în jos şi milioane de oameni care au auzit cîte ceva despre drama lui, această discuţie, aşadar, poate fi întîmpinată cu multă răbdare de către voi.
O simplă discuţie fără imagini, fără fotografii, imagini care oricum nu ar arăta nimic spectaculos, pentru că Mihai e neschimbat la faţă. Doar o discuţie şi cuvintele pe hîrtie sau pe ecran.
“Auzi, fii atent, tipăriţi întîi articolul în ziar şi abia apoi îl puneţi pe net? E normal aşa”, planifică el, amuzat. “O -să-l citesc şi eu pe iPhone, dar să-mi trimiţi şi ziarele, te rog!”.
Încep poveştile.
„Manevrez iPhone-ul cu gura. Cînd l-oi sunat pe George Ogăraru s-o speriat: «Îţi mişti mîna? Ţii telefonul?!! ». Stai liniştit, i-am zis. E brevet personal!”
La Clinica de Recuperare din Utrecht, Mihai Neşu are un program fix. Nu face doar ore de terapie fizică, ci şi şedinţe frecvente cu cel care se ocupă de inovaţiile tehnice pentru oamenii cu dizabilităţi.
“E un mega băiat”, îl descrie el pe angajatul de la inovaţii. În afara scaunului cu rotile, două sînt dispozitivele pe care Mihai le foloseşte. Primul, standard, este un tub plasat deasupra patului, tub în care suflă şi schimbă canalele TV ale te-levizorului de la clinică.
Tot gura o foloseşte şi pentru a utiliza telefonul, voce şi sms, pentru a naviga pe net şi pentru a-şi citi mailurile. Pasionat de tehnologie, ideea i-a venit lui Mihai de la stick-ul utilizat de regulă pentru ecranul touch de iPhone.
“Mi-am adus aminte de stick-ul Apple şi l-am rugat să ne imaginăm împreună un stativ pentru iPhone-ul meu, care să aducă aparatul în faţa mea şi eu să-i pot atinge ecranul cu un beţigaş special de 15 centimetri”, arată Mihai. Aşa formează numerele, aşa dă sms-uri.
Mihai urmăreşte direct pe ecranul de iPhone clipuri pe youtube, “ascult muzică diferită”, emisiuni TV din ţară difuzate pe net sau siteurile pe care le citeşte.
Următorul pas va fi adaptarea softului eye-tracking, care este deja experimentat inclusiv în clinica olandeză. “Chiar colegul meu de salon are o versiune a softului”, spune Mihai.
Practic, în eye-tracking se foloseşte un ecran special de computer, senzitiv la privirea umană. “Tastatura îţi apare pe ecran şi, fără mîini, fără mouse sau fără alt device, doar cu privirea, poţi muta cursorul sau poţi tasta litere dacă clipeşti. Şi dacă nici măcar nu poţi clipi, există şi astfel de oameni paralizaţi, ai o versiune în care se tastează dacă ţii privirea fixată asupra unei litere cîteva secunde”, spune Mihai.
Privirea îi luceşte. Exact pe asta se bazează eye-trac-king. Pe strălucirea corneei reflectată pe ecran. Cînd tehnologia a apărut, consumatorii s-au îngrijorat, a scris New York Times. “Dacă apeşi SEND din greşeală cu privirea şi faci o plată cu cardul?!”, au exclamat ei.
Ridicol? Deloc. Mihai e foarte atent cu banii lui.
A dat un SMS
Pasiunea pentru tehnologie îl ajută acum pe Mihai Neşu: Duminică noapte, el a privit pe iPhone pe net emisiunea pe care Mircea Badea i-a dedicat-o, iar luni dimineaţă a trimis un sms, folosind dispozitivul de buze, către gsp, cu mulţumiri şi ziarului, şi realizatorului TV
“Eram în primul an de contract cu FC Utrecht. Pierdusem cu 5-1 cu Vitesse. Un dezastru cum ar veni”, se crispează Neşu.
“A doua zi, la stadion, l-am văzut pe Frans van Seumeren, acţionarul clubului. E milionar, dar milionar adevărat la cîte impozite se plătesc aici! Eram în parcare şi am stat cu fundul în maşină. Am zis c-o pleca. Mi-era ruşine să dau ochii cu el! N-a plecat şi am pornit spre teren, pe lîngă el. M-a văzut, m-a salutat şi mi-a zis doar atît: «N-a fost prea bine ieri, aşa-i? Lasă că batem meciul următor, avem cu Feyenoord». Ţin minte şi acum că am rămas mut, n-am fost în stare să mai spun nimic”.
Aceste întîmplări l-au transformat. Accentul ardelenesc a rămas după 10 ani de cînd a pornit din Bihor, dar ideile i s-au schimbat la 3 ani de cînd a plecat din România.
“După ce am trăit trei ani în acest fel, m-am trezit mirat ori de cîte ori simţeam, la «naţională», că oamenii ne apostrofau în afara terenului. Nu pe stadion, unde toată lumea îi încinsă, ci pe stradă. Cum să zic, m-am surprins singur cu mentalitatea schimbată, pentru că nu mă mai simţeam vinovat sau temător, ci doar mă gîndeam: «Ce au cu mine? Am dat tot ce am putut eu!»”.
„Am un patron a cărui firmă a scos submarinul atomic Kursk de pe fundul mării, cu tot cu cadavrele marinarilor, şi care nu mi-a reproşat, niciodată, nimic, indiferent de rezultat”
Nu-l idolatrizează. Chiar şi faţă de patronul său, Neşu pare la fel de liber în gîndire: “Uneori, Frans van Seumeren are planuri cam exagerate cu echipa. Dar se zbate mereu şi se gîndeşte cum să organizeze clubul, cum să facă mai multe abonamente sau să aducă mai mulţi spectatori”.
“La un moment dat, l-am văzut pe patron pe Discovery. Semna, împreună cu Putin, contractul prin care una dintre firmele lui urma să scoată submarinul Kursk de pe fundul mării. Erau trupurile marinarilor în el şi ceva rachete atomice, neexplodate parcă”
Operaţiunile de recuperare a epavei şi a cadavrelor, aflate la 100 de metri de suprafaţă, au fost extrem de dificile din cauza riscului de explozie a încărcăturii atomice militare aflate la bord.
Despre Kursk
Kursk a fost submarinul atomic al flotei ruse care s-a avariat în august 2000, omorînd 118 -oameni aflaţi în interiorul devenit o capcană îngrozitoare pe fundul mării Barents.
“Van Seumeren e un tip total special. Cu toate afacerile şi bogăţia sa, locuieşte în casa cea mai mică din sătucul său”, îl completează Maria, soţia fotbalistului. “Se poartă modest, umblă o săptămînă cu aceleaşi haine de-ţi vine să-i zici: «Mai schimbă-le!»”, se amuză Mihai.
“Anii trecuţi patronul a traversat, cu soţia şi cu cîinele, Europa pe bicicletă pînă la St. Petersburg, iar anul acesta mi-a trimis o vedere din concediul în care a mers pe jos din nordul în sudul Olandei”.
În salon, peretele din spatele patului lui Mihai este acoperit cu mesaje de încurajare şi cu vederi sosite cu poşta din vacanţele prietenilor. E o cacofonie de culori. Violetul cîmpurilor de levănţică din Provence, albastrul unui cer din Toscana sau conturul unei insule exotice. O vară întreagă.
Pe 10 mai 2011, la cîteva minute după accidentul petrecut pe terenul de antrenament al lui FC Utrecht, Mihai ajungea la spital. Conştient şi, mai ales, conştient că nu se poate mişca.
Ştia că e grav, dar nu ştia că poate muri în orice moment. “Abia după operaţie, Maria mi-a zis că, timp de două zile şi două nopţi, n-au ştiut dacă voi trăi”, spune Mihai.
“Chiar şi cînd am redevenit conştient după intervenţie am avut zile foarte grele”. I-au rămas două momente puternic înscrise în memorie.
“Maria mi-a spus că două zile n-au ştiut dacă voi trăi”
“Cînd m-am trezit, eram la Reanimare şi m-am uitat pe geam. Construcţia sălii a fost astfel concepută încît vederea să dea într-un soi de curte interioară frumoasă, cu vegetaţie şi pomi”, rememorează el, respirînd, dintr-o dată, accelerat. Este emoţionat.
“Atunci m-am simţit bine să văd viaţă şi natură. Mai tîrziu, am realizat că ei au gîndit lucrurile în aşa fel încît oamenii aflaţi la încercare să poată să vadă primul lucru un colţ frumos de lume!”. Sau ultimul, dar asta n-o spune. O gîndesc eu, nu ştiu dacă amîndoi. Şi n-are nici o importanţă.
Mihai adaugă. “A mai fost ceva. Nu puteam să dorm, nu neapărat de dureri, dar nu aveam o stare bună. Au încercat cu somnifere, dar nu mă ajutau şi nici medicii, nici eu nu le doream în exces”.
Se uită în tavan. Unul dintre puţinele răgazuri pe care le cere, -tacit, ritmului impus de el pentru discuţie. Doar cîteva secunde de pauză. Apoi reia. “Vezi, acum cînd mă uit în tavan ştiu să-mi stăpînesc mintea şi mă simt bine. Atunci însă, mintea mea fugea la fel şi fel de gînduri”. Şi, în acea noapte, de el s-a apropiat o asistentă, “una dintre cele două care mă supravegheau în acea tură”.
“O zis că, decît să iau pastile, mai bine stăm de vorbă. Şi a stat cu mine de vorbă o noapte întreagă”. Plînge.
Ca orice suferind, imaginaţia lui Mihai explorează vecinătăţile umane şi cazurile asemănătoare. “La un moment dat, cei de la club ne-au anunţat că vom juca un meci pentru un poliţist care a avut un accident la datorie”, îşi aminteşte fotbalistul. “Am jucat partida de caritate. După accidentul meu, am aflat că omul avea ca mine, o leziune la nivelul vertebrei C3!”.
S-a interesat şi povesteşte. “Poliţistul era pe stradă, la serviciu. Un om a vrut să se sinucidă, el a intervenit, a reieşit o busculadă şi cineva, nu mi-a clar cum şi de ce, i-a băgat un cuţit în gît poliţistului exact la vertebra C3. A paralizat! A vrut să ajute pe cineva şi a paralizat”.
N-a abandonat însă şi s-a refăcut parţial. “Acum lucrează tot la poliţie, în birou, desigur, în cărucior. Cei de la clinica de aici mi-au spus că mă vor duce să mă întîlnesc cu el. Vă daţi seama ce legătură ciudată s-a creat! Amîndoi ne-am accidentat în timpul meseriei noastre, în acelaşi loc, şi, fără să ştiu ce va urma, eu am jucat pentru el”.
Mihai a întîlnit un caz care descrie raportul dintre statul olandez şi cetăţenii săi. “Nimeni nu este externat din centrele de recuperare pînă cînd nu are condiţii potrivite de locuit”, spune Neşu. Statul are un număr de case special amenajate pe care le dă celor fără posibilităţi. “Mi-o povestit o fată care şi-o făcut-o cu mîna ei. Nu e nici o legătură cu poliţistul, alt caz. Fata a vrut să se sinucidă, a sărit de la etajul 6. Dar uite că Dumnezeu -i-a mai dat o şansă. Trei luni a stat în comă cum se numeşte?”. “Indusă…”. “Aşa. O stat cinci luni în spital şi, cînd am ajuns eu aici, am întîlnit-o. Trecuseră 10 luni de cînd se aruncase şi putea să-şi mişte şi picioarele puţin. Sus era aproape normală, jos îşi ridica gamba, nu ca să umble, dar oricît”.
Povestea fetei nu s-a oprit aici. “Pentru că n-avea unde să se ducă i-or oferit o casă chiar frumoasă, am văzut că a arătat ceva poze pe facebook. I-au schimbat baia şi altele în funcţie de ce avea nevoie. Cam asta fac ei pentru tineri”.
„Sincer, nu mă mai gîndesc că voi juca fotbal vreodată! Iubesc fotbalul, sînt fericit că am făcut-o timp de zece ani, dar şi dacă m-aş reface, nu aş mai juca. Aşteptările mele sînt altele”
„Normal că sper să mă fac bine ca înainte, dar şi jumătate dacă mă fac bine, tot voi fi fericit. Măcar să nu mai am nevoie de asistenţă ca să mă dau jos din pat. Deja ar fi un pas mare să-mi folosesc braţele”
„Realitatea e că am văzut cu ochii mei ceea ce din afară părea incredibil. Oamenii de aici care-şi pot folosi braţele, chiar şi fără să meargă, fac aproape orice făceau şi înainte de accidente”
„Visez noaptea, mereu am visat. Acum visez că merg. Mă visez normal, nu m-am visat deloc lunile astea aşa cum sînt acum. Știu că oamenii visează că zboară, dar subconştientul meu s-o adaptat. Visez că merg”
«De cînd am citit ce a scris Gazeta despre Mihăiţă Neşu, mă plimb prin casă şi mă minunez cum ne ciondănim zilnic pentru tot felul de tîmpenii, fără să realizăm că, lîngă noi, sînt oameni care chiar luptă pentru lucruri cu adevărat importante »
Viorel Moldovan, fost internaţional
«Am rămas înmărmurit cînd am citit ce simte şi ce spune Mihăiţă. Nu-şi mai simte corpul, dar e la fel de tare cum îl ştiu de cînd jucam împreună. Nu cred că dintr-o sută de oameni sînt doi la fel de puternici ca el. -S-a bătut el mereu cu noi, pe teren, vă daţi seama cum o să se bată pentru viaţă! »
Eugen Trică, fost coleg
«M-am cutremurat de ce am citit în Gazetă. M-am convins că e la fel de puternic cum era şi pe teren. E o lecţie pentru noi. Din drama acestui băiat curajos învăţăm o lecţie de viaţă »
Ilie Dumitrescu, fost internaţional
«Noi, fotbaliştii, sîntem norocoşi că avem asigurări de sănătate. La judo, primeai o medalie şi rămîneai aşa, paralizat. Pe Neşu îl ştiu, nu s-a dat niciodată la o parte de la nimic. După cum gîndeşte, nici acum n-o s-o facă »
Marius Niculae, atacant Dinamo
«De acum încolo, cînd fac duş, o să conştientizez că simt temperatura apei pe corpul meu »
Bogdan Miu, realizator Europa FM
«A fost cea mai frumoasă ştire a zilei de luni cînd am văzut că Mihăiţă a vorbit cu atîta emoţie şi luciditate despre viaţa lui de acum. Îl ştiu de cînd jucam împreună la Steaua. E un caracter tare şi asta îl va ajuta »
Dorinel Munteanu, antrenor Oţelul
«N-a putut să citesc tot, mi s-a făcut rău. Îl cunosc de cînd era mic. E dureros, dar ştiindu-l, sînt convins că Mihăiţă va trece peste asta. Refuz să cred că va rămîne aşa »
Cristi Balaj, arbitru internaţional
«Sută la sută îşi va reveni. Cum eşti în teren, aşa eşti şi în viaţă. Mihai Neşu e un luptător, nu are cum să nu reuşească. E un moment greu pentru el, dar sînt sigur că îl va depăşi »
Ricardo Cadu, căpitan CFR Cluj
«Mihai e un luptător. E important că luptă şi că nu se dă bătut. Îşi va reveni, e un superbăiat. Trebuie încurajat, pînă la urmă e mai important să se poată bucura de viaţa şi de familia lui »
Gabi Mureşan, mijlocaş CFR Cluj
«Am citit interviul cu Neşu. E incredibil, săracul copil luptă să se facă bine. Îl apreciez enorm pentru tăria lui şi îi doresc tot binele din lume! »
Jean Pădureanu, preşedinte Gloria Bistriţa
«Mă doare sufletul cînd citesc despre Mihăiţă. E foarte bine că are psihicul tare. L-am întîlnit de multe ori pe teren şi ştiu că e un adevărat războinic. Astea sînt armele lui, voinţa şi faptul că n-a renunţat niciodată la luptă »
Claudiu Niculescu, atacant “U” Cluj
«Cred că Mihăiţă are lîngă el nişte oameni puternici, care-l ajută să meargă mai departe. E un lucru mare şi o spun din proprie experienţă. Cînd mi-au tăiat primul picior, nu mai aveam putere să mă uit la el. Clacasem. Dar familia m-a făcut să redevin un luptător! Aşa trebuie să facă şi Neşu! »
Viorel Turcu, fost internaţional, cu ambele picioare amputate
«După ce am citit articolul am înţeles că Neşu are un caracter fantastic dacă nu s-a prăbuşit după aşa ceva. Olandezii îl pot recupera, noi nu avem habar să facem aşa ceva »
Dumitru Dragomir, preşedintele LPF
«Mihai a transmis exact ceea ce simţea. A fost mulţumit că Tolontan a scris realitatea, nimic altceva. Citeşte toate mesajele de pe MySport şi de pe site-ul Gazetei şi aşa cum a spus şi în interviu, plînge cînd simte că lumea îi transmite dragostea ei »
George Ogăraru, fotbalist FC Sion (Radio GSP)
«E impresionant să-l «aud» pe Mihăiţă vorbind. Are un moral fantastic, un psihic foarte puternic. Aceste lucruri îl vor ajuta să lupte, aşa cum o făcea şi pe gazon, pînă la capăt »
Emeric Ienei, fost antrenor
«Sper să-şi revină cu ajutorul lui Dumnezeu! E un băiat prea bun, nu merita să i se întîmple asta. Acum are nevoie de linişte şi de susţinerea tuturor »
Ionuţ Rada, fundaş CFR Cluj
Da, ştiu că am anunţat că astăzi vorbim despre întîmplările lui Mihai din fotbal şi despre oamenii pe care-i apreciază. Ne-am luat cu poveştile. Ne vom respecta promisiunea, revenim mîine!
Mihail • 13 septembrie 2011, 14:08
Nu am citit articolul de ieri, doar pe cel de azi… „m-ai ucis”!! Esti Extraordinar! Am stat pe ganduri, ce s-ar intampla daca as fi in situatia ta, cum as reactiona, cum as gandi…? Mare lucru si, ma bucur ca ai asa o atitudine; trebuie sa aiba un sfarsit fericit „povestea” ta. Sincer, nici cuvinte nu prea am, insa sunt convins ca imi doresc sa simti picaturile de apa rece, calda, semicalda, de orice fel, cu orice parte a corpului tau, sa ai parte de bucurii si fericire in fiecare zi si toate astea in mijlocul familiei tale!!
Sanatate!
Alin • 13 septembrie 2011, 14:11
Mihaita,multa sanatate si doamne ajuta!
senzor1 • 13 septembrie 2011, 14:13
Mihaitza,in fiecare seara ma asez in genunchi si ma rog la Dumnezeu.Pentru mine,pentru familia mea,pentru cei dragi,etc.Incepand din seara asta o sa ma rog si pentru tine.Stai linistit,undeva in Romania e cineva care pune o vorba buna la Cel de Sus in fiecare seara.Eu cred ca suntem de fapt mai multi.Nu avem cum sa dam gres.Tu fa ce ai de facut si ce stii cel mai bine:lupta!Si ai sa vezi ca o sa fie bine.
s • 13 septembrie 2011, 14:15
fantastic
criss • 13 septembrie 2011, 14:16
Mihai iti doresc din tot sufletul sa te faci bine !!!!!!
Cezar, Targu Jiu • 13 septembrie 2011, 14:16
Am stat cu sufletul la gura in primele tale zile dupa accident, sperand sa nu se intample cu tine ceva mult mai rau decat s-a intamplat. Si, sincer, m-am bucurat sa aud ca esti in viata. Asta conteaza, mai presus de toate. Si timpul cred ca iti va fi prieten. Esti tanar si „in putere”, ai sa te refaci si ai sa-ti inveti copiii fotbal. Te-am admirat, si te admir pentru spiritul tau de luptator si pentru tot ce faceai pe teren, cu speranta ca vei face asta, chiar daca va fi pe terenul din spatele casei.
Iti doresc multa sanatate, speranta tie si familiei tale.
Alin Mihai • 13 septembrie 2011, 14:18
Bravo Mihai,
Pacat ca trebuie sa dai tu o „lectie” tuturor celor care nu stiu sa aprecieze viata. Chiar mi te imaginam atat de puternic. De multe ori m-am asemanat tacit cu tine. Mic si curajos. Dar sunt la ani lumina de tine, din punctul asta de vedere. Stiu ca meriti mai mult si stiu ca nu meriti asta. Insa meriti tot respectul si aprecierea pentru ceea ce reusesti si pentru ce suflet curat si puternic arati.
Ai trecut tu si peste un accident de masina, trebuie neaparat sa te faci bine si dupa asta.
Mult succes!
Robert • 13 septembrie 2011, 14:20
Lupta Mihaita, sunt convins ca Bunul Dumnezeu te va ajuta, o sa depasesti aceasta incercare, ai un caracter deosebit, un suflet de aur, o inima de copil, multa sanatate , esti un mare OM!
eusebiu gab • 13 septembrie 2011, 14:21
Buna Mihai,
Sunt impresionat de taria si curajul tau.Daca o sa ai in continuare acelas spirit care il aveai pe terenul de joc sunt sigur ca nimic nu va sta in clea recuperarii tale.Capul sus si sa stii ca cel de sus ii pune pe ce BUNI la multe incercari
M.M.S. • 13 septembrie 2011, 14:26
E incredibil cat de nedreapta a fost soarta cu tine, Mihai. Personal cred ca esti un monument de perseverenta si iti doresc sa te recuperezi total din aceasta tragica intamplare. Cu lacrimi in ochi, iti spun ca mi-as dori ca aceste frumoase si nenumarate ganduri de incurajare scrise de cititorii GSP, sa-ti inlesneasca revenirea fizica, pentru ca mental nu ai rival. Curaj si nu renunta!
M.M.S.
PS: Un moment dintr-o perioada „magica” cu un antrenor adevarat si niste caractere minunate in teren, pe care nu am sa-l uit niciodata: http://www.youtube.com/watch?v=MP8akY6KQcc
Claudiu • 13 septembrie 2011, 14:40
Salut Mihai,
Iti multumesc pentru faptul ca ne-ai vorbit si ne-ai spus ceea ce simti si ceea ce crezi tu. Am ramas profund impresionat de ceea ce am citit si sunt 100% sigur ca nu sunt singurul.
Stiu ca citesti comentariile de pe site. Vreau sa-ti spun doar sa ai rabdare, sa-ti pastrezi optimismul extraordinar de care dai dovada si credinta, pentru ca, vei progresa cu siguranta si nu vei ramane asa. Fotbal nu vei mai juca, dar da-l naibii ca sunt si alte lucruri mai frumoase in viata, sunt convins ca esti constient de asta 🙂
Cum spunea si altcineva mai sus, asculta „Bob Marley – Three Little Birds”, te relaxeaza si iti pastreaza optimismul.
Multa bafta si rabdare, asta este doar un test, o lectie pe care, prin tine, o primim noi toti.
PS: Spunea Nixon: “Only if you have been in the deepest valley, can you ever know how magnificent it is to be on the highest mountain”
Clara • 13 septembrie 2011, 14:44
Am 30 de ani si sunt o fana a Stelei de mica.Erai favoritul meu la Steaua pt ca semanai f bine cu varul meu..blondut,cret si slabut( deh…gandire de femeie).Asta nu inseamna ca nu apreciam calitatile tale de fotbalist.Erai ca o stanca la faulturi,ramaneai mereu in picioare dupa contactul cu adversarul.Dupa ce am citit interviul mi-am dat seama ca esti un om puternic nu numai la exterior.Sa dea D-zeu sa faca o minune si sa te refaci cat mai rapid.Sanatate multa tie si familiei tale.
dani • 13 septembrie 2011, 14:47
mihai sper sa iti ajute bunul Dumnezeu sa te faci bine pt ca ai un caracter foarte frumos ….iar dupa ce te vei face bine si vei veni la oradea as vrea sa invit la un ceai in stana de vale si sa scriu un reportaj despre oamenii care au luptat in viata si au reusit!!!! …. sunt convins ca tu vei reusi ! salutari din beius !!!!
dinom • 13 septembrie 2011, 14:51
recunosc, nu ma prea pricep la fotbal, dar te urmaream cu interes, ori de cate ori jucai la steaua sau la nationala. imi placea ca erai foarte bataios si chiar daca aveai un fizic (relativ…)slabut erai extrem de tenace, nu-ti era deloc frica sa intri tare la adversari mult mai puternici decat tine. ceea ce m-a impresionat si mai mult si te-a facut in ochii mei si mai simpatic (pe langa gramada ta de par blond), au fost remarcele unui comentator referitoare la ce fire de artist ai tu de fapt, la cat de mult iti place si cat de frumos desenezi! acestea contrastau puternic cu felul tau (destul de) dur de a juca fotbal si erau intr-adevar lucruri la care nu foarte multa lume s-ar fi gandit atunci cand te urmareau jucand. fotbalul si sensibilitatea artistica… nu prea se intalnesc pe terenuri, mai ales in fotbalul de astazi. este adevarat ca si fotbalul este o arta, dar de un alt gen. mihaita nesu, as vrea sa te inzdravenesti complet, sa poti desena si picta din nou ceea ce-ti place. de-abia astept sa vad o lucrare de-a ta, chiar si despre fotbal sau fotbalisti, joc de oameni tineri cu salarii uriase, dar atat de fragili si expusi in orice clipa la accidentari.
iti tin pumnii mihaita nesu si vreau cu incapatanare sa cred ca te vei recupera complet. bafta!
DENIS • 13 septembrie 2011, 14:58
IMI DAULACRIMILE DE CATE ORI CITESC DESPRE MIHAITA NESU,,SA TE FACI BINE SI MULTA SANATATE SA TE AJUTE DUMNEZEU,,TE IUBIM,,SI MULTA PUTERE PARINTILOR TAI SIGUR SUFERA ALATURI DE TINE,,FORTA STEAUA DENIS SPANIA
k • 13 septembrie 2011, 14:59
Spirit de lupta Mihai Nesu! 15!
dragos bon • 13 septembrie 2011, 14:59
salut mihai sunt sigur ca o sa iti revi ma voi ruga in prmanenta pt tine esti si vei fi un luptator povestea ta sper sa ne faca mai buni mai ales pe noi cei din fotbal
s • 13 septembrie 2011, 15:01
sa te faci bn
Marin • 13 septembrie 2011, 15:02
Esti incredibil Mihai si acest lucru te va ajuta sa reusesti. Prin puterea ta si milostivenia Bunului Dumnezeu o sa reusesti sa depasesti acest moment greu din viata . Optimismul, decenta si demnitatea de care dai dovada nu este rodul celor 3 ani petrecuti in occident, ci rodul educatiei primite in familie. Dumnezeu sa te binecuvanteze Mihai. Curaj !
Mihai • 13 septembrie 2011, 15:03
Iti multumesc pentru ca m-ai facut sa realizez cat de fericit ar trebui sa ma faca fiecare lucru marunt si cat trebuie sa ma bucur de fiecare clipa de viata.Sunt convins ca si tu vei putea sa faci tot ce iti doresti in acest moment,intr-un timp mult mai scurt decat se anticipeaza.Sa nu te dai batut niciodata!Dumnezeu sa-ti fie aproape.
sitaru florin • 13 septembrie 2011, 15:03
salut mihai.am lucrat la fc steaua bucuresti ca zugrav ma sti sigur,ai fost si vei ramine mereu in inima mea,esti un om bun,un om puternic si DUMNEZEU nu te va lasa sa ramii asa.de cind ti sa intimplat acel accident,merg mereu la biserica si ma rog ca tu sa te poti face bine si sa fi acelasi MIHAI NESU pe care eu l-am cunoscut personal.zi de zi iti port tricoul cu chipul tau.sunt convins ca tu MIHAI te vei face bine.nu pot sa uit,cind tu terminai antrenamentul si apoi plecai catre casa,imi faceai rost de manusi sa-mi protejez miinile de var.nu ce sa mai esti un om prea bun si sunt sigur ca tu MIHAI te vei face bine,esti puternic,etc.iti doresc insanatosire grabinica.florin
andrei • 13 septembrie 2011, 15:07
Esti o persoana fomidabila cu un psihic fantastic.
Iti doresc tot binele din lume.
Esti un fotbalist adevarat si o persoana exceptionala.
Sa te bucuri de viata asa cum ai facut-o pana acuma !!
adi • 13 septembrie 2011, 15:09
Mihai, lupta si ai sa te faci bine. Imi aduc aminte de accidentarea pe care ai avut-o la Iasi parca si ma gandesc la aceasta de acum. Sunt sigur ca ai sa te refaci cat mai curand. FORZA BICHO!!!
al • 13 septembrie 2011, 15:15
Multa putere de recuperare Bisonule. Suntem toti alaturi de tine si stim ca vei reusi sa ajungi acolo unde iti doresti!FII TARE!
al • 13 septembrie 2011, 15:16
si imi pare atat de rau ca accidentul a fost chiar de ziua mea de nastere….stim ca tu esti mai puternic decat multi alti oameni care merg pe picioarele lor si nu constientizeaza macar 1 clipa miracolul.
PENTRU MIHAI • 13 septembrie 2011, 15:17
MIHAI SPER SA ITI REVII…ma rog la dumnezeu sa iti revii…
crisan dan • 13 septembrie 2011, 15:32
multa sanatate si putere lui mihai. dar eu cred ca el vrea sa ne deschida ochii si mintea. cite persoane din romania ar fi avut sansa lui? sansa de a trai intru-un sistem care respecta omul. sint destui cu posibilitati materiale ce s-ar fi descurcat in strainatate. dar ei sint poate un procent de sub 1 la 500.000 de locuitori din romania. ce ar face zidarul,lacatusul, inginerul, profesorul si alte persoane cu venituri modeste ce lucreaza in romania in situatia lui. nici nu ar stii nimeni de ei, decit familia ce l-ar plinge. nu stiu daca am inteles bine dar se pare ca in lumea civilizata si persoanele cu venituri modeste sint ajutate si respectate in situatii limita. asta vrea mihai sa ne spuna. nici un politician nu comenteaza ceea ce spune mihai. nici nu-i intereseaza decit de burta lor si si a familiilor lor. rusine sa ne fie ca toleram si hranim personaje ce nu fac altceva decit sa-si bata joc de noi. eu asta cred ca vrea mihai sa spuna, sa realizam timpenia pe care o suportam si in care traim precum viermii. el nu vrea compasiune si pareri de rau, el vrea ca noi ca sa ne trezim si sa renastem o data cu el. multe multumiri mihai.
Cosmin • 13 septembrie 2011, 15:32
Multumesc Mihai! Exemplul tau de vointa ma va motiva. Iti doresc insanatosire grabnica!
andrei_129 • 13 septembrie 2011, 15:33
E greu sa nu-ti stapanesti lacrimile cand citesti reactiile oamenilor si articolul…
catalin velea • 13 septembrie 2011, 15:33
citesc si plang…
iar citesc, te admir si te compatimesc in aceeasi masura!
te iubesc chiar daca nu te cunosc, sau te cunosc!
da eu te cunosc de la televizor, te-am admirat pentru daruire si pentru caracter. intotdeauna m-am minunat cum un baiat asa slabut ca tine intra cu capu’-n contre fara nicio teama. acum sunt convins ca iti vei reveni, chiar daca e cel mai greu meci…meciul cu viata!
fii tare si foloseste-te de lobby-ul pe care oamenii cu suflet ti-l fac la Dumnezeu!
Doamne ajuta!
Mihai • 13 septembrie 2011, 15:34
Salut Nesule’! Vreau de la tine sa nu uiti, in aceste clipe de suferinta, ca inainte de toate si cea mai mare calitate a ta este ca esti ortodox!!! Daca ai posibilitatea, mergi si te roaga Sfantului Nectarie (vindecatorul de boli, cancere) sa te insanatoseasca, dar roagate cu lacrimi, din toata inima. Roagate si Maicii Domnului si cere iertare de la Mantuitorul caci nu intamplator ai primit acestea…Spunea Iov, un personaj din Vechiul testament, cuprins de boala grea: Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, Dumnezeu fie binecuvantat. Roaga-te neincetat caci sfintii si Maica Domnului fac minuni! Si dovada stau oamenii care au crezut si s-au vindecat. Medicii sunt depasiti, soarta ta este in Mainile Domnului. Nu uita ca NIMIC nu este al nostru, nici corpul , nici creierul , nici faptul ca suntem carismatici ci ale lui DUmnezeu sunt toate, EL ni le-a daruit noua, EL ni le poate lua inapoi…Ale noastre sunt doar pacatele si rautatea..Citeste acatistul Sf Nectarie din Eghina, acatistul tuturor sfintilor…din inima, si Dumnezeu se va milostivi de tine. Dumnezeu sa te ajute, frate intru Hristos!
DELY • 13 septembrie 2011, 15:35
MA BUCUR CA TEAM CUNOSCUT!CIAR DACA A FOST DOAR PRIN INTERMEDIUL ECRANULUI!ITI MULTUMESC CA ESTI ROMAN!ITI MULTUMESC PENTRU LECTIA DE VIATA!SUNT SIGURA CA DZEU O SA AIBA GRIJA DE TINE SI O SA TE FACI BINE!MARE CARACTER!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ahtumus • 13 septembrie 2011, 15:38
Citind randurile de mai sus mi-am adus aminte ca traiesc. Am citit multe lucruri in viata mea dar aceste cuvinte desi nu au o semantica ascunsa voita ne obliga sa gandim mult. Cuvinte simple,calde si spuse cu multa bucurie: bucuria de a trai. Noi am uitat sa traim. De ce oare uneori avem nevoie de un martir ca sa constientizam o realitate ?. Am vazut de mult un fil coreean numit Old Boy. Acolo am auzit o expresie: Razi si lumea va rade cu tine ! Plangi si vei plange de unul singur!. Cuvintele lui Mihaita imi spun un lucru simplu: Nu are rost sa plang atat timp cat traiesc, o viata am si aceea traita asa cum e ea. Multumesc frumos Mihaita si sper ca aceste cuvinte simple spuse cu accent ardelenesc sa nu ramana doar litere uitate pe site-uri ci sa aiba un ecou in mintea noastra (colectiva). La fotografii frumoase ne pricem toti dar la tablouri pictate cu migala …?
daniel • 13 septembrie 2011, 15:40
sa-ti de dumnezu sanatate tie si familie tale,nu te lasa batut.fii la fel d tare ccum ai fost si pe teren.sunt dinamovist ,dar mi-au dat lacrimele de durere.fii tare Nesu!
pufosu76 • 13 septembrie 2011, 15:41
Am trimis linkurile cu aceste 2 articole,tuturor prietenilor care stiam ca nu au ca si „hobby” cumpararea ziarului sau lecturarea stirilor pe site.Ce pot sa spun?Sunt efectiv fara cuvinte…Indiferent de ce cuvinte as folosi,sunt mici,nesemnificative pentru a putea descrie vointa,luciditatea si puterea mentala de care dai dovada.Iti doresc sa ai rabdare..pentru ca eu cred ca,cu puterea de care dai dovada nu ai cum sa nu reusesti.Si mi-as mai dori ceva..urmatorul interviu al lui Catalin Tolontan cu tine,sa fie facut acasa..acasa la tine..acea casa de pe insula iar ea,sa fie alba cu ferestre si usi albastre vopsite chiar de mana ta..Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Mariusgeo • 13 septembrie 2011, 15:43
Salut Mihaita am citit articolul despre necazul prin care ai trecut , fi tare si cu credinta in Dumnezeu , plang ca un copil chiar daca am 30 de ani ,nu mi se intampla asta prea des , am acum in final i ti doresc multa multa sanatate si sa auzim ca esti din nou un om fericit
Madalin • 13 septembrie 2011, 15:45
Doamne ajuta sa te faci bine cat mai repede Mihai! Ca de facut bine stiu ca o sa te faci! Dumnezeu are un plan cu tine! Prin incercarea ta ajuti mai multi oameni decat o puteai face jucand fotbal!
Doamne ajuta!
Bihoruu • 13 septembrie 2011, 15:51
Mihaita fi tare Oradea este alaturi de tine!
crisan dan • 13 septembrie 2011, 15:58
un om intr-o situatie grea este ajutat si de compasiunea semenilor, cuvintele frumoase ii aduc alinarea. dar are nevoie in primul rind de ajutorul comunitatii in care traieste, de organizarea si eficienta sistemului. mai ales ca nimeni nu-si cunoaste destinul. asta e principiul corect: contribui si ajuti in comunitate. iar daca nu ai nevoie trebuie sa fii fericit. asta cred ca vrea mihai sa ne transmita. multumiri.
dezmatz • 13 septembrie 2011, 15:58
Iar „mi-ai stricat” ziua! Ma bucur ca te-a ales pe tine sa stea de vorba si nu a dat interviuri la toti ziaristii „sportivi” de la noi, ziaristi care pun pe prima pagina pe Jiji cu oitele sale sau Tanase cu bombele sale. Chiar un baiat destept Nesu, tot respctul pt. ce face si pt. ce a facut.
p.s. si daca vrea sa se imbogateasca ii dau o idee: sa scoata o carte despre automotivare. Eu as cumapra-o.
Alex • 13 septembrie 2011, 15:59
Salut MIHAITA! Am citit interviul cu tine si ma uit la toate stirile asteptand sa aud ca te-ai facut bine. Sper din tot sufletul sa iti revii si sa te bucuri de viata in continuare. Ai un caracter unic care foarte putina lume il are si asta te va face sa fii din ce in ce mai puternic si sa poti trece peste asta.Inca o data iti dorect tot binele din lume,fericire,sanatate si sa te refaci cat de curand (pentru ca st sigur ca o vei face).Sper ca ai citit mesajul meu.Cu multa dragoste oto scriu din Spania (Alex)
Danut • 13 septembrie 2011, 15:59
Salut Mihai!
Ma bucur ca pot sa ma adresez tie! Sunt stelist sunt impresionat de caracterul, de vointa ta de puterea ta de lupta! Am facut sieu sport si in particular mai fac si acum la 54 de ani. Viata e cel mai frumos dar pe care ni l-a dat Dumnezeu si daca suntem vii nimic nu mai conteaza. Din pacate noi romanii nu stim sa apreciem acest lucru si am ramas cu niste mentalitati medievale. Recent am fost in Olanda inclusiv pe AMSTERDAM ARINA si regret ca n-am stiut unde este sa pot veni la tine. Dar probabil ca nu te-as fi gasit daca esti inregistrat sub un alt nume. Credema ca am plins de bucurie sa constat ca sunt oameni in conditia ta care se bucura de putinul pe care i-l ofera clipa, in timp ce altii se plang doar pentru ca si-au taiat un deget, li s-a furat masina sau le-a ars casa. Sa ai incredere in Dumnezeu si sa fii constient in orice clipa ca e alaturi de tine,ca noi toti dealtfel. Interviul tau ar trebui predat ca studiu de caz sau ca model de viata in scolile din Romania.Ar face mult mai bine decat multe alte porcarii care n-au nici o insemnatate pentru viata. Ma voi ruga pentru tine si voi povasti tuturor celor care se tanguie pentru orce, cazul tau , pana nu voi mai fi pe pamant. Dumnezeu sa-ti dea rabdare si forta de a invinge! Sunt sigur ca va veni ziuzs candvei putea singur iesi in mijlocul oamenilor si te vei bucura din plin de viata!
ramirez • 13 septembrie 2011, 16:05
sper ca Dumnezeu sa-ti dea mai multa putere sa treci peste aceasta cumpana si sa te ajute sa-ti indeplinesti visul pe care il ai acum si nu numai!!!iti doresc din toata fiinta mea sa te recuperzi total si sa te bucuri de familie si de sotia ta care din putinele rinduri scrise despre ea m-a convins ca e perechea ideala pentru tine si sunteti doi oameni tari de invidiat si de respectat!!!fii tare in continuare si multa sanatate bicho!!!!!
Daniela • 13 septembrie 2011, 16:06
Te iubesc Mihai si iti doresc tot binele din lume!Imi place viata la tara unde o si petrec,cu maslini si smochini in jurul casei,cu flori si multe verdeturi ce imi parfumeaza bucataria.,am un sot si doi baieti,crestem,invtam si progresam impreuna,facem sport si gradinarim in egala masura,ne place sa urcam pe munte,in jurul nostru sa vedem doar verde si albastru,baietelul meu cel mic care are 18 luni inebuneste o mingiuta cu piciorul stang prin toata casa,iar cel mare se imgineaza maestru de karate si palavrageste intr-una ,pune o suta de intrebari si asteapta o mie de raspunsuri.E un vis frumos ce mi se intampla mie dar si o mare obligatie si mult timp ce trebuie sa il dedic lor.Aici vroiam sa ajung ca aseara si azi i-am asezat pe canapea,i-am rugat sa stea cat de cuminti pot si mi-am permis sa cheltui din timpul meu si al lor ca sa citesc despre tine.Am terminat de citit de mult dar stau inca si ma gandesc la tine si la lectia ce ne-o dai.Ti-as mai povesti multe dar ma striga astia mici.Sanatate multa!!!
Brugner • 13 septembrie 2011, 16:14
Maxim respect Nesule. capul sus. Noi nu vom uita niciodata ca ai dat totul pe teren la toate echipele la care ai ajucat.
Voinescu • 13 septembrie 2011, 16:15
Am urat intotdeauna Steaua , insa pe Nesu intotdeauna l-am apreciat ca jucator pentru cand si-a spart capul la Timisoara , eram socat cat de puternic poate fii acest copil , pentru ca fizicul nu-l reprezenta ca fiind un dur , un baiat bine crescut Oradean !
Nesule sa dea Dumnezeu sa te faci bine ! Si fie ca toate clipele acestea pline de tristete sa fie inlocuite cu cele mai mari si frumoase bucurii , pentru ca Cel de sus nu doarme niciodata !
Goldie Terrier • 13 septembrie 2011, 16:15
Buna Mihai,
Interviul acordat dl.Tolontan este coplesitor. Esti mai „vertical” decat o nivela cu laser si plin de un optimism…ardent. Pentru tine, timpul inseamna doar viitor,pe care il meriti asa cum ti-l doresti si cum il visezi(pentru ca, nu-i asa, toate sunt cu putinta celui care crede).
P.S. Intr-o pauza,dintre doua clipiri, poate ai curiozitatea sa accesezi si BIOTERAPII.RO (extract de ghiocel, Nivalin).
Sanatate!
Zavalita • 13 septembrie 2011, 16:17
Mihai, esti un exemplu pentru noi toti. Ai fost si vei ramane mereu un luptator si sunt sigur ca vei avea o viata implinita. Oameni ca tine care au puterea sa treaca peste cele mai groaznice necazuri sunt o raritate. Iti doresc sa te refaci cat mai repede si pentru mine vei ramane intotdeauna un invingator.
adrian • 13 septembrie 2011, 16:18
doamne ajuta …dumnezeu te va ajuta
acum am lacrimi in ochi …..
Vasile Sensual • 13 septembrie 2011, 16:19
Mihăiţă Neşu trăieşte. Cu asta trebuie să înceapă totul. El este un om aflat în stare de luptă. Un soldat al vieţii. Aşa cum alţii în secundele ăstea luptă să îşi împlinească proiectele, la fel face şi el. Unii sunt la pat, alţii la birou sau pe stradă. Lupta este în egală măsură grea şi pentru unul şi pentru altul, ambii fiind într-o stare de aşteptare. Se elaborează proiecte, strategii. Mihăiţă Neşu nu a încetat să lupte pentru că toată viaţa lui a fost un om serios. El are un proiect de dus la bun sfârşit şi o va face. Momentan, foloseşte un pai pentru a accesa device-urile electronice, aşa cum uneori, pentru a câştiga timp, noi cei de la birouri butonăm cu tot felul de chestii lungi, doar pentru a nu ne ridica din faţa monitorului şi a nu pierde timpul. Uneori şi noi mâncăm în faţa monitorului, ca şi Mihăiţă Neşu. Sunt timpi morţi pe care noi îi transformăm în timpi vii. Asta face şi el. Şi ştiu că nu pierde timpul. Visează că va merge. Alţii nu au visat niciodată în toată viaţa lor. El visează. La un moment dat se va trezi şi va merge.
Dani Coman a demisionat de la Hermannstadt! S-a înțeles cu altă echipă din România
Lovitură MAJORĂ pentru granzi în Premier League! Măsură spectaculoasă, care poate schimba tot
„Iordănescu a tras sforile să revină la națională” » Pițurcă face dezvăluiri tari: „Dacă știam că vine el...” + Scena din avion: „Era transfigurat”