Seara seringilor lungi la România TV

E prime time, miercuri 15 octombrie, și România TV difuzează imagini cu președintele Traian Băsescu, titrînd: ”Băsescu – semnele bolii Parkinson”, ”Băsescu – două atacuri cerebrale” și ”Operat în secret la Viena”.

miercuri, 15 octombrie 2014, 11:29

E prime time, miercuri 15 octombrie, și România TV difuzează imagini cu președintele Traian Băsescu, titrînd: ”Băsescu – semnele bolii Parkinson”, ”Băsescu – două atacuri cerebrale” și ”Operat în secret la Viena”.

Emisiunea a început acum cîteva minute. Cronica TV se cere scrisă live. Va fi o seară de neuitat.

Mîna președintelui tremură în imagini. Invitații stabilesc diagnosticul pe loc. Parkinson! Apoi spun că, de fapt, nu stabilesc diagnosticul.

Corina Drăgotescu cere un control. Chiar și candidatul William Brânză, parcă era cu președintele pînă ieri!, vorbește despre faptul că, așa cum arată situația din imagini, chestiunea pledează pentru ”transparența administrației prezidențiale” și în chestiuni medicale. O transparență absolută.

Drăgotescu insistă că ”și Traian Băsescu a discutat despre mine cînd eram bolnavă, așa că sănătatea e un lucru care se discută”. Într-adevăr, mare porcărie a făcut președintele atunci. Diagnostic pentru diagnostic. Marker tumoral pentru marker tumoral, aici am ajuns.

Un alt politician din platou, Georgică Severin, spune că dacă Roosevelt ar fi apărut la televizor americanii nu l-ar fi ales niciodată. Poate, dar cîți americani ar fi spus: ”Îmi pare rău că l-am ales, n-aș fi făcut asta dacă știam că e bolnav”?

Alegem oamenii pentru că sînt sănătoși sau îi alegem pentru că ni se par potriviți să ne conducă? Cînd angajăm un coleg de birou ezităm dacă el ne spune că are artrită sau ulcer?

Lumea începe să țipe sub reflectoarele televiziunii lui Ghiță. Nimeni nu e de acord cu subiectul și toată lumea îl discută. Doar Georgică Severin ”își asumă tema”, un prieten doctor îi dă diagnosticul prin sms, politicianul citește un nume lung de boală și zice că, doar dacă s-a paradit organic omu”, s-ar putea explica comportamentul lui Traian Băsescu din ultimii ani.

Cineva vorbește despre o ”maladie degenerativă”. Degenerativ sună nasol, dă bine la rating! Dacă președintele ar recunoaște că n-a mai fost om întreg, ar fi de iertat, vasăzică.

Brânză își dă seama că a comis-o și o cîrmește. Cineva îi cere lui control psihiatric. ”Nu vă permit!”, strigă Brânză. Val Vâlcu i-o întoarce: ”Păi candidați și ați zis că toți candidații trebuie să-și facă publică sănătatea”.

Nici n-a fost ales bine președinte și Brânză s-a răzgîndit. Nu vrea transparență pe pielea lui. Stați cu ochii pe el, am senzația că n-o să ne dea transaminazele odată ajuns la Cotroceni!

”Transparența în cazul unui președinte trebuie să fie totală”, se spune în studioul aproape unanim. Da?

Bolnavii nu sînt vinovați pentru boala lor. Suferința umană e o condiție a intimității. Și teoria că, dacă ești președinte al României, e ca și cum viața ta ar trebui expusă integral, este una care vine din totalitarismul transparenței.

”Stați că avem alte imagini!”, anunță Andreea Crețulescu. S-a băgat marfă prin satelit la ecograf.

În noile secvențe, care se întrevăd printre titlurile galben fosforescent de pe ecran, Traian Băsescu apare răcit, la pupitru. Transpiră. Gripa ca vinovăție.

”De ce au ascuns asta serviciile secrete?”, se aude o voce imposibil de depistat în rumoarea telecomisiei medicale. Chiar, de ce nu a pus SPP-ul pe facebook medicația președintelui împotriva răcelii sau împotriva oricărei alte maladii?

Brânză face glume ca să-l apere, crede el, pe TB, care tocmai strînge mîna unor gimnaste, protejîndu-și propria mînă stîngă pe lîngă corp. ”Ca să nu mă bănuiți de ceva, voi face flick-flack-uri dacă ajung președinte”, zice Brânză, ca scos din cutie de sănătos ce e.

Expresia ”Ca să nu mă bănuiți de ceva” trădează ce am învățat cînd eram mici, vă amintiți că eram vinovați dacă răceam și stăteam acasă în loc să mergem la școală?!

Eram culpabili că ne dureau dinții, că făceam hepatită sau că ne operam de apendicită. Nu mai vorbim de entorse, de gîlci sau de conjunctivite, alea erau 100% din vina noastră! În România, bolnavii sînt bănuiți de ceva adînc, de păcatul de a nu fi perfecți.

Iar ”hiperinformarea și hipercomunicare atestă tocmai lipsa de adevăr, ba chiar lipsa de ființă”, după cum scrie Byung-Chul Han, un filozof german de origine coreeană. De fapt, nici nu ne interesează ca boala să existe, important e ca ea să fie văzută. După ce o vedem, să se descurce ăl de-o are cu ea!

În ”coerciția expunerii”, fiecare subiect își este propriul său obiect de publicitate. Urmează un solo spot pentru reclamă la Parkinson, revenim imediat!

După break-ul publicitar, cei de la România TV aduc în discuție, cu sinceră îngrijorare, vîrsta candidaților. Nu Ponta, nu Udrea, niciodată ei nu, nu la televiziunea lui Ghiță. Cei trei sînt generația cu analizele și alianțele la zi.

”Dacă vom avea probleme asemănătoare de sănătate cu Meleșcanu, cu Tăriceanu sau cu Iohannis?!”, oftează neurochirurgii din studio.

Hai că s-a ajuns în fine unde trebuia! Au tîrcolit ei ceva, dar uite că pacientul mătăhălos e pe masă, cu tuburile în nas. Nu poate face copii, sigur că asta e o boală rușinoasă.

Se ajunge, evident, la vorbirea lentă a lui Iohannis. Gabi Firea absentează nemotivat, o fi răcită, dar o substituie Corina Drăgotescu, care îl expediază pe neamț ”la logoped!”.

Altcineva sugerează că retardul provine din faptul că Iohannis gîndește în germană și-și traduce în minte în română. Jur că nu exagerez relatarea, găsiți totul pe site!

De la Grey’s Anatomy la The King’s Speech. E seara seringilor lungi, nimeni nu scapă nevindecat de aici, din clinica România TV. 

”Văzîndu-l pe acest bătrîn cu mîna și cu buzele tremurînde cum luminează mulțimea din jurul său, nu vom uita niciodată că omul rămîne om și în miezul suferinței sale. Aceasta este lecția pe care ne-o lasă moștenire Ioan Paul al II-lea”, scria Die Welt la moartea Papei care a impresionat lumea prin demnitatea cu care și-a purtat durerea. Bolnav de poliomelită, Franklin Delano Roosevelt a condus America din scaunul cu rotile. Amîndoi au murit în biroul lor.

În martie 1945, imediat după decesul președintelui, The New York Times a spus: ”Oamenii din această țară îi vor mulțumi în genunchi 100 de ani de acum înainte lui Dumnezeu că Franklin Delano Roosevelt a fost în Casa Albă”.

Indiferent ce gîndim fiecare dintre noi despre Traian Băsescu, o spune un ziarist pe care președintele l-a numit ”lichea”, și ce o să se rețină istoria peste 100 de ani, asta n-are nici o legătură cu analizele, cu suferințele și cu tremurul omului.

 

Comentarii (155)Adaugă comentariu

simplu  •  18 octombrie 2014, 12:54

Problema principala a unui presedinte care are o anumita suferinta este daca in perioade de criza, atunci cand gandirea ii este alterata de dureri hotaraste soarta unei tari. O stim toti din experienta ( cine are !) ca oamenii suferinzi, o data cu timpul dezvolta o anumita rautate, de inteles pentru cat indura. Dar, cat priveste pe al nostru suferinta lui este sevrajul, bataiala este data de un tremolo esential pe care multi o au la o varsta chiar daca nu sant consumatori. Iar rautatea este data de un anumit complex, ranjetul aratand din plin asta. Tipic omului las care zice ” daca pic ,va trag pe toti dupa mine !” . Sa tineti minte asta, cei ce-l sprijina inca traiesc cu aceasta amenintare, la fel ca si cei care nu indraznesc sa-l denunte, eventual. Se stie ca si hotii, complici, au o doza de demnitate. Asta nu. De aici si complexitatea cazului patologic. Sa ne fie de bine !

ride bene chi ride ultimo  •  18 octombrie 2014, 22:27

Domnule Tolontan, omul este grav bolnav cu dovleacul…..Ce Dumnezeu, chiar nu se vede, ce-i asa de greu de inteles?

A.  •  19 octombrie 2014, 18:58

Rasu’ plansu’

Dan  •  20 octombrie 2014, 0:42

Dacă până în urmă cu ceva vreme, România TV măcar încerca să „păstreze aparenţele”, acum nici măcar nu-i mai interesează … Au devenit a doua „Antena 3”.

o portocala  •  29 octombrie 2014, 9:00

Stimate domnule T,
Facand abstractie de subiect, articolul asta e cea mai buna bucata de proza scurta care v-a iesit din tastatura de ceva vreme. Atat de bun, incat odata citit, te pricopsesti cu cateva cadre care se transfera de la sine pe „memory-stick-ul” intern si play-aza pe nepusa masa. Iar asta mi se pare… priceless! Cat ziceati ca mai e pana scoateti cartea aia pe care ati declarat ca visati s-o scrieti?!

In alta ordine de idei, admir efervescenta din ultima vreme de pe blog, dar (cu toata bunavointa) ma sufoca atmosfera subiectelor. Si ma-ntreb confuz care e diferenta dintre campania asta din 2014 si aia din 2009?!? Ma informam mult si atunci, dar parca pe-aia n-am resimtit-o atat de epuizanta si dezolanta, ca acum. Si nu ma refer doar la ce vad aici, ci cam peste tot. Ma straduiesc sa nu-i bag pe toti in patul lui Procust, insa nimeni nu pare sa priveasca spre viitor cu incredere, ci doar spre trecut/prezent cu depresie. Parca s-a pus monopol pe depresie! (Numai Mixich ce-a mai schimbat nota. Probabil ca de la distanta Romania arata mai optimist).
O curiozitate: credeti ca o sa mai aveti si anul acesta interviuri cu candidatii?

Comentează