Udrea ar susține din nou Gala Bute, iar Obreja spune că a făcut mai mult pentru România decât toți procurorii DNA la un loc! „Osteniți de atâta așteptare, onorată instanță!”

miercuri, 1 martie 2017, 9:12

”Orele sunt înaintate, eu sunt ostenit de atâta așteptare și de atâta ascultare, onorată instanță!” Florian Șurghie, apărătorul Anei-Maria Topoliceanu

• Ultima zi a procesului Gala Bute de la Înalta Curte a început printr-un duel pasionant al argumentelor juridice între acuzare și fiecare dintre avocați.
• Apărarea a acceptat ideea unei fraude de proporții în interiorul statului, dar fiecare a încercat să-și extragă clientul din rețea.
• Apoi a sosit momentul ultimului cuvânt al inculpaților.
• Udrea, Ariton, Obreja și ceilalți au surpat o bună parte din efortul apărătorilor lor, proclamându-și nu doar nevinovăția, ci și concepția că sunt neînțeleși și persecutați de o lume care nu are acces la ideile și la felul lor de a înțelege legea și interesul public. 
• A fost o paradă de final dominată de filozofia bunului plac al inculpaților, în opoziție cu eforturile juridice consistente ale propriei apărări.
• Gazeta publică integral documentul de aproape 87 de pagini, redactat de avocatul Alexandru Chiciu, pledoaria prin care o apără pe Elena Udrea, pivotul acestui proces.
• Instanța a rămas în pronunțare pentru 13 martie 2017.

de Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan (de la Înalta Curte de Casație și Justiție)

Da, orele sunt înaintate.

Este miercuri, 1 martie 2017, aproape 8 seara și ședința de judecată, ultima a Galei Bute, a început la 9 dimineața.

După depoziția publicitarului Felix Tătaru, cel din urmă martor, ziua se împarte în două.

În prima se duce o bătălie juridică interesantă.

Procurorul de ședință își prezintă versiunea.

”Rechizitoriul stă integral în picioare. Probele sunt solide”, spune Cristina Apostol, din partea DNA.

Și apoi ia inculpații unul câte unul. Vocea e monotonă, faptele sunt enunțate simplu, cu toate documentele, sumele și legăturile dintre personaje.

Surpriza vine atunci când cere pedepsele!

Procurorii cer să fie închiși și denunțătorii

DNA solicită pedeapsă la închisoare cu executare pentru fiecare dintre cei 8 inculpați, indiferent dacă au colaborat sau nu cu procurorii.

Mădălin Enache, avocatul lui Ștefan Lungu, se apleacă uluit spre un coleg: ”A cerut cu executare?! Incredibil!”.

Apoi, vine rândul apărării. Unul câte unul, avocații punctează neconcordanțele din probatoriu. 

De partea Elenei Udrea, fostul procuror Alexandru Chiciu are în față 90 de pagini de încheiere. Le-a redactat de două săptămâni și de atunci le pigulește. Gazeta publică integral documentul.

Avocatul trage de fapte, încearcă și, în anumite puncte, strecoară un dubiu rezonabil printre plăcile de marmură ale rechizitoriului.

”90% din această sumă a mers la Gheorghe Nastasia și la fiul său, Alexandru!”, remarcă apărătorul.

Timp de o oră și jumătate, Chiciu muncește cu fiecare linie de acuzare în parte. Teoria sa e aceea că e existat un lanț infracțional în minister, ”dar în care Elena Udrea n-a interferat”.

”Cum să primească 900.000 de euro într-o geantă, când din ordinul ei nimeni nu intra în biroul ei nu cu geantă, dar nici măcar cu un laptop?”, amintește el.

Nu neagă că șpăgile s-au dat, inclusiv Elena Udrea le va numi ”probe indubitabile la adresa altora”, dar susține că nu clienta lui le-a luat și că nu ea a coordonat sistemul.

Aici e tot jocul acestei afaceri judiciare.

Banii publici s-au topit, cine a făcut-o și cine a profitat?

”Un dosar sub imperiul emoției publice”

Urmează Octavian Țopa, avocatul lui Tudor Breazu, care numește dosarul ”unul sub imperiul emoției”.

În numele lui Rudel Obreja, Bogdan Cimbru aruncă totul pe Gheorghe Nastasia. ”Declarațiile acestuia nu pot fi considerate probe”, spune avocatul.

Florian Șurghie o apără pe Ana-Maria Topoliceanu.

El începe, sincer, spunând: ”Orele sunt înaintate, eu sunt ostenit de atâta așteptare și de atâta ascultare, onorată instanță!”. Aproape-strigătul lui părăsește camera prin ferestrele înalte, deschise pe străzile unui București și către un public care, la rându-i, a obosit de atâta așteptare.

Numai că justiția nu se votează în public.

Din fericire.

Udrea: ”Aș face din nou Gala Bute!”

Pentru că, dacă s-ar vota, ceea ce urmează ar micșora șansele inculpaților cu mare viteză.

Când turnirul juridic se încheie și vine ultimul cuvânt al celor 8, scena se schimbă dintr-odată în rău pentru apărare.

Vorbesc inculpații.

Că sunt unii patetici și alții amenințători, toți 8 confuzi, așa arătăm noi, oamenii, și nimeni nu e impecabil când câteva silabe te despart de sentință!

Nu asta e senzația.

Senzația e că inculpații dărâmă ceea ce s-au străduit să sădească avocații: dubiul din mintea instanței.

Aproape fiecare dintre ei se comportă ca și cum ar lua-o de la capăt sau, în cel mai bun caz, ca și cum trăiesc în continuare în lumea lor.

Pericolul e să le arate judecătorilor că nu se îndoiesc, că bunul lor plac e cel care i-a mânat înainte și că ar face fix la fel!

De altfel, Elena Udrea chiar spune că ”aș face încă o dată Gala Bute pentru că a fost un eveniment extraordinar!”.

”Da, și eu aș face-o!”, replică, energizat, Rudel Obreja.

E  o eroare nelimitată de strategie pentru niște oameni inteligenți, așa cum sunt cei implicați în acest proces. De altfel, chiar și cei mai buni vorbitori dintre ei, cum e Obreja, sau organizați, cum e Udrea, au apărut cu niște foi dezordonate de hîrtie pentru ultimul cuvînt.

Obreja: ”Toți cei 87 de procurori DNA n-au făcut ce am făcut eu pentru România”

Elena Udrea spune tex-tuu-aal!!! că ”niciun ministru din istoria României n-a făcut ce am făcut eu” și că ar fi o ironie a sorții ca ea să plătească deși a luat cele mai dure măsuri anticorupție din istorie.

”Sistemul de 10% nu l-am creat eu. Dimpotrivă, am spus public că cine află de așa ceva să se ducă direct la DNA. Sistemul de 10%, din păcate, era generalizat” Elena Udrea 

Dacă tot s-a ajuns la binele țării, Rudel Obreja ridică ștacheta și scandează, enervat, că ”Toți cei 87 de procurori DNA n-au făcut împreună ce am făcut eu pentru România!”.

”Acest proces a vizat-o pe Elena Udrea și pe fostul președinte Băsescu”, spune el, invocând că i s-au cerut depoziții împotriva celor doi, prin intermediari.

Încheie spunând că ”sistemul a distrus România”.

Sistemul sunt ceilalți.

Judecătoarele își prind fața cu mâinile, încercând să nu-și lase mandibula să alerge și să muște prin sală.

O lume perfectă

Orele sunt înaintate, țara este înapoiată, dar lumea ideală a celor din sală rămâne sus, pentru că vine la rând Tudor Breazu, care începe spunând:  ”Sunt nevinovat total”.

Adaugă că ai lui n-au lucrat niciodată cu statul și a picat într-un context nefavorabil.

Breazu reia, instinctiv, sensul textului din filmulețul celebru despre sine de la ProTV, când era anunțat drept viitorul capitalismului creativ din România. El neavând, conform procurorilor care s-au uitat în conturile pe care le-au atașat în dosar, alte venituri oficiale decât cele care-i veneau de la Elena Udrea.

Ștefan Lungu se prezintă, de asemenea, drept un ”familist convins”, ”un om mândru de campaniile publicitare pe care le-am făcut”.

În aproape fiecare discurs, căința ocupă 10% din timp, cota standard.

Restul e convingerea că cineva îi lucrează și că această variantă a realității este cea bună, lucru pe care, în mod bizar, nimeni altcineva nu-l pricepe!

”N-am decis nimic de capul meu!”

Ana-Maria Topoliceanu are cel mai scurt ultim cuvânt.

”S-au spus multe minciuni despre mine în acești doi ani. Un singur lucru vreau să lămuresc”, și-și zvârle ochii de la spate către Elena Udrea.

”Cât timp am fost șefa CNI n-am ales nici măcar un singur obiectiv! Nici măcar unul. Niciun ordin de lucrări nu am dat, nicio plată n-am făcut și nicio plată n-am sistat fără ca taote să le decidă Elena Udrea” Ana-Maria Topoliceanu

Udrea nici n-o privește, între cele două bune prietene circulă o energie gris, singura tulburare din această sală unde, dintr-o eroare îngrozitoare, sunt judecate măicuțele din ordinul Maicii Tereza, câțiva călugări franciscani și cea de-a cincisprezecea încarnare a lui Dalai Lama.

Iar finalul este în acest sens.

Ion Ariton vine la bară.

Luni, 13 martie

Sergiu Florescu, apărătorul fostului ministru al Economiei, avusese o prestație aprigă.

El a constatat, corect, că ”DNA insistă și acum că Ion Ariton a fost la ședința când s-au cerut sponsorizări” deși o duzină de martori au spus în instanță că n-a fost.

În schimb, când îi vine rândul, Ariton se declară ”de-a dreptul supărat” că de doi ani e purtat pe drumuri de false declarații ale unor martori.

Asta în condițiile în care Emil Boc i-a zis să sponsorizeze Gala Bute.

Esența? ”Sponsorizarea a fost legală” și ”eu sunt și acum surprins că banii au ajuns în final la o societate comercială”.

Un alt ministru perfect, o altă lume în care n-ar schimba nimic!

”Mi se pare total deplasat!”, își exprimă el stupoarea că e inculpat.

Apoi, schimbând complet sensul, tonul și muzica, încheie către completul format din trei femei: ”Fiind la început de primăvară, vă urez, stimate doamne judecătoare, o primăvară frumoasă și multă sănătate în toată viața dumneavoastră”.

Se lasă liniștea.

Angela Dragne, președinta completului, anunță că ”pronunțarea va fi pe 13 martie”.

Luni, 13 martie.

Și, apoi, fuguța că pe 9 iulie se dispută din nou meciul Bute – Mendy de vreme ce nimeni n-a greșit cu nimic și e timpul să promovăm puțin brandul prăfuit al țării imperfecte!

Forma finală a încheierii redactate de Alexandru Chiciu, avocatul Elenei Udrea: