Un copil internat la spitalul ”Marie Curie” a trimis poze din toate anotimpurile, în care infirmierele îi spală mașina unui doctor, șef de secție

”Nu ar fi mai bine ca asistentele să se ocupe de noi, cei bolnavi, decât să facă favoruri medicilor?”

vineri, 18 mai 2018, 7:01

De Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan

”Dragă Doamne-Doamne,

Pe mine mă cheamă Oscar, am zece ani.

Dar mi se spune Bilă și arăt cam de șapte ani, iar casa mea e la spital pentru că am cancer.

Și n-am vorbit niciodată cu tine, pentru că nici măcar nu cred că exiști”.

Așa începe ”Oscar și tanti Roz”.

Cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt, ediția română a fost editată de Humanitas, iar piesa se joacă la teatrul Bulandra, este povestea unui copil bolnav de cancer.

Încurajat de o infirmieră bătrînă,  Tanti Roz, Oscar își comprimă viața, trăind-o cu umor, cu sensibilitate și cu pozne.

Copilul care privește oamenii mari de la fereastră

Tot pozne face și un copil bolnav, internat la spitalul ”Marie Curie” din Capitală.

Pe parcursul repetatelor sale spitalizări, puștiul căpătă pasiunea de a a-i urmări pe oameni de la fereastra spitalului.

Privește oamenii și obiceiurile lor.

Unele dintre aceste situații l-au întristat și le-a dat mai departe.

Le-a trimis la ziar.

”N-ar fi mai bine ca Tanti Roz să se ocupe de pacienți?”

În imagini se vede cum infirmierele și asistentele îi spală mașina unui doctor, profesorul Mihaela Bălgrădean, șefa secției Nefrologie  Pediatrică.

Femeile vin, dau cu apă, fac curat înauntrul mașinii șefei lor.

Ele deretică atent. Sunt două sau trei, de fiecare dată.

O fac nu o dată, ci de mai multe ori, pe când era zăpadă și acum, când pomii au înverzit.

Micul pacient se obișnuiește mai greu cu ceea ce nouă ni se pare normal.

”N-ar fi mai bine ca ele să se ocupe de pacienți?”.

Infirmiera Tanti Roz din România spală mașinile șefilor.

Anotimpurile de Vivaldi, varianta „Marie Curie”: sus, în stânga, două infirmiere curăță partea din spate a mașinii pe când se văd încă grămezi de zăpadă; sus, dreapta, zăpada s-a topit, o altă infirmieră înmoaie cârpa într-o găleată pentru a curăța autovehiculul; jos, două poze din mai, cu pomii înverziți și două angajate ale spitalului curățând capota și parbrizul Volkswagenului argintiu

”Aș fi de acord să-mi faci o mică vizită”

”Doamne-Doamne,

Vreau să te mai rog ceva.

Aș fi de acord să-mi faci o mică vizită. O vizită în gând. Mi se pare foarte tare.

Mi-ar plăcea să vii așa pe la mine o dată.

Sunt disponibil între orele 8 dimineața și 9 seara. În restul timpului, dorm.

Bine, uneori mai trag câte un pui de somn și ziua, din cauza tratamentului. Dar dacă de nimerești atunci, poți să mă trezești. Ar fi aiurea să ratăm întâlnirea la milimetru, nu?”.

Cea în fața căreia nu mișcă nimeni: Mihaela Bălgrădean

Mihaela Bălgrădean e un doctor temut de rezidenți, de colegi și chiar de șefi în spitalul de copii ”Marie Curie”.

”Nimeni nu mișcă în fața ei”, mărturisește un coleg.

”Dar cum să faci așa ceva, cum să ai obrazul să pui infirmierele să-ți spele mașina?!”, spune el, după ce vede pozele făcute de copil.

Povestea se repetă, trasă la indigou, în sute de instituții publice din România.

Numai un ochi de copil o putea remarca. Pentru noi, situația e normală, pentru ei, nu.

Ei nu consideră că e logic ca oamenii să-i slugărească pe ceilalți oameni, să le spele mașinile, doar pentru că sunt șefii lor.

Ieri, Wolkswagenul argintiu (centru) era la locul lui, poziția numărul doi din parcarea destinată medicilor spitalului „Marie Curie”

”Să încercăm să ne merităm viața”

”Dragă Doamne-Doamne,

Am încercat să le explic părinților mei ce-i viața, un cadou foarte tare.

La început, supraestimăm cadoul ăsta: credem că am primit viață veșnică.

După aceea îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm. În sfârșit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut.

Și atunci încercăm s-o merităm.

Eu, care am o sută de ani, știu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrânești, cu atât trebuie să dai dovadă de bun-gust ca să apreciezi viața. Trebuie să devii un rafinat, un artist.

La zece sau douăzeci de ani, orice prost poate să se bucure de viață, dar la o sută, când nu mai poți să te miști, trebuie să-ți pui la contribuție inteligența.

Nu știu dacă am reușit să-i conving.

Doamne, Doamne, mergi și pe la părinții mei.

Fă-ți treaba până la capăt. Eu am obosit un pic.

                Pe mâine, pupici,
                Oscar”.

Doctorul Bălgrădean: „Le mai pun pe infirmiere să șteargă geamurile, dacă trec mai jos e treaba lor”

Prof. Dr. Mihaela Bălgrădean este șefa Secţiei de nefrologie şi dializă pediatrică de la „Marie Curie”

Dialog, ieri la prânz, cu Mihaela Bălgrădean. Una din cele două mașini deținute de ea, un Volkswagen argintiu, cu numere „BLG”, de la Bălgrădean, e parcată în aceeași poziție cu fotografiile primite pe adresa redacției, poziția numărul 2.

Ea nu părăsește spitalul cu mașina personală, ci cu un taxi, „mă grăbesc, merg la o conferință”.

-Doamnă profesor, am primit fotografii pe adresa redacției în care infirmierele vă spală mașina chiar aici, în curtea spitalului, în timpul programului…
-Știți, acolo unde locuiesc eu, îmi las, de obicei, mașina sub niște copaci. Mai cad lucruri… Cum vin la muncă de dimineață, de la 7, nu am timp să îmi spăl geamurile. Așa că le rog pe infirmiere să mă ajute.

-Știți, sunt poze făcute vreme de mai multe luni, iarna, primăvara, înainte să înfrunzească pomii, acum…
Eu le-am rugat doar să mă ajute la geamuri, nu am când să merg la spălătorie.

-Dar nu e vorba doar de geamuri!
-Dacă trec mai jos, e treaba lor. O zi bună!

Managerul spitalului: „Nu e normal, vom avea o discuție”

Daniel Buzatu, managerul Spitalului „Marie Sklodowska Curie”

Ziarul a discutat, tot ieri, și cu Daniel Buzatu, managerul instituției între 2006 – 2009 și din 2013 încoace.

-Domnule manager, am primit, pe adresa redacției, fotografii în care infirmierele îi spală mașina medicului Bălgrădean.
-V-aș minți să vă spun că nu am aflat despre asta chiar acum o oră, când mi-a spus un doctor. Însă am crezut că sunt doar zvonuri și răutăți. Acum, că vă văd aici, de la presă, îmi dau seama că e serios.

-Cum comentați situația?
-Nu este una normală și vă asigur că nu se va mai repeta.

-Veți lua măsuri?
-Voi avea o discuție cu doamna profesor Bălgrădean în cel mai scurt timp posibil pentru a lămuri cazul.

”Numai Doamne-Doamne are voie să mă trezească”

”Dragă Doamne-Doamne,

110 ani. E mult. Cred că încep să mor.

                               Oscar”.

***

”Dragă Dumnezeu,

Băiețelul a murit.

Am sufletul greu, Oscar mi s-a cuibărit acolo și nu pot să-l alung.

Îți mulțumesc că mi l-ai scos în cale pe Oscar. Pentru el, a trebuit să fiu veselă, să inventez povești și chiar să pretind că mă pricep la lupte. Mulțumită lui, am râs și-am aflat ce înseamnă bucuria.  M-a ajutat să cred în tine.

Simt multă dragoste în mine, mă arde, am primit atâta de la el, încât am rezerve pentru mulți ani de acum înainte.

Pe curând,

Tanti Roz

PS: În ultimele lui trei zile, Oscar își pusese pe noptieră o pancartă cu un anunț care cred că te interesează.

Scrisese așa: Numai Doamne-Doamne are voie să mă trezească”.

Tanti Roz

Comentarii (153)Adaugă comentariu

Danut  •  22 mai 2018, 18:15

Domnule Tolo, am citit articolul si aceste comentarii. Absolut surprinzator avand in vedere ca aveam alta parere despre Dna in cauza. Nu-i de mirare ca nu face exceptiei de regula celor care isi bat joc de acest popor de 30 de ani incoace, umilindu-l. Totodata sunt uimit de cati *** de-ai doamnei - posibil, rezidenti protejati, parteneri de afaceri si politica - comenteaza aici, totodata, insultandu-va pe dvs si echipa de jurnalisti. Tineti-o tot asa! Sunt sute de astfel de cazuri intre marii profesori si doctori UMF Carol Davila, nu aveti habar cate abuzuri se petrec tocmai de aceea doctorii rezidenti si tineri continua sa plece in ciuda salariului de 8000-9000 de RONi marit de dl Dragnea. Sunteti singura noastra speranta contra comunitatii acestor mega corupti abuzatori unsi cu toate alifiile.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Dan  •  22 mai 2018, 22:05

Un caz de *** UMFCD pe YT: https://bit.ly/2Lm5thI Rămâi uimit cum se intra la Medicina fara sa fie nevoie sa promovezi BAC-ul

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Ana  •  15 aprilie 2019, 16:20

Faimoasa Doamna Profesor in fata căreia nimeni nu respira m-a trimis, a doua oara, acasa cu copilul de 5 ani si 8 luni cu un tratament minune pentru infecție urinară repetata: 6 cani de apa pe zi, 4 pana la ora 12 si 2 pana la ora 18. Uimitor. Probabil pentru ca am reusit sa ajung la dansa fara recomandare. Nici nu s-a deranjat sa faca vreo analiza, mi-a recomandat sa facem o urocultura (unde vrem noi, nu la spital, desi aveam internarea facuta) si sa revenim peste 2 zile pentru externare. Umilitor, am stat 3 ore la usa, in picioare, si eu si copilul. Bataie de joc, altceva nu pot spune.

Comentează