Cine mai vrea legitimație de jurnalist

Patrick André de Hillerin și-a lansat cartea despre presă

miercuri, 14 octombrie 2015, 10:55

Avertisment. Urmează un articol melodramatic. Solicităm clemență.

În această seară, Patrick André de Hillerin, PAH cum semnează uneori în ”Cațavencii”, și-a lansat cartea ”Dumnezeu are legitimație de presă”.

Sînt cîteva zeci de oameni în sala de la Muzeul Țăranului Român. Neașteptat de multă lume.

La o masă, modest și aproape singur, stă Nicu Alifantis. La alta, cu o șapcă pe cap, venit direct de la o înmormîntare de undeva de prin Prahova, e Ivan Patzaichin.

PAH și-a grupat în carte articolele despre presă. Presa uneori e ”Radical din zero”, așa cum se intitulează unul dintre texte. Ce folos? Care-i sensul?

Îi simt în sală pe cîțiva jurnaliști. Nițu de la RTV, Pătraru de la TVR, Bușcu de la Cațavencii și Iolu de la Adevărul. Pe  Marius Nițu l-am ascultat, cred, acum două seri la o emisiune. Nu-mai-știu-ce-politician spusese nu-știu-ce-chestie și, cînd s-a dat legătura în platou, Marius Nițu a rezumat declarația imediat. Discernămînt în direct, impecabil. Nu mare lucru, dar, în fond, ce face delicat un vechi jurnalist? Să înțeleagă și să transmită mai departe.

Și care-i sensul?

Îmi amintesc că, în fața televizorului, m-am concentrat pe figurile invitaților de la RTV. Erau admirativi, erau aprobatori, nu mai aveau de adăugat nimic. Dar nu i-au zis asta lui Nițu. Mai degrabă, primim dezaprobarea celorlalți. Normal, să nu ne victimizăm.

Acum cîteva zile, un comentator de pe gsp a scris că ”sigur că nu-mi veți lăsa mesajul, e normal, păi la ce legende urbane circulă despre Tolontan că sărea peștele de flămînd ce era cînd mergea la Galați pe vremea lui MM Stoica”. Omul are dreptate. Și, în același timp, e fie un neștiutor, fie un ticălos amator. I-am rugat pe colegii mei de la moderare să lase mesajul. Nu am nimic de ascuns.

Toți eram flămînzi la începutul anilor ’90. Aici are dreptate omul.

Cîștigam 100 de dolari pe lună și aveam servici în centru, vorba lui Mitică Dragomir. Dar legenda urbană e exact pe invers! Acum 20 de ani l-am văzut pe Daniel Nanu, transferat de la Evenimentul zilei, cum a venit la un fotbal cu treningul învelit în ziarele care alcătuiau fundul genții de sport. Am simțit că mă topesc de drag.

Toți eram vai de capul nostru, după închiderea ediției o bere în Cișmigiu era recompensa maximă. În toate redacțiile din țara asta era la fel!

Și pentru că noi am avut decența să nu ne spunem propria poveste, să nu ne lăudăm cu ea, e posibil ca în timp ea să fie răsucită.

Ce ironie faină, să fii judecat pentru inversul faptelor tale!

Să ți se inventeze un trecut.

Bogdan Stamatoiu, redactorul șef adjunct al Gazetei și unul dintre ziariștii zidiți în pereții serviciului public, mi-a povestit, amuzat, o întîmplare. A revenit în redacție din concediu din Moldova. Cică una dintre ferestrele unui restaurant din Târgu Neamț îmi poartă numele. La mișto, desigur. ”Și acum, după 20 de ani, povestesc chelnerii de la Casa Arcașului cum te-a văzut patronul echipei Cetatea pe fereastră că o tulisei la fugă pentru ca să nu iei masa, să nu iei bilet de tren, să nu iei nimic. Alergai pe lîngă poala pădurii și Valentin Gârbea, patronul, striga la ăia de la club că iar a scăpat neomenit Tolontan ăla de la Sportul românesc!”.

Nu, fraților, n-am luat! Nici eu și nici alte mii de ziariști. Nici Patrick André de Hillerin n-a luat că altfel n-ar trăi și acum din scris, împărțindu-se între ziar, televiziune și o iluzorie lovitură editorială.

Da, unii dintre noi am ajuns să cîștigăm cîndva bine sau fff bine, moment care s-a sfîrșit ca în ”Cîntecul de păpădie” al lui Alifantis. Nu e cazul lui Patrick, vorba lui Bușcu.

Dar, indiferent că am cîștigat puțin sau mult, ne-am făcut meseria cum ne-a dus capul. Și nu se victimizează nimeni.

E întuneric la Clubul Țăranului Român și, de emoție, mereu mi-a fost groază să vorbesc în public, strîng în mînă cartea lui PAH. Undeva în față, Ivan îmi face cu ochiul. ”Mergem înainte”. Îi sînt recunoscător. Patzaichin stă înfipt mereu la 2.000 de metri, pe platoul Bucegilor, și deasupra e cer senin.

Într-un colț, Pierre, tatăl lui Patrick, zice că vom lua două, trei medalii la Rio. Puțin. Sun în redacție. ”Cîte medalii am zis noi că luăm la Olimpiadă?”.

Liviu Iolu asistă la scenă de undeva de lînga ușa care dă spre biserica Izvorul Tămăduirii. Iolu s-a consacrat ca un excelent autor de reportaje și puțină lume a băgat de seamă că a devenit un editorialist de primă mînă în Adevărul.

Parcă se lansează o tipăritură clandestină, mai lipsește cîinele Pistruiatului.

E o atmosferă stranie, de hrubă creată de propriul nostru subconștient, de oameni aflați sub un asediu prelungit, de oameni care n-au nici un alt motiv să se rușineze decît acela că nu se mai simt doriți, citiți și acceptați.

Azi, Ioanițoaia a stat vreo trei ore pe telefon să afle ce l-a apucat pe Iordănescu de a intrat în silenzio stampa după ce a calificat echipa la Euro 2016. ”Ovi” a vorbit cu toată planeta, noroc că Blatter era ocupat că-l suna și pe el. S-a și supărat Șeful pe noi în ședință. ”Bine, măi, voi știți. Eu vreau să aflu!”. Am amuțit.

Mîine, cînd va publica articolul, sînt convins că-l vor lua comentatorii la mișto. Că Iordănescu e un prost. Că Ioanițoaia e învechit. Dacă moderezi insultele, e nașpa. ”Băi, ce-i cu dictatura asta? Adică de aia am murit eu la Revoluție ca să nu-mi aprobi tu comentariile?” (”Dumnezeu are legitimație de presă”, Patrick André de Hillerin, editura Tandem Media).

Și, apoi, iar îl vor înjura pe Ioanițoaia, că de unde știi, tu, mă, băbătie?! Eu știu de unde știe Ioanițoaia, dar nu pot să vă spun. Se numesc surse. Și aflați că nu v-am mințit niciodată. Uneori am greșit. Dar nu v-am mințit.

S-a întunecat de tot afară.

Plec repede, bucuros că am scăpat de vorbit. Strecor cartea lui PAH în rucsac.

Aș pune-o într-o sticlă, aș arunca-o în mare și aș da-o cuiva ca să învețe cum am îndrăznit, cum am izbutit, cum am ratat.

Cum ne-am păstrat legitimația de presă.

 

Comentarii (58)Adaugă comentariu

Andrei  •  16 octombrie 2015, 1:58

Cum se face Domul TOLO ca raspunzi doar la mesaje cu "maestre" sau cele care de "idolatrizeaza"? Dar cu noi? adunatura asta de oameni "nesuferiti" care criticam presa ? Care criticam titluri de 2 lei? Care criticam lipsa bunului simt de a scrie un articol sportiv cap-coada ? Pentru noi ce raspuns ai? Daca se adreseaza cu "maestre" l-ai si bagat in seama. Macar la partea cu "fara maestre" sunt deacord cu tine... In jurnalismul de azi nu exista demintate!!! Am tot urmarit, zeci de oameni au scris nemultumiri,insa tipic romaneste, ai rapuns doar celor ce te "Domnesc" si care iti ofera laude! Ramanem noi, adunatura satula de Can-Can care asteptam un raspuns! Poate un "Te Iubesc Tolo" te va face sa acorzi atentie si celor care critica! Un nemeritat Hai Pa!!!

Cătălin Tolontan  •  16 octombrie 2015, 9:14

@Andrei: gresiti :-) Este exact invers. Raspund mai ales criticilor. Sau punctelor in dezacord. Celui care mi-a spus maestre i-am spus sa nu-mi mai zica asa. Chiar la inceput, @Ionnis spune ca sintem istorie si-i spun ca asa e, sa mai aiba un pic de rabdare. Putin mai jos, @Doctor ne acuza de ceva si i-am raspuns. Nu inteleg de ce spui ca raspund preponderent laudelor, cita vreme e atit de usor de vazut ca nu-i asa. Cit despre faptul ca nu avem bunul simt sa scriem articole sportive cap-coada, gasesti zeci de articole sportive in fiecare zi in gazeta.

adriann_  •  19 octombrie 2015, 0:54

Cam cat *** trebuie sa fie un jurnalist cu experienta ca sa transforme ce-am scris eu in chestia "citata" in asa-zsul "articol" de mai sus? Sa recapitulam, eu am zis exact asa (am si screenshot, in caz ca dispare miraculos comentariul respectiv) : "Bun, deci daca eu scriu: Catalin Tolontan este unul dintre oamenii care a facut extrem de mult rau fotbalului romanesc, ***, iar locul lui este la puscarie, comentariul poate ca va fi aprobat. Ce se intampla insa daca incep sa aduc si argumente? =)) Si nu ma refer aici la folclor urban de tipul "era asa de flamand ca ii sareau crapii in portbagaj pe vremea cand era MM Stoica la Otelul". " Cu alte cuvinte, eu am punctat faptul ca exista lucruri concrete care i se pot reprosa lui Tolontan, lucruri care NU intra in sfera "folclorului urban" de tipul crapilor care sar in portbagaj, iar el a transformat aceasta afirmatie in ce vedem mai sus. Tolontane, dupa faza asta poti sa te duci linistit sa iei lectii de deontologie profesionala de la Gadea si Turcescu... P.S. Hai sa vedem daca acest comentariu respecta regulile acestui site =)) Je suis Charlie btw.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

adriann_  •  19 octombrie 2015, 15:20

Citat din interviul memorabil al lui Ion Ghitulescu: "Conducătorii de cluburi se interesau de fiecare dată cine va veni la meci: arbitrul, comentatorul. De cele mai multe ori erau amabili cu noi... Nu vă gîndiți că luam bani! Nici măcar n-am fost în situația să mi se propună bani vreodată. Dar amabilitatea mergea destul de departe... De la Galați plecam cu un pește, de la Bacău cu un curcan..." Iar Tolontan si-a permis sa scrie ca "e fie un neștiutor, fie un ticălos amator" cititorul care "a indraznit"sa constate ca pur si simplu exista asemenea "legende urbane". Dupa care ne-a dat o mostra de remarcabila deontologie profesionala, citind incorect ce am scris si facand apoi pe victima. Banuiesc ca termenul "rusine" trebuie sa-l caute in dictionar...

dana  •  21 octombrie 2015, 19:07

ia sa cumpar eu cartea asta! merci

Vladimir Sopov  •  21 octombrie 2015, 21:18

Maaareeee eveniment ! Un ins, care considera ca originile franceze il fac net superior mizerabililor din teritoriul asta (semi)balcanic, s-a apucat sa ne comunice in scris ce acte de eroism a facut el , pe langa altii de aceeasi teapa, scriind pe la niste gazete, facand bascalie ieftina din spatele unui pix, si savurandu-si "succesul" ziaristic la cate un whiskey, impreuna cu cei care-i lauda "opera" si la randu-i le lauda "operele" ; o mana de insi se aduna la un spritz si constata : bai ce inteligenti suntem noi ! EU sunt inteligent, TU esti inteligent, EI nu sunt ... ; numai NOI suntem ! NOI suntem ELITA ! Dupa care ne adunam, iar la un spritz si incepem si ne laudam unul pe altul, ca sa auda si prostimea, care prostime incepe sa constate : bai , ce inteligenti sunt astia ! ... si celebri ! Este jenant ce faceti, dar va inteleg, trebuie sa va asigurati resursele necesare pentru reproducere si cresterea urmasilor, instincte ce sunt bine inscriptionate in codul genetic al umanoizilor . Si chiar daca nu va reuseste perpetuarea speciei, cu demersul in acest scop sunteti datori fata de planeta gazda . Asa ca , inteleg si idolatria pentru profitorul Ioanitoaia si aprecierea pentru PAH, un baiat care incearca sa-si invinga neincrederea in propriile forte, facand bascalie ieftina, si lupta lui Tolo cu "sistemul" corupt, folosind resursele de supravietuire si perpetuare a speciei, sutite pe sest de la un parvenit al vremurilor noi, numit Voiculescu ...

Dan M  •  26 octombrie 2015, 12:45

Domnule Tolontan, acesta vi se pare ca este un titlu si un text care ar trebui sa apara intr-un ziar? http://www.gsp.ro/international/campionate/un-om-de-baza-a-lasat-barcelona-in-10-dupa-ce-s-a-rastit-la-asistent-du-te-n-p-***-461900.html. Sunteti redactorul sef al unui ziar care are o traditie de aproape un secol. Chiar nu credeti ca este timpul sa opriti mizeriile astea? Chiar nu aveti nici un strop de respect pentru cititorii dumneavoastra si pentru oamenii care si-au pus semnatura in acest ziar, in cei 90 de ani de existenta a Gazetei?

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

andrei  •  4 martie 2017, 21:59

salut vreau sa optin legitimatie de jurnalisti cum trebe sa fac

Comentează