TOLO.RO
TOLO.RO
sâmbătă, 24 septembrie 2016, 9:58
Născut în 1970, Șerban Alexandrescu este unul dintre creativii de top ai publicității din România.
Numele lui e legat de compania ”Headvertising”, de o sumedenie de premii și, mai ales, de un soi de atitudine tranșantă, necomercială și prea puțin căutată.
Ne știm de la începutul anilor 90, de cînd scriam împreună pentru revistele studențești. Apoi am evoluat în profesii diferite și, deși ne-am urmărit constant de la distanță, n-am avut timp să bem mai mult de trei beri în 25 de ani, ceea e și asta o bună definiție a ”decrețeilor”.
Mi-a trimis articolul imediat după ce am semnalat interviul lui Vasile Ernu din Timpul.
Dacă parcurgi textul lui Șerban, te simți inspirat să-ți exprimi propria versiune cu privire la generația ta. Așa a apărut ideea unui ciclu, nu știu cît de lung, publicat în fiecare sîmbătă dimineață de la ora 10, cu articole despre ceea ce cred ”decrețeii” în legătură cu ei înșiși.
O încercare, o reflecție fără mofturi, fără elitisme și fără resemnări.
Generația 40+ critic despre ea însăși.
Cred că acest joc nu-și putea găsi un început mai bun decît textul sincer al lui Șerban Alexandrescu.
Am tresărit găsind recent în prefața cărții ”Cu ultima suflare”, următoarele cuvinte:
”Pregătiți-vă. Așezați-vă. Ascultați cum sună curajul!”.
de Șerban Alexandrescu
Nu doar în fotbal e dificilă „schimbarea de generaţie”.
Şi deşi de câţiva ani de zile DNA-ul parcă încearcă să ne dea o mână de ajutor, şi în politică treaba se va dovedi deosebit de grea.
Pentru că alternanţa de care avem nevoie e una extrem de complexă: nu va trebui să schimbăm doar un partid cu altul, nu vom schimba doar o generaţie de politicieni cu alta. Dar, ca discuţie de human resources, asta cu „generaţia” rămâne o discuţie foarte interesantă.
Până ca „hipsterimea activă”, angajată social, să dobândească experienţa de viaţă necesară în mod obiectiv pentru a ajunge „la butoane” va trece nişte timp. Timp în care nu putem rămâne în fundul gol. Eh, cine pune muzica până atunci?
Moment în care toate privirile se îndreaptă spre decreţei: sunt „next in line” şi sunt cei mai numeroşi.
OK, „decreţeii” reprezintă o etichetă extrem de elastică: unii îi consideră decreţei doar pe cei născuţi în ’67-’69 (după „Decretul 770” care interzicea avorturile), alţii lungesc perioada până prin ’72-’74, iar alţii trag de ea până în 1984, când natalitatea practic scade până la nivelul ei „pre-decret”, din 1966.
Însă eu nu mă refer aici la „copiii nedoriţi, dar născuţi din cauza decretului”, ci numesc aşa toată generaţia masivă numeric şi omogenă cultural, care astazi reprezintă forty-somethingii ţării ăsteia.
Dacă vorbeşti de antreprenori, de middle-class, de managerime, de corporaţii, de bani, de case, de credite, statistic vorbind cam despre „decreţei” vorbeşti.
Ca vârstă şi ca experienţă, cel puţin teoretic, decreţeii ar trebui să fie numai bine copţi pentru „sarcina istorică” de a se sui la volanul schimbării – însă mie mi-e că s-ar putea ca ei deja să fie şi arşi, nu doar copţi.
Sunt mulţi, sunt foarte mulţi, sunt cei mai mulţi, însă n-au conştiinţa puterii lor şi n-au nici „conştiinţa de generaţie”.
2 milioane de copii s-au născut în România între 1967 și 1972
Sunt generaţia crescută în cea mai mare competitivitate – pururi enşpe mii pe un loc, la orice ar fi candidat. Sunt însă şi o generaţie formatată în obedienţă. De aceea a fost şi atât de uşor de manipulat, de oricine a vrut să o manipuleze.
Au pornit la ţanc în viaţă: aveau în jur de douăzeci de ani la revoluţie.
Carne de tun proaspată, energică, au umplut cu entuziasmul lor toate crăpăturile tranziţiei. Mulţi, destul de bine educaţi, obişnuiţi cu puţin şi – cum am mai spus – foarte competitivi. Extrem de uşor de momit cu mărgele şi mărunţiş, cu lucruri străine, cu maşini, cu prime, cu cuvinte mari scrise pe cărţi de vizită mici.
Au crescut ca Piperuş Petru, au crescut într-o zi cât alţii din Vest într-un an.
S-au căţărat prin ierarhii şi prin organigrame, apoi au început să „monetizeze” şi să strângă ca hârciogii. Ce? Orice. Au fost cei care n-au avut şi au visat să aibă – şi au fost şi primii care au putut să aibă.
Aşa că majoritatea dintre ei şi-au lăsat tinereţea prin birouaşe cu mochetă şobolanie, sub tavane false, aşezati între rafturi Neoset, sau aşteptând să se facă verde în Matizuri şi Cielo.
În schimbul tinereţii au primit jetoane cu care foarte mulţi au participat la Marele Joc Imobiliar. La care – Crac! Trosc! – majoritatea dintre ei au pierdut spectaculos când a venit criza.
N-au intrat „generaţional” în societate când ar fi fost normal, n-au însemnat ce ar fi putut să însemne, nici cultural, nici politic.
Au fost detaşamentele de şoc ale biznisului; cu capul îngropat adânc în Excel-uri n-au văzut (şi nici n-au vrut să vadă) nimic din ce se întâmplă cu România în jurul lor. N-au mai ieşit în stradă, n-au mai protestat, n-au mai militat, au ţinut capul jos şi au săpat.
Au devenit colaboraţioniştii perfecţi pentru jegul şi slinul politic care a otrăvit întreaga ţară. Au fost un volum mare de gaz politic inert. Cei mai mulţi s-au ferit obsesiv de politică, nu cumva să rişte ceva business-wise. Ba chiar s-au mândrit cu asta. N-au zgâlţâit barca şi astfel nici n-au văzut câtă apă intră în ea, de fapt.
Egoişti, au mizat totul pe propria prosperitate.
N-a prea curs nimic dinspre ei înspre societate. Dacă apartamentul lor era OK, li se rupea că trotuarul e spart şi strada e ruptă. Dacă plodul lor era la şcoala englizească, li se rupea că învăţământul e praf şi pulbere.
Criza economică a venit pentru ei ca o surpriză; te-ai fi aşteptat ca nişte oameni cu ochiul pe bani să o fi înţeles măcar pe asta cu economia, dar autohipnoza a fost foarte eficientă.
Prima generaţie a „economiei de piaţă” a fost şi prima generaţie care a primit în plină figură o criză economică de amploare. Chiar bunul lor prieten, businessul, i-a înjunghiat pe la spate; şi încă nu şi-au revenit din surpriză, dezamăgire şi frustrare.
Acum sunt o generaţie tuflită. Criza a ţinut ceva vreme, iar revenirea e rahitică. Cam toate lucrurile prin care se defineau sunt în curs de redefinire. Mulţi nu înţeleg exact ce li s-a întâmplat şi unde au greşit. Însă la fel de mulţi încep să înţeleagă.
Încep să înţeleagă că prosperitatea individuală e ceva foarte cu dus şi întors. Şi că nu poţi fi foarte fericit într-o ţară deloc fericită. Încep să înţeleagă că maşina lor particulară merge doar pe drumul public. Încep să înţeleagă că au şi drepturi, nu doar îndatoriri în relaţia cu statul.
Încep să-şi dea seama că au plătit multe impozite şi că nu prea au primit vreo mare brânză înapoi pentru ele.
187.372 de copii s-au născut în 2015 în România, de aproape trei ori mai puțin decît la ”decreței”
528.000 de copii s-au născut în România în 1967, primul an al ”decrețeilor”
Târziu, unii încep să-şi asume lucruri – dar mai bine mai târziu decât niciodată. Unii trag pe dreapta şi se refugiază în copii. Dar alţii încep să se lepede de frică – poate şi unde nu prea mai au mult de pierdut dacă tac.
Loviti de midlife crisis, mulţi dau cu toporul în fostele lor valori calpe.
Şi bine fac.
Cum va arăta această generaţie când va ieşi din „terapie”? Poate ea cu adevărat să se vindece de tunnel vision? Poate ea să dea afară toxina egoismului? Se poate ea reintegra în societate? Poate deveni actorul politic care ar putea fi? N-am vreun răspuns – totul e încă work in progress.
Ce are ea bun este exact partea „managerială”; e generaţia care poate plănui şi poate executa lucruri. Poate nu doar să viseze, ci poate şi livra; a tot făcut-o până acum, doar că a făcut-o pe mize mici şi a făcut-o pentru alţii.
Are mai mult spirit practic decât oricare altă generaţie activă şi are încă nişte energie rămasă. Important de asemenea: încă are nişte bani şi nu moare de foame.
E într-un punct bun, dacă poate scăpa de obsesia carierei, de număratul apartamentelor, de frică, de obedienţă şi de auto-plâns de milă. Dacă îşi poate canaliza mândria şi orgoliul înspre domenii din care mai multă lume ar avea de câştigat.
Sunt cei mai mulţi, au bani, au experienţă.
Dar încă n-au făcut nimic cu adevărat important. O generaţie neîmplinită.
Au muncit, dar li s-a cam dărâmat. Au muncit, dar nu prea se vede în jur.
Mai au nişte timp, au să facă oare ceva cu el?
Dacă era un film american, acum se ridicau de pe jos, îşi scoteau flinta din dulap şi…
Dar nu e un film american. E românesc.
Şi mi-e un pic fricuţă să nu fie unul de Daneliuc. Sau de Puiu.
Putem totuşi să facem chetă şi să vorbim cu cineva de la Pixar?
fanulumocanu • 24 septembrie 2016, 10:32
aha. venim dinspre generatia care avea ca unic tel rezolvarea nevoilor de baza, trecem prin generatia care se inchina cu doua maini la bani, si-ajungem la generatia progresista, care e pusa pe redecorat complet. deci, dupa progresisti urmeaza generatia care trebuie sa lupte pentru nevoile de baza. hai, ca-i simplu.
lord belial • 24 septembrie 2016, 10:47
nu stiu de ce trebuie sa dea un reprezentant de seama al unei generatii invinse (si defetiste) sfaturi unei generatii pe care o plateste prost - asta daca o face - prin internshipuri. generatie care poate nu a citit atata balzac si robert mckee ca alexandrescu, sau atatea reviste pif ca naumovici, dar care isi propune mai mult pentru societate, mai mult iesit in strada.
absurdistan • 24 septembrie 2016, 10:50
vorbiti mai bine cu cineva de la teatrul absurdului, cam asta e piesa in care jucam noi, absurdistan, romanica.
Cosmin • 24 septembrie 2016, 11:11
La 60+, ai putea fi inclus in generatia 40+, dar primii din aceasta ultima generatie ti-ar putea fi fiu. fiica. Cel ce scrie acest articol imi pare un frustrat. In jurul varstei studentiei, la Revolutie, majoritatea celor incadrati la 40+ se crede a fi superioara, altei perioade, se crede instruita, desi cartile citite, de unii sint putine. Inca dominati de obsesii ( „copiii nedoriţi, dar născuţi din cauza decretului”..). Aceasta generatie, 40+ are inca angoasele ei, aerele ei de superioritate, de neimplibire, si, general vorbind nu este realizata, pentru ca efortul depus de ea a fost si ramane este minim si in scoala si in viata.Dintre ei se aleg multi imigranti "la mai bine", dar, "acolo" vad ca munca pura este cea care te scoate la liman, munca ce "acasa" nu ar acceta-o. Dar "astia" sint tavnosi, increzuti, importanti, si la angajare, prima intrebare este : "cit este salariul" ? Cam asta e...!
Mircea • 24 septembrie 2016, 12:01
@Cosmin. Poate nu i prima dar cu siguranță e cea mai importantă din punctul de vedere al angajatului,căci sunt putini care fac munca voluntară într o societate bazata pe profit .
Cătălin Tolontan • 24 septembrie 2016, 12:22
@Cosmin: frustrarea este un sentiment, nu o realitate. Chiar daca textul ar transmite frustrare, eu il vad altfel, dar fiecare il citeste in cheia sa, realitatea poate fi analizata. Iar realitatea e, iertati-ma, alta decit cea pe care o clamati. Nici o generatie din istoria Romaniei n-a avut o concurenta de asemenea nivel la examene. Eram 10, 20, 40 pe un loc. La admiterea la liceu, la treapta a doua, la bac si la facultate. Erau patru examene adevarate, din care trei ingrozitoare. A spune ca ”decreteii” nu au invatat e un neadevar. Apoi, a spune ca n-au muncit este iarasi un neadevar.
Niculae Moromete • 24 septembrie 2016, 12:47
10,20,40 pe un loc... pe un loc la ce sau pe un loc pentru ce? Nu vom şti niciodată cum este realitatea, in manifestarea ei obiectivă, pentru ca suntem oameni interesaţi de adevăr , al fiecăruia dintre noi, că doar avem ego...)! Ştim să visăm , să ne fixăm obiective, am avut modele in viaţă, am identificat oportunităţi, credem in iubire, avem credinţă, suntem atei, am îndrăynit măcar o dată săp ne înfruntăm frica, toate aceste importante întrebări ne definesc. Şi cred ca aceste Întrebări sunt începutul introspectiei de generaţie pe care o propuneţi. Deşi, pentru generaţia asta , istoriceste vorbind, este prea târziu să mai poată manifesta prestatie socio-politica cu descarcare in manualele scolare, fie şi numai pentru că nu se poate aduna la un loc în jurul unei valori comune! Asta nu înseamnă că nu pot greşi... doar zic!
K • 24 septembrie 2016, 12:55
@Cosmin: Deocamdata, aceasta generatie tine Romania in spate. Acesti "multi imigranti la mai bine" sunt obisnuiti cu munca fiindca au crescut intr-o competitie acerba si, spre deosebire de generatiile dinaintea lor, au fost primii care n-au beneficiat de o locuinta gratuita si un loc de munca sigur, la Stat. Au fost primii care abia iesiti de pe bancile scolii au fost nevoiti sa se infrunte cu somajul si cu economia de piata. Asa ca acesti "multi imigranti la MAI BINE" sunt de fapt doar niste "imigranti la BINE". "BINE" pe care, spre deosebire de cei din generatiile dinaintea lor, in tara nu l-au putut avea. Sunt obisnuiti cu munca si o accepta, oricare ar fi ea dar sunt si destui care lucreaza in profesia lor, pentru un salariu de 4-5 ori mai mare decat in tara. Ca sa nu mai vorbim de o asistenta medicala sau o pensie decenta pe care in tara nici macar nu viseaza sa le poata avea in aceasta viata.
Oarecare de 40+ • 24 septembrie 2016, 13:17
Sigur a fost o politica fortata de crstere a natalitatii, sigur s-a creat o poveste a acestei generatii care cuprinde lupte, concurenta si frustrare. Frustrare majora s-a trait insa dupa '90 cand cea mai mare parte a acestei generatii, care devenise capabila de lucruri "marete" a preferat sa le faca in alta parte. Am absolvit o facultate in 1990. Din 14 colegi de grupa doar unul mai este in tara. Noi nu putem sa schimbam nimic pentru ca in cea mai mare parte nu mai traim aici. Toate revoltele noastre si a celor mai tineri ca noi ne-au fost conficate. Urmaream un talk show in care un profesor de la SNSPA (fosta Stefan Gheorghiu) spunea ca "daca tinerii iesiti acum in strada (incendiul de la "Colectiv") nu se vor organiza ei insisi, ii va organiza altcineva". I-a organizat, si ei sunt la fel ca noi (era sa scriu oi)! Suntem generatia de meseriasi, de carturari si de "intelectualitate tehnica" care "n-am"
Sascha • 24 septembrie 2016, 13:18
Catalin, Acest text omite un fapt esential. Marea parte a liderilor acestei generatii a plecat in strainatate. Ma refer la olimpicii (mate, fizica, chimie, etc), la cei ce erau pe primele locuri la admiteri, samd. Eu cunosc si colaborez cu o gramada din cei 40+, care la vremea lor au fost printre cei mai buni, dar care in loc sa fie Univ Politehnica Buc, Univ. Tehnica din Cluj, Univ Politehnica Timisoara sau Iasi, sunt TU Delft, EPF Laussane, CEA-LETI Grenoble, Univ. of Edinburgh, Univ Linkoping, plus firme din strainatate. Nu stiu cum ar fi reactionat aceasta generatie daca nu suferea aceasta mare hemoragie de oameni (culmea din varful piramidei). Prin analogie, gandeste-te ce s-ar fi ales din nationala din anii 90, daca Hagi, Popescu, Dan Petrescu, Adi Ilie, Lupescu, etc (imi pare rau ca omit pe muti), ar fi ales si putut sa joace pentru alte nationale.
Serban • 24 septembrie 2016, 13:27
Am reținut: „n-am avut timp să bem mai mult de trei beri în 25 de ani, ceea e și asta o bună definiție a ”decrețeilor”.” Întreb: Din generația decreței și qvasi decreței nu aveți cunoștințe/amici/prieteni pe care să-i fi întâlnit la o cafea și-un coniac, măcar odată în 25 de ani? Adică nu știți niciunul dintre cei ce n-ați avut și nu o să aveți ocazia să eviați a-i întreba cum au făcut primul milion, pentrun că nu și-au impus acest obiectiv și-au reușit să trăiască decent, asigurând și copiilor un nivel decent de viață?! Păcat!
Dan Masca • 24 septembrie 2016, 14:03
Cred ca ar merita sa spuna : "generatia acelora cunoscuti de mine." El nu cunoaste toata generatia 40+ si atunci merita sa discute de grupul lui de cunoscuti, deoarece nu este frumos sa discute in numele altora. In rest, in loc sa se plinga, ar merita sa se apuce sa faca ceva in comunitate, in afara serviciului, asa cum fac multi altii prin alte comunitati din Romania si mult mai multi prin occident. Nu este timpul pierdut, doar mai are niste zeci de ani de trait. :)
cineva • 24 septembrie 2016, 14:07
Stimate domnule Tolontan . E drept ca punctul dumneavoastra de vedere e unul corect dar aveti o mare problema : PENTRU VREMURILE PE CARE LE TRAIM SUNTETI MULT PREA SUBTIL SI DIN PACATE INCONCRET . Uneori incep sa ma gandesc chiar ca va feriti sa dati solutia situatiei in care ne aflam de teama ca schimbarea mult prea pozitiva care ar avea loc v-ar putea afecta interesele atat personale cat si cele ale Gazetei Sporturilor . Altfel nu-mi explic de ce dumneavoastra ca si formator de opinie cu destula greutate in mas media in loc sa faceti ceva concret va tot invartiti in jurul cozii servindu-ne noua cititorilor in permanenta anchete si deci argumente care sa ne convinga pe NOI PROSTIMEA de niste lucruri de care SUNTEM DEJA CONVINSI . Si ca sa fiu concret asa cum dealtfel astept si de la dumneavoastra v-o spun pe sleau ca sa nu mai pierd timpul. Domnule Tolontan daca vreti cu adevarat sa schimbati ceva in tara asta trebuie ca prin aparitiile dumneavoastra scrise sau video , sa MOBILIZATI IN PERMANENTA OAMENII SA IASA IN STRADA SI SA CREEZE O PRESIUNE PERMANENTA ASUPRA POLITICULUI , in conditii civilizate de protest si cu cereri pertinente si constructive nu de tipul ,,JOS PONTA '' .Asta de fapt inseamna DEMOCRATIA iar dumneavoastra care va erijati intr-un ,,ZORRO'' de conjunctura , asta trebuie sa propovaduiti .Orice alta abordare este doar praf in ochii plebei .Asta este punctul meu de vedere iar daca nu sunteti un ,,fals luptator al adevarului statului de drept '' , astept un raspuns cu argumente pertinente . Altfel nu sunteti decat un fariseu un manipulator si atat . Cu stima
pawn • 24 septembrie 2016, 14:15
am ramas mut. graundbreiching (ca tot ne-a scuturat azi-noapte). un text "epic", "iconic", "viral" :)) caraghiosul asta a trebuit sa traiasca aproape 1/2 de secol, ca sa aiba o epifanie, nene. sincer, asa, cu sinceritate cruda, spun ca mai bine facea un infographic, sau dadea din maini, decat sa toarne textul asta abismal de plat. ca "nu poti fi fericit intr-o tara nefericita"... bai, sa mori tu?! revelatia asta venindu-i dupa ce s-a plictisit de "trait bine" in birouri mochetate monoton si vag enervat ca neosecuritatea (DNA, adica DNA, da?) nu-i face partia in fata destul de repede si de lata. de fapt...amic de convingeri cu domnul tolontan :)
iufiuf • 24 septembrie 2016, 14:53
generatia celor nascuti in anii 80, din care fac parte, trebuie sa faca pasul inainte si sunt convins ca asa se va intampla. noi suntem cei care ne- am dat seama ca este ok sa stai sa astepti la semafor fara sa depasesti coloana, cei care ne revoltam atunci cand cineva arunca un chistoc, "hipsterii" pe biciclete,cei care am iesit cu copii in strada. eu unul, un optimist incurabil, sunt convins ca vom invinge, daca nu pentru noi, care suntem atinsi de balcanism incat sa nu ne pese prea tare, macar pentru copii nostri. si succes tolo. ca sa ma exprim siropos, esti unul dintre motivele pentru care suntem in tara😀
fotbal • 24 septembrie 2016, 15:06
democratia este sistemul care iti permite sa-ti faci valizele". decreteii au plecat din nimic si au fundamentat clasa de mijloc- scaunul democratiei. si zic nimic cu bladete pt ca startul a fost din iad. e clasa care asigura cresterea si dezvoltarea generatiei proaspete si frumoase de azi si de maine. n-am esuat. am cladit .puteam mai bine? poate. puteam mai rau sau deloc ?ohoo! cu siguranta. dupa 50 de ani de comunism depersonalizant am putut o democratie. si inca avem nerv. reportam neimplinirile la ...ce, de fapt? de culoare: am dat examen de treapta II doua in plin diagnostic de hepatita. la ultimul (mate), ieseam la wc, boram , ma intorceam, mai rezolvam ceva probleme, iar wc...asteptat masina la iesire, tup spit colentina. eram 5, 2 pe loc
Iulia • 24 septembrie 2016, 15:07
Majoritatea celor de peste 40 pe care ii cunosc sunt blazati si nu pierd nicio ocazie sa isi scoata in evidenta frustrarea, sa explice cum si ei au crezut, au incercat, lasa domnisoara ca tu esti tanara, si eu am fost, mi s-a dat in cap, o sa vezi, hai nu fii naiva, trage doar pentru tine, e plin de prosti, ce conteaza societatea, comunitatea, nici prieteni, nici familie, sunt toti la fel, mai bine sa planga mama lor decat a ta, pe mine trebuie sa ma urmezi, fa ce-ti spun si nu mai comenta, sunt superiorul tau pentru ca asa zice organigrama din corporatie. Totusi, eu una mai cred, mai pot: sa nu ma dau batuta, sa nu pun la suflet, sa dau inainte si sa cred in mine, in ce stiu, in generatia mea de millenials, dar ei imi spun zilnic sa renunt la vise, sa deschid ochii, ca-n 10 ani o sa vad si eu c-asa e-n lumea asta, asa e viata, tragi si te vinzi, ei, oare ei au dreptate, sau am dat eu peste *** si prosti?
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
gigelos • 24 septembrie 2016, 15:13
Catalin ,in momentul de fata ,Romania nu se poate urni , acum se tareste , decat prin ,, putina galagie . Noi , sa zicem decreteii , studenti fiind ,am facut galagie in anii 90 si au venit la putere cei de 40 de ani , normal . galagia o fac studentii , noi ne-am burghezit , avem ceva de pierdut .Toata lumea pune in balanta , suntem fricosi , barbati de spritz si blog.Studentii ? Unde sunt studentii ?
gigelos • 24 septembrie 2016, 15:18
Asta e greseala noastra , cum ne-am educat copiii , pleaca , fugi , pleaca din Romania ,
A.D. • 24 septembrie 2016, 15:29
Domnule Tolontan ... :) Jos palaria! (Tongue-in-cheek, cum ar zice invitatul dvs.!) In inima Democratiei, un elev in clasa a 8-a, intr-un program cu pretentii, are urmatorul program (valabil sept. 2016, ian. 2017): - Stiinta (ca aici intra toate!) - Muzica - Geografie - Educatie Fizica Inutil sa va spun: chinezii sunt disperati! Individualisti fiind (nu-s oamenii lui Mao!), isi rezolva fiecare problema cum poate, la seral. Altfel spus: nici de-ar vrea, n-ar putea schimba nimic, ca n-au cu cine! Dvs. sunteti de milioane: patru examene "adevarate", din care trei ... "INGROZITOARE" ?! Dvs. vorbiti in numele generatiei dvs., ori doar in nume propriu ? Mda, admit: dupa primul examen (10:00 - 13:00), am dormit fara pauza de la 16:00 la ... 6:00 a.m., a doua zi (tot zi de examen!). DAR ERA APROAPE EXCLUSIV FRICA, NU DIFICULTATEA EXAMENULUI! Apoi, in ziua urmatoare, al treilea. Dar acum avem ce povesti nepotilor, care fac adunari si scaderi la Bac, dar promit ca vor ridica Romania din mizeria .... "comunismului"! Sa-i credeti ... dvs.! Si tineti cont ca noi nu aveam la Bac subiecte de genul "flora/fauna pe versantul nord-estic al muntilor [...] din Carpati", care ii facusera sa clantane din dinti pe ai lui Mircea Eliade (si care nu puteau da vina pe comunisti, care inca nu se inventasera, in Romania!). D-l Alexandrescu stie engleza - asta inseamna ca are acces (cunoaste ?!) Democratia la ea acasa, si ca va dialoga cu Judge Jackson fara interpret. Pregatiti-va sa-l ascultati raspunzand la intrebarea: "Ce ati stiut despre Democratie, si cand ati stiut-o ?" Si o sugestie, pentru imbunatatirea nivelului materialelor: stim toti ca argentinienii sunt si ei oameni. Alegeti un argentinian din categoria 40-50+ si intrebati-l daca memoria unui Maradona sprijinit de stegulet, inainte de executarea unui corner, in 1990, la 1-1, nu le-a facut sa le clantane dintii pe ... Rose Bowl, in 1994 - si fara Maradona, scos de oamenii lui Stoicikov, la "probe"! Daca va ramane timp in interviu, abordati apoi parasutarea (fara parasute) in Ocean a "dizidentilor", sub umbreala Uniunii Sovietice ... Ailalta. Asa zic americanii. Mit, ori realitate ?
emg • 24 septembrie 2016, 16:23
excelent scris. si vazut.
george • 24 septembrie 2016, 17:45
Catalin, iti spune ceva Stefan Brad ?
cristina • 24 septembrie 2016, 18:06
Surprinzator text si analiza! Prin acuratete si oglindirea contrastelor... ce am facut bine, ce am facut prost sau pe mize mici, ce n am facut, ce am mai putea face. Am citit si comentariile, nu inteleg reactiile defensive, poate mai cititi o data. Si poate va regasiti, ne regasim, recunoastem si o luam de la capat. Eu am flinta la picior.
Cristi • 24 septembrie 2016, 18:26
Foarte bun articol Stefan. Comentariile de mai sus arata ca ai lovit o coarda foarte sensibila. De asta multi incearca sa atace ce ai scris. Acestia sunt genul de oameni carora le e groaza sa se uite in oglinda. Si in loc sa repare ce vad, aleg sa nu se mai uite.
45 • 24 septembrie 2016, 19:07
Fara a ne victimiza deloc, problema noastra, a romanilor, sta in generatia 60+. Parintii mei (ai nostri, ai celor forty something) sunt aici si ii respect si ii iubesc. Generatia lor a primit tara asta cadou si ei nu au stiut ce sa faca cu ea. S-au impartit in doua: unii care nu stiau cum sa faca sa iasa la pensie mai repede sau sa se ascunda de primele valuri de concedieri si altii, putin la numar, care s-au batut pentru putere. Si care au luat-o asa cum au inteles ei si cum au fost invatati la scoala de comunisti si securisti: "... pe la 40 apuci un scaun, la partid sau la o intreprindere, si nu-i mai dai drumul pana pe la 70, poate 75." Asa era inainte de 89 asa au facut si ei. Si au distrus industria. Si au distrus serviciul public. Si, cel mai important, au distrus generatia imediat urmatoare lor, acea de 50+. Si nici macar acum nu au predat stafeta. De fapt, asta e problema: noi, 40+ venim pe un teren gol, pustiit care ar fi trebuit semanat de generatia 50+. Nu exista generatia 50+ iar cei care sunt exponentii 50+ sunt legati cu sfori de cei din 60+. Ei bine, lucrurile se vor schimba daca si numai daca 60+ iese total din decizii. Total, cu tot cu sforile intinse catre exponentii altor generatii. Ce poate fi mai cinic e ca daca noi, 40+ nu luam haturile repede fara a fi sub influenta altora, o sa pierdem jocul. Si atunci vor venii cei care acum sunt de 30+ care nu vor mai prinde 60+ (din cauze naturale) si nu vor avea mila de 50+ si nici de 60+ (ce mai ramane din ei). De generatia 50+ mi-e mila si mie. Mic exemplu: Basescu, dupa ce a fost ministru, sef de partid, presedinte de tara, cel mai mare gagicar, cel mai simpatic betiv, cel mai emotiv prieten (draga Stolo), cel mai bun tata, cel mai misto roman, ei bine, dupa toate astea (nu comentam si rezultatele) ne spune si, culmea tupeului, ne si cere, sa-l punem prim ministru. Mica intrebare este cum se "meciueste" principiul de baza al 60+ "prind scaunul si nu-i mai dau drumul" cu ce-am invatat noi. Adica sa livram rezultate. Ei cum?
Liana • 24 septembrie 2016, 19:30
E un text excepțional! Cunosc și eu câțiva care sunt exact așa cum i-a descris autorul. Exact! Și cred că mulți semănăm, pe ici pe colo, cu această descriere :) Ar trebui să ne trezim, nu-i așa?! Abia aștept să citesc sâmbăta viitoare o nouă autoanaliză sinceră! Poate, poate, vom începe și noi să ne unim conștiințele și să fim frați de generație cu adevărat. Poate ne vom implica mai mult în destinul social-politic al României, nu doar în cel profesional-economic. Să sperăm. Dar, înainte de toate, e nevoie de autoanaliza psihoterapeutizantă :)
Adrian • 24 septembrie 2016, 19:35
Fiindca sunt si eu foarte aproape de generatia la care se refera articolul, am citit cu atentie. Desi in mare parte are dreptate, uita un mic amanunt: aceasta generatie deja are reprezentantii ei la varful conducerii tarii. Si acestia s-au dovedit la fel de ticalosi ca si cei ai generatiilor anterioare (un "ilustru" exemplu: Victor Ponta). Asadar, cred ca mi se pare a fi doar speranta optimistului incurabil acest pasaj: "Are mai mult spirit practic decât oricare altă generaţie activă şi are încă nişte energie rămasă. Important de asemenea: încă are nişte bani şi nu moare de foame. E într-un punct bun, dacă poate scăpa de obsesia carierei, de număratul apartamentelor, de frică, de obedienţă şi de auto-plâns de milă. Dacă îşi poate canaliza mândria şi orgoliul înspre domenii din care mai multă lume ar avea de câştigat. Sunt cei mai mulţi, au bani, au experienţă. Dar încă n-au făcut nimic cu adevărat important. O generaţie neîmplinită. Au muncit, dar li s-a cam dărâmat. Au muncit, dar nu prea se vede în jur. Mai au nişte timp, au să facă oare ceva cu el?"
A.D. • 24 septembrie 2016, 19:40
Domnule Tolontan, nu mai rezist, domnule! :) Scriu de dragul lui 45, mai sus. Azi, in plina epoca a Tratatelor de "Liber" Schimb (carora americanii li se opun inversunat!), romanii pe care ii vedeti aici (reprezentativi pentru imensa majoritate a acelora care sunt capabili si dornici sa spuna ceva) sunt dispusi sa admita ca EI au distrus Romania! Adica ei de factorul extern n-au auzit! Sigur cunoaste limba engleza generatia romanilor democrati (de toate varstele) ? Sigur citesc ei ce scriu americanii ?! :) Multumesc mult pentru articol. Faptul ca postarile mele "trec" sugereaza ca aceasta este realitatea raportului de forte. Ar trebui sa va ingrijoreze ca Democratia Reinviata a depasit in varsta Epoca de Aur! Va dati seama cum va fi Romania peste inca 25 de ani, cand va fi depasit in varsta intreaga perioada "comunista" ? Decreteii de-acum, care ameninta ca ei vor fi primii care vor face ordine in tara, dar habar n-au ca Romania nu-i singura pe Terra, ei "prin munca grea" vor pune ... echipaje pe Marte ?! :) Parca-i vad si pe decreteii de azi, ca pe "comunistii" de carton din 1990, care se plangeau, intre doua cruci evlavios facute: "Noi am crezut ca va fi altfel ..." ("comunismul", anume). Pe scurt: oameni care ori nu stiu pe ce lume traiesc (auziti stirile ?), ori tac - din ... reflex.
Daniel • 24 septembrie 2016, 20:04
Un articol bun daca n-ar fi inchizitorial. Sa nu uitam ca generatia asta a crescut intr-o tara comunista cu cel mai aspru regim. In nicio alta tara comunista nu se traia mai rau ca la noi. Si cu toate astea, in cea mai mare parte, generatia decreteilor a facut Revolutia si se afla in Armata in vremurile alea. E usor de inteles obedienta cu care era indoctrinata precum si dorinta de a acumula bunuri materiale, bunuri atat de dorite in perioada comunista. Generatia asta a imbatranit prematur, majoritatea au parul carunt, a fost o generatie de sacrificiu pentru ca generatia actuala sa poata cauta nestingherita pokemoni. Nu e drept sa aruncam cu pietre scrise doct. Parerea mea , ca obedienta si compromisurile , cele vechi si cele actuale, fac parte din cheia supravietuirii acestei generatii.
Tudor • 24 septembrie 2016, 21:02
E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune... Domnul care a scris articolul se inscrie cu succes in pleiada de "ganditori" care arunca in piata un rationament facil si superficial, fara a trata in profunzime problema abordata dar simtind in mod instinctiv sau poate cultivat amestecul ideal de critica intelectuala cu care ajunge sa stimuleze amestecul de durere, frustrare si neputinta pe care majoritatea romanilor il poarta in suflet si in minte de ceva ani. Examene dificile...da, dar si inutile, o scoala prafuita si incremenita in anii 60. Joburi in multinationale...da, poate in Bucuresti si in cateva alte orase mari, dar in rest? Domnul scriitor se limiteaza la lumea lui si crede ca orizontul Bucurestiului este Romania si ce se vede pe geam din Dorobanti trebuie sa se repete si aiurea, pe la Roman, Corabia sau aiurea. Nu afirmatia din titlu o resping, poate e adevarata si ar trebui sa ne puna pe ganduri, ci modul simplist, suficient si rudimentar in care e argumentata. Pentru ca solutia unei probleme vine din corecta ei analiza si ipoteza incompleta sau gresita te va conduce arareori la concluzia corecta. Si nu in ultimul rand, daca tot va plac eseurile, hmm...panseurile depresive, macar incercati o sa sugerati o solutie, fie si utopica, poate chiar personala. Ma opresc. Simt ca incepe sa mi se aplice si mie inceputul comentariului.
john70 • 24 septembrie 2016, 21:08
Fara sa vrea, generatia asta va distruge complet Romania, in momentul cand va incepe sa iasa masiv la pensie, adica peste 12 ani. Sistemul de pensii nu va rezista fara suplimente masive de la buget iar bugetul va fi supus unei presiuni nesustenabile. Ideea de a da libera la milioane de avorturi fara nici un discernamant si fara un efort compensatoriu de incurajare a cuplurilor sa faca copii, nu a fost una prea stralucita. Va rezulta foarte probabil in distrugerea efectiva a poporului roman. Acum cativa ani Academia Romana a publicat un studiu asupra situatiei demografice din Romania si concluziile sale nu erau deloc incurajatoare. In problema demografica s-a depasit probabil point-of-no-return, Rubiconul a fost trecut si nu mai e loc de intoarcere. Dar nici o grija, prin colapsul demografic, Romania a intrat deja in randul tzarilor civilizate.
Andrei • 24 septembrie 2016, 21:10
Generatia '60-'70 e marcata de frustrari adanci si normale daca privim problema din doua unghiuri. In primul rand momentan se sufera de criza varstei mijlocii, cand pe langa controlul la prostata te afli in cautarea tineretii pierdute si iti pui probleme existentiale. Anii '90 au fost in mainile voastre si i-ati ratat complet. Epic fail. Poate ca erati deja formati in alt sistem si era practic prea tarziu, desi aveati 25 de ani. Singura speranta a tarii e generatia optzecista, formata si maturizata post 1989 dar suficient de repede incat sa nu se rataceasca in superficialitatea si materialismul feroce importate din vest care domina tara post 2000. E o generatie cu potential enorm, fiindca s-a format printre ruinele educatiei riguroase si valorilor spartane ale epocii de aur, dar in cadrul unei societati libere in continua schimbare. Bateam pe maidan o minge de 35, ne era rusine cand luam note proaste, si inca credeam in prietenii reale, nu virtuale. Nu caram in spate balastul comunist precum decreteii, insa stim ce inseamna schimbarea fiindca am crescut o data cu ea, iar sistemul nostru de valori e un amalgam fascinant de vechi si nou, valori tradutionale si progresiste. Poate iesi ceva de aici. Am incredere deci in generatia mea, cea flancata de decretei si facebook. Pana ajungem noi la butoane, insa, aveti macar datoria sa nu lasati sa se aleaga praful. Ati ratat anii 90 dar inca se mai poate recupera cate ceva. Acestea fiind zise, initiativa ar trebui extinsa catre anii 80, draga Tolontan, fiindca a te lamenta in privinta trecutului si ocaziilor ratate e poetic, ies texte sensibile, dar hai sa ne concentram si pe viitor, ca e mai constructiv.
sorry • 24 septembrie 2016, 21:37
sunt din "acea" generatie, nu am flinta, sunt bastinas, asa ca am un topor la indemana si unul de rezerva,... cine il vrea?
Sammy • 24 septembrie 2016, 21:40
Generatia progresista este deja condamnata inainte sa se nasca, o generatie cristiano foba, nascuta in aburi de marijuana, si traita in lumea virtuala, dar in caz de razboi ce bate la usa, hipsterii efeminati nu stiu cum sa tina o arma in mana fara a exclama, wow nu este o aplicatie ceva? Cum sa deschid piedica la pusca! Asa ca ' Au murit pentru ca erau doar trupuri'
sammy • 24 septembrie 2016, 21:45
ce nu va convine cenzurati rapid
Tudor • 24 septembrie 2016, 22:12
Astept cu nerabdare un articol al lui Serban Alexandrescu "Eu am..." Sau si mai bine "Eu voi...". Si DA, Sorry, VREAU EU toporul de rezerva!!!
Florin • 24 septembrie 2016, 22:22
Eu ma tem sa nu fie un film de Nicolaescu, in care generatia 40+ sa fie figuranti neplatiti cum era obiceiul la marele maistru-sef al filmului.
45 • 24 septembrie 2016, 22:34
Omul, in viata lui, conjuga doua verburi: a avea si a fi. 40+ trebuie sa inceapa sa raspunda la "a fi". Restul va fi simplu.
Liviu M • 24 septembrie 2016, 22:54
Io zic că întrebarea din final a lui Șerban este rezolvarea "Putem totuşi să facem chetă şi să vorbim cu cineva de la Pixar?"
gigelos • 24 septembrie 2016, 22:56
Ciolos e nascut 69 . Decretel , nu ? E acolo , incearca , el chiar face , e tot ce am vazut mai bun pana acum . Ce facem noi ? Nimic . Nu cred ca a vazut cea mai mica sustinere din partea noastra . Pacat . De vorbit , vorbim frumos
Laura • 25 septembrie 2016, 1:07
Si care ar fi 'Generatia care a...?! Sa dai cu condeiul intro generatie întreagă este mult prea superficial.
Ramon • 25 septembrie 2016, 10:19
de ce mass-media lansează atâta pesimism ? De ce goana după averi personale, pentru că unii au reușit și majoritatea doar trăiesc ? De ce nu vă gândiți la bunicii și părinții noștri, care au plecat din câte un sat de care ceilalți nu au auzit și noi avem o casă în care să locuim ? De ce nu realizați că avem cele mai multe locuințe proprietăți peersonale, situație care îndeamnă la comoditate, la lipsa de dorință de a pleca și a te dedica într-un job departe de orașul natal ? Care sunt nerealizările generațiilor post 1970 ? Marile obiective turistice ale Europei sunt realizate în secolele anterioare, moscheea-catedrală catolică din Cordoba, palatele maure din Alhambra, muzeul Louvre sau complexul Versailles, Sagrada Familie și parcul Guell, palatul Schonbrunn, domurile din Koln, Milano, Strasbourg, Notre Dame, castelul Peleș, Palatul Culturii din Iași și multe altele sunt vizitate pentru că s-au făcut demult. Imi aduc aminte un film din anii 70, ”Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea”. Soțul lucra in firma de publicitate și venea acasă epuizat și nemulțumit. Soția, vrăjitoarea, obținea tot ce-și dorea mișcând din nas. La unirea destinelor, soția a promis că nu va folosi năsucul în căsnicie, iar soțul era mereu iritat cât de ușor se puteau obține faptele de căre soția sa. Deci cam asta este publicitatea, muncă, creație și mulți nervi ai noștri care trebuie să suportăm întreruperea spectacolului pentru vreun *** de produs care se stră*** să intre pe piață. Dar toți facem ceva, vrem ca bunul nostru să fie apreciat și ... deziluzie. Puțini sunt oamenii potriviți la locurile potrivite, noi, toți ceilalți, încurcăm viața.
Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.
Liana • 25 septembrie 2016, 10:32
@45: da, comentariul dumneavoastră e minunat și aș dori să îl dezvolt puțin, fiindcă cele două verbe ”a fi” și ”a avea” sunt fundamentale pentru definirea noastră. Ele ne dau ”simțul” identității și ”simțul” posesiunii (al proprietății). Dar, deși aceste ”simțuri” aparțin în mod legitim sufletului nostru, majoritatea dintre noi le subordonăm egoului și le folosim în mod abuziv. Aici e problema pe care ați semnalat-o dumneavoastră în legătură cu verbul ”a fi”. Mulți dintre noi, în loc să simțim din suflet: ”eu sunt copilul lui Dumnezeu”, ”eu sunt o mică părticică a omenirii, a poporului român etc.”, spunem cu egoul: ”eu sunt profesionistul x”, ”eu sunt deștept, capabil, prost, limitat” etc. Și răul se petrece atunci când în viață apare o problemă ce necesită o alegere etică, morală. Atunci, omul subordonat egoului său face compromisuri, încalcă bunul simț, spunând-și în sinea lui: ”cum să accept eu această situație când am muncit atât de mult ca să ajung aici?!”. Pentru că el ani de zile s-a identificat cu un statut social, profesional etc. Și de aceea, i se pare normal să renunțe la adevăr și la dreptate pentru a-și apăra imaginea egotică de sine. Și unii sunt atât de rupți de propriul lor suflet, încât nici nu înțeleg unde e greșeala lor atunci când sunt prinși că au mințit sau furat, de exemplu. Dacă strămoșii noștri țărani ar fi fost la fel de egoiști, noi n-am mai fi avut astăzi o țară. Și legat de verbul ”a avea” îmi amintesc de celebra vorbă din testamentul lui Ștefan cel Mare, în care sufletul lui spunea că ”Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri, a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor.” Pe acest Pământ nu suntem proprietari, ci primim temporar cu împrumut tot ceea ce deținem, în funcție de cât muncim, atât pentru bunăstarea noastră, cât și pentru a celor din jur și a generațiilor viitoare. Dacian Cioloș e cel mai bun ”decrețel” care-și urmează sufletul, nu egoul, cu mult curaj.
dana iancu • 25 septembrie 2016, 10:45
ma recunosc in generatia decreteilor, generatia lui Pe aripile vintului! Eu/multi stiam ca pica o lume si se ridica alta, "gotterdammerung", cu imense sanse de imbogatire. N-au fost pedepsiti cei care au tras in noi la Revolutie si ne-au omorit prietenii... Asta e un blestem pe care il ducem cu noi peste tot.. Acu chiar ca imi numar apartamentele si-mi pling de mila, pt ca totul e praf in jur... Comunismul ne-a terminat si ne termina in continuare.
Londinium • 25 septembrie 2016, 11:27
Nu are rost sa repet din observatiile pertinente a unor comentatori ai textului de mai sus. Trebuie sa spun ca imi plac oamenii care fac analize, nu conteaza pe ce tema,sint o minoritate. In cazul de fata pare o analiza mai mult nascuta din frustrare personala la cineva , cred, foarte bine intentionat. Am observat tipul asta de analiza de nenumarate ori in presa din Romania sau din UK. A trata oamenii ca o masa compacta,ca o asa zisa generatie e intr adevar superficial,mai mult un instrument de marketing decit pentru o analiza sociala care cred ca nici nu si are rostul. Din experienta personala, am observat la fostii mei colegi de liceu sau facultate, ca exista o mare diversitate de opinie , de drumul pe care il urmeaza in viata, de ocupatie, preocupari personale sau sociale, nivelul de succes la care au ajuns si chiar diferenta de opinie a ceea ce inseamna succes. Din expresiile anglo saxone folosite in text, realizez cu tristete ce influenta mare a inceput sa aiba si in Romania,non sensurile vehiculate de asa zisele stiinte sociale din America in principal.
Simona S • 25 septembrie 2016, 12:13
Dar nu e nimic...trece. Trece viata, poate ca o mai fi alta sansa, altadata. Data viitoare, ca poate zvonurile cu reincarnarea au ceva adevar in ele... Poate reusim sa scapam cu viata in viata asta, fara sa ne atinga nimic grav si sa trecem cu bine, sa murim linistiti. Nu sunt decretel, m-am grabit putin... Deci vad lucrurile de peste pragul cu 5, de care decreteii nu au dat inca. Si privelistea e dezolanta, caci oricat ai fi facut, tot pare ca inca te pregatesti pentru marea mutare. Ce as spune, daca imi este ingaduit, este ca oriunde ai fi, in prag de 40, sau in prag de 60, sau 20, daca te-ai trezit si poti sa vorbesti, sa mergi sau sa scrii, fa ceva, orice altceva decat ai facut ieri, mai mult, mai inalt, mai curajos, mai indraznet, ceva ce te face sa te ingrozesti de cat de nesabuit/a ai fost, ca poate asa incepi sa traiesti si poate asa vei lasa o urma a existentei tale, dincolo de usa ta. Caci ce ma ingrozeste, si asta nu o prea vezi inainte de 5, mi se pare ca fiecare zi este ca un castig fabulos la loterie pe care trebuie sa il cheltuiesc pana seara si nu prea sunt incantata de rezultat. Si stiu ca tine doar de mine, caci daca voi astepta de la altii sa ma invite, sa imi faca loc, sa imi deschida calea, sa imi confirme ideile, sa dea legi si sa astearna conditii, ma pot culca linistita de acum, cu epitaful: ''a vrut, a putut, dar nu s-a putut''. Tare as vrea sa vad valul de oameni care se trezesc in tara asta...acum, in viata asta, azi, daca s-ar putea! Ca nu degeaba ne cantam singuri -cu jumatate de gura, ca sa nu ne auzim, poate- de cand facem ochi: ''Desteapta-te, romane!''
Agrippa • 25 septembrie 2016, 12:17
Conditiile in perioada de formare au fost total nefaste. Prefacatoria , minciuna, oportunismul , dedublarea ,nepotismul au fost "valorile" anilor '80. De aceea , pentru ei, a sustine tolerata zero fata de orice fel de furturi era ...ridicol Iar minciuna era mereu justificata. Dar, acum, unii dintre ei, au prins curaj alaturi de cei mai tineri. Timp mai este, dar pentru indivizi , nu pentru intreaga generatie. Caci deja , mai toti se plang de ...batranete Inainte de vreme. Dar daca,asa cum sunt decreteii, vor deveni ...eroi pentru alte generatii si mai pierdute?
radu • 25 septembrie 2016, 13:04
Alaturi de Sanmartean, Serban face parte din generatia irosita. Un talent pe care nimeni nu vrea sa-l aseze la locul lui.
Lazuli • 25 septembrie 2016, 14:12
Noi romanii ne-am subestimat mereu si nu stim sa fim mandri cu ceea ce suntem, putem si avem. Ne lipseste increderea. Asta e boala noastra cea mai grava. Nu ma regasesc in viziunea, trairea si frustrarile pe care acest tip le generalizeaza si proiecteaza asupra noastra a tuturor. Daca privesti si analizezi la rece vezi ca nu stam atat de rau. Ati colindat lumea si ati vazut ce e prin ea. Toti se confrunta cu mari probleme. In Romania ne lovim de amanunte. Comparam cu restul tarilor dezvoltate si vrem perfectionism in toate. Ne-am pierdut rabdarea pentru ca stim ca nu mai avem timp. Unii au plecat tocmai pentru ca nu vor sa il mai piarda, dar nici acolo nu au gasit caini cu covrigi in coada, ci doar trotuare mai frumoase. Cautam un sens al vietii, dar nu il cautam unde ar trebui si nu punem intrebarile potrivite. Implinirea personala nu are treaba cu politicul sau cu bunastarea. Tine de fiecare in parte. Si nu cred ca o generatie trebuie sa demonstreze ceva mai mult decat ca suntem umani. La urma urmei noi suntem generatia care a demonstrat deja ce poate si a schimbat istoria in '89.
Preda • 25 septembrie 2016, 14:40
Excesiv in dorinta de a fi sincer, laudabil in intentia de asumare a unor greseli, articolul (si autorul) uita sau trece sub tacere cateva lucruri. Generatia lor a iesit si ea in strada, la inceputul anilor ’90. Elanul lor si credinta copilareasca in libertate si democratie au fost ucise brutal de presedintele atunci in functie, Ion Iliescu, si apelul lui catre mineri (minerii au si lor partea lor de vina, dar mai putin decat cei care i-au manipulat). Dupa asta, cam greu sa mai “iesi in strada”, nu? Multi dintre ei au iesit acum, odata cu generatia care le-a urmat si care, neavand aceleasi traume, a indraznit din nou. Si nu va ganditi ca Ion Iliescu a fost un personaj singular (desi a fost diferit de ceilalti, prin faptul ca nu l-a impins la fapte reprobabile lacomia, ci malevolența intrinsecă). Nu – odată cu el, generația despre care vorbim a fost strivită fără șanse de o întreagă clasă politică formată din anti-elitele desprinse din comunism, care prin exemplul lor de comportament amoral, insotit de un succes deplin, imbatabil (sa ne amintim ce au insemnat ei pana la Adrian Nastase inclusiv) au demoralizat deplin si distrus valorile si increderea respectivei generații.
Dani Coman a demisionat de la Hermannstadt! S-a înțeles cu altă echipă din România
Lovitură MAJORĂ pentru granzi în Premier League! Măsură spectaculoasă, care poate schimba tot
„Iordănescu a tras sforile să revină la națională” » Pițurcă face dezvăluiri tari: „Dacă știam că vine el...” + Scena din avion: „Era transfigurat”