„Aicea nu e Raiul” (IV)

joi, 15 septembrie 2011, 1:35

Mihai şi Maria, cuplul pentru care anii şi timpul vor curge altfel decît şi-au imaginat

Mulţi oameni şi-au promis că se vor gîndi măcar un pic diferit la priorităţile vieţii după ce-au aflat ce a păţit şi cum gîndeşte Mihai Neşu, fotbalistul paralizat de 4 luni. Dar cum arată o schimbare?

Puştiul aşteaptă calm în zona liftului galben. Traseele de acces din clinica De Hoogstraat sînt colorate diferit, cu vopsele puternice de parcă cineva s-ar fi jucat cu nişte cuburi uriaşe, pe care le-a presărat ca să reimagineze lumea.

Băiatul de 14 ani vorbeşte cursiv engleză, precum majoritatea olandezilor. Acum trei ani şi jumătate l-a lovit în plin o maşină. Au urmat paralizia şi depresia, ea însăşi paralizantă.

Zburînd pe planeta Reach
“Încet, încet, am ieşit din tristeţe”, spune el. “A fost mai greu asta decît să-mi revină simţurile. Mişc o mînă şi jumătate”, spune cu mîndrie. Picioarele sînt inerte.

Băiatul vine la clinică pentru control şi pentru sesiuni de terapie fizică. Acasă se joacă pe Xbox în reţea. “Am rămas cel mai bun! Abia pot să ţină paşii colegii cu mine în Halo: Reach”.

Acţiunea se desfăşoară în 2552 şi avatarul de pe ecran al puştiului zboară sub cerul luminat de soarele roşu. Aleargă, sare, trage, e nemilos şi nobil. Încearcă să salveze planeta şi omenirea de invadatori. Pe fundal, cele două luni lucesc într-un halou de lumină.

Există oameni care l-au ajutat să-şi schimbe gîndurile? Există, îşi aminteşte că la un moment dat au venit chiar aici, la De Hoogstraat, eroii săi, fotbaliştii de la FC Utrecht.

La început, aluneca din scaun
Un etaj mai sus, Mihai Neşu se gîndeşte, închizîndu-şi uşor ochii. “Da, aşa e. Am fost în vizită la clinică, împreună cu echipa. Chiar aici erau copiii paralizaţi”.

“Încearcă să ridici frîna de la pat, te rog! De acolo, de jos”. O singură clapă acţionează toate frînele. Acum, tu sau asistenta, din picioare, puteţi împinge uşor patul, cu un deget, aşa cum mişti un joystick.

La ieşirea din salon, cîteva scaune cu rotile stau aliniate pe partea stîngă, înghesuite unul în celălalt. “Ăsta-i al meu”, spune Neşu, în timp ce e condus cu patul. “La început am avut un scaun care nu era dimensiunea mea şi, pentru că nu-mi puteam mişca nimic, nici măcar gîtul nu mă susţinea, alunecam mereu din el. O fost nasol! Da’ acum am un scaun bun, îl conduc cu mîna dreaptă, atît cît pot să o mişc, chiar şi fără să-mi controlez degetele”.

Întunericul de afară priveşte prin geamurile mari, de sus pînă jos, ale clinicii. “Dacă închid oamenii ăştia pe aici, vorbesc cu ei să-ţi dea şi ţie un pat în salon ca să mai putem vorbi”, glumeşte Mihai. Sau poate nu.

Zîmbetul doamnei de la recepţie
Ce ar face oamenii în locul acesta? Ce ar face dacă s-ar trezi în trupul copilului călcat de maşină, în mintea fotbalistului accidentat la antrenament – “ce simplu a fost, jucam un 4 contra 4, m-am ciocnit cu putere de un coechipier şi gata!” -, ce ar face dacă doamna amabilă de la recepţie, în loc să-ţi cheme un taxi, ar zîmbi şi ar închide uşile clinicii?!

Ce ar face un om întreg dacă, fără voia lui, “nu mai ai hotel, asta e!”, s-ar întinde, cu lentoarea fără de scăpare a visului, pe acest al treilea pat, pe patul liber din salonul lui Mihai?

“Nu ştiu, nu cred că aş avea puterea lui, nu cred…”, răspunde Ilie Dumitrescu, pierdut în redacţia Gazetei.

“Oamenii ataşează un înţeles personal poveştii”
Şi a doua întrebare, imposibil de evitat. Nu doar viaţa lor se schimbă, nu doar viaţa familiilor celor paralizaţi, pentru că “oamenii ataşează un înţeles personal cînd întîlnesc o astfel de poveste”, aşa cum scrie undeva un ziarist de la New York Times.

Într-un anume fel, care depăşeşte pericolul improbabil, martorii simt că exemplul îi priveşte şi că pot culege semnificaţii şi lecţii dincolo de coaja amară a fructelor. Dar nimeni nu ştie dacă va urma acest impuls.

Îşi vor trăi viaţa mai bine, aşa cum s-au anunţat pe ei înşişi imediat după ce a trecut şocul lecturii sau al discuţiei cu prietenii?

Se schimbă ceva?

„Sînt într-o situaţie mega nasoală, dar am cîştigat unele lucruri. De pildă, răbdarea. Înainte, după trei zile de vacanţă, mă agitam. Acum rîd cînd îmi aduc aminte”

“Mă urc în avion!”
Marius Niculae spune că da, “sigur că da, se schimbă foarte multe!”.

Atacantul cu doi ani mai mare decît Neşu zboară în Germania ca să-şi facă o asigurare. “Pe banii mei, gata, nu mai întîrzii!”. Ştie că, în cazul lui Mihai, prima de asigurare a fost plătită de FC Utrecht, dar Niculae nu vrea nimic de la Dinamo.

Ani de zile s-a complăcut, alături de alte mii de fotbalişti din Liga 1, într-un proiect fictiv de asigurări în caz de accidentare. Acum spune că va schimba lucrurile pentru că ţine de siguranţa lui. E, deocamdată, un anunţ. Ca şi sutele de anunţuri care circulă pe net: “Am realizat ce importantă e viaţa!”.

Despre bani şi divorţ
Unii sînt însă convinşi că impactul sever cu drama lui Neşu i-a ajutat instant. Precum cititorul care a anunţat pe blog că a citit interviul cu Mihai şi şi-a chemat soţia, care se decisese să divorţeze. “Soţia a vrut să ne despărţim pentru că i-am ascuns că am un card de credit şi am cheltuit ceva bani, mărunţiş. I-am dat să citească despre tine, Mihai, şi am făcut-o să înţeleagă că 1.300 de euro nu reprezintă totul în viaţă”.

Banii au valori diferite. 1.300 de euro pe card sau 2.000 de euro ziua de spitalizare la terapie intensivă. Costul total al lunii din spital şi al celorlalte luni din clinica de recuperare, cel puţin încă două de acum înainte, se va ridica la cîteva sute de mii de euro, bani pe care îi vor achita asigurările.

În week-end merge acasă…
Tot despre schimbări. Pentru Mihai, unele transformări sînt orbitoare.

De pildă, relaţia sa cu soarele. Din cauza tenului său alb, fotbalistul blond nu l-a iubit niciodată prea tare. Acum e îndrăgostit.

„Ori de cîte ori prind o zi cu puţin soare, îmi conduc căruţul electric în curtea clinicii şi stau la lumină. Stau ore întregi sub raze şi mă bucur”

Aşteaptă după-amiaza de vineri, cînd poate merge acasă, împreună cu Maria. “Merg acasă de trei săptămîni. La început, ne lua cu un taxi comun, special, pe mai mulţi accidentaţi şi dura cam mult drumul, că ne lăsa pe rînd. Apoi, patronul lui FC Utrecht, care are firmă de taxiuri, i-a dat Mariei un număr de telefon şi vine o maşină doar pentru noi”.

În week-end, el şi Maria ies împreună pe stradă, “am fost o dată şi la supermarket, aici ai toate condiţiile, rampe, acces pentru căruţ, iar oamenii te tratează frumos”. Două asistente vin acasă ca să-l spele şi să-l ajute. “Sînt chiar de la firma unui băiat care a paralizat pe cînd avea 5 ani, dar s-a ţinut tare şi şi-a făcut o afacere pentru oameni ca el”.

 … dar, într-un fel, clinica devine “acasă”
Alte schimbări sînt paradoxale. Raportul cu “acasă” s-a modificat într-un sens la care el nu s-ar fi gîndit.  “La clinică mă simt mega bine. Oricît de amabile sînt asistentele de acasă, nu mă cunosc precum cele de la clinică”.

La bolnavii care stau luni întregi imobilizaţi apar leziuni ale pielii pe spate, pe fund, pe picioare. Tratamentul este urgent, pentru că micile răni poartă riscul infecţiei. Ca orice suferind, Mihai şi-a alcătuit mica hartă a rănilor sale şi dublează munca medicilor cu propria atenţie ca fiecare zonă să fie curăţată. La clinică e mai simplu. Sau, după cum i-a spus Meredith Grey unui puşti,  “Să nu-ţi fie frică! Sala de operaţii e cel mai sigur loc unde te vei afla în viaţa ta”.

Pizza şi McDonald’s
Mănîncă de toate. Aici transformarea este aproape nulă. O încremenire delicioasă în vechile obiceiuri destul de puţin sănătoase.  “În unele seri ne comandăm pizza de aici, de la un restaurant italian de lîngă clinică. Sau se duce Maria la McDonald’s şi ne ia ceva”.

A renunţat doar la băuturile acidulate. “Îmi plăceau, mai ales Coca-Cola beam destul de mult înainte. Acum am încercat, dar nu-mi fac prea bine pentru că, neputînd să-mi simt stomacul, probabil că apar ceva probleme acolo, înăuntru”.

“Tot ceea ce ne dorim este sănătate”
Maria apare cu mîncarea. Pe tava de la autoservire e o friptură. “E făcută din carne tocată, ca nişte mici”, spune Mihai, prezentîndu-şi, solemn-amuzat, cina.

El şi Maria îşi zîmbesc. Ea a slăbit faţă de fotografiile mai vechi. Au amîndoi 28 de ani, s-au cunoscut în liceu, sînt căsătoriţi de 5 ani şi sînt împreună de 11.

Într-un număr din aprilie 2008 al revistei “Steaua Magazin”, Maria spunea că Mihai e un maestru al surprizelor, “mă răsfaţă şi-mi oferă foarte multă iubire”. Şi că “tot ceea ce ne dorim este sănătate, să facem copii şi să fim mereu o familie fericită”.

Noul joc
Primele două dorinţe au căzut, înghiţite în după-amiaza noroasă a zilei de 10 mai 2011. Şi jocul acela de pase “4 la 4”, cum şi-l aminteşte Mihai, s-a transformat într-un joc cu mult mai mulţi participanţi, mecanisme şi incertitudini.

Maria este o femeie care-şi împarte corpul de sportiv al bărbatului său cu asistentele de serviciu, ce-l spală cu grijă pe Mihai, iar Mihai îşi împarte soţia frumoasă cu toate gîndurile lui singuratice, din zilele şi orele cînd nu sînt împreună.

Există un studiu al unei universităţi britanice care spune că oamenii aflaţi în situaţia lui Mihai îşi înmulţesc cu 2,5 speranţa de viaţă dacă sînt înconjuraţi de prieteni, dar nu există nici un studiu care să vorbească despre şansa ca iubirea pasională şi intimă dintre un bărbat şi o femeie de 28 de ani să se poată converti într-o relaţie platonică şi exclusivă, pe viaţă.

Speranţe
“Da, sîntem puţin geloşi, dar avem încredere în iubirea noastră”, mai spunea Maria în 2008 şi Maria de acum nu pare cu nimic diferită.

Nimeni nu ştie cum va evolua recuperarea lui Mihai. Îşi mişcă doar o mînă, asta-i o veste rea. Nu are măduva secţionată, asta-i o veste salvatoare.

Ştiinţa medicală a evoluat accelerat şi, vorba amară a lui Mihai, “mi-a zis un văr din Canada, care a venit să mă vadă, că am noroc cu războaiele din Irak şi din Afganistan, pentru că americanii investesc foarte mult în acest domeniu. Au mulţi infirmi răniţi în războaie şi vor avansa, probabil, în soluţii pentru coloană”.

Povestea domnului Cantor
Aşa e, lumea s-a schimbat. Lumea se schimbă mai repede decît oamenii.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, se murea încă de poliomelită. Acum, e aproape eradicată. Dar, în iulie 1944, sute de oameni au decedat sau au rămas invalizi pe viaţă numai în oraşul Newark din Statele Unite.

Domnul Cantor era instructor de sport cînd a venit epidemia din Newark. I-a ajutat cît a putut pe copii, apoi a plecat într-o tabără, unde probabil a dus cu el virusul poliomelitic. Alţi copii au murit, el însuşi a ajuns în spital şi a supravieţuit doar izolat în tancul respirator metalic sub formă de cilindru, cunoscut în epocă sub numele de “plămîn de fier”.

Altădată un corp perfect de sportiv, el a rămas infirm şi a ales să se despartă de Marcia, iubita lui, pe care a respins-o, după cum explica un prieten, pentru că boala sa “nu i se păruse o absurditate răutăcioasă a naturii, ci o crimă imensă comisă de el însuşi”.

Să ai încredere în limitele tale
Domnul Cantor era genul de om “care nu ştie unde se termină responsabilitatea lui, nu are încredere în limitele sale, deoarece, împovărat de bunătatea sa fermă şi naturală, nu îşi permite să se resemneze la vederea suferinţei celorlalţi şi nu va recunoaşte că are şi el limite, fără să se simtă vinovat”.

„Victoria cea mai măreaţă a unui astfel de om este să-şi scutească fiinţa iubită de a avea un soţ handicapat, iar eroismul acestuia constă în respingerea celei mai profunde dorinţe a lui, în renunţarea la propria iubită”

Facebook şi ultima întrebare
Dar poate că domnul Cantor nu s-a putut schimba pentru că, de fapt, el nu e o persoană reală, ci doar un erou închipuit de Philip Roth în romanul său “Nemesis”.

Între timp, Pămîntul e altul, are o clonă într-un sistem solar imaginat pe Xbox şi înşişi oamenii se pot transforma, oamenii reali sau închipuiţi.

Pînă şi Mihai Neşu devine, uneori, pur imaginar. “Pe Facebook sînt cîţiva care se dau drept «eu». Le răspund oamenilor că sînt bine, inventează detalii. Scrie, te rog, că nu am cont de Facebook! Şi le transmit celor care fac asta şi-mi iau identitatea că nu e corect”.

Nu e corect.

Dar ce e corect, ce e corect în a fi un superbăiat, care să joci un “4 contra 4 banal” cu o săptămînă înainte de încheierea sezonului, să bagi o alunecare şi să simţi că s-au închis uşile?!

Asta e corect? Şi, promitem, e ultima întrebare.

„Cînd om fost cu echipa să vizităm copiii de la clinică, mi s-o făcut milă, dar nu mi-am imaginat cu adevărat ce trăiesc. Acum m-am întors printre ei şi ştiu ce simt. Cam aşa ni se întîmplă în viaţă, ajungem să înţelegem cînd trăim”

Finalul discuţiei. Găseşte Mihai Neşu un sens în ceea ce i s-a întîmplat? Decideţi singuri

Ultima filă a interviului. Exact acum o săptămînă stăteam faţă în faţă cu Mihai, la Utrecht. Nu trebuia să se întîmple aşa.

Dorinţa interviului a apărut cu cîteva luni înainte. Legătura a fost discretă şi pe mai multe planuri. Colegul meu Gabriel Berceanu a călătorit de două ori în Olanda, imediat după accident şi mai tîrziu. Reportajele sale excepţionale au mişcat publicul. Despre Mihai am scris şi eu, şi alţi colegi.

Toată presa română a rezonat la drama fotbalistului.

Gazeta a urmărit consecvent evoluţia lui Mihai. Şi, printr-un prieten al lui, am rămas în legătură, dar niciodată direct. Acum două săptămîni, prietenul fotbalistului m-a sunat: “Mihai a hotărît să vorbească o singură dată. Ne-am sfătuit şi te roagă să fii tu cel care să facă interviul. E o chestiune de încredere. Vrea o discuţie la telefon. O să-ţi transmit un număr, dar nu acum, că pentru cîteva zile nu poate sta în scaun din cauza unor răni”.


Apa de pe străzile Bucureştiului

Miercurea trecută am primit numărul: “Sună-l joi la 4 după-amiază, ora Olandei!”. Nu vorbisem cu Mihai, nu ştiam în ce stare se află.Miercuri noapte mă pregăteam pentru interviu. Ceva nu-mi ieşea de nici un fel! Am intrat pe net şi am verificat avioanele spre Olanda. Erau bilete.

Dimineaţa decolam de pe “Otopeni”. N-am spus nimănui.

Ultima amintire din țară a fost mărturia exasperată a taximetristului român, în oraşul unde zorii abia pătrundeau: “Domne, e incredibil ce urît miroase Bucureştiul şi cînd e aerul curat. Ăştia spală asfaltul cu apă din Dîmboviţa! O scot prin nişte ţevi la podul Timpuri Noi sau la Grozăveşti şi încarcă maşinile cu ea!”.

Secunda cît s-a gîndit
La 4 după-amiază eram într-o cafenea studenţească din Utrecht, lîngă Wilhelminapark, o grădină care mărgineşte clinica De Hoogstraat. La prînz anunţasem redacţia că s-ar putea să avem ceva important.

Eram aproape convins că Mihai va refuza să ne vedem, dar şi la telefon interviul era valoros. I-am dat sms. L-am sunat cu mari emoţii. Nu a răspuns.

A revenit în cîteva minute. “Salut, scuze, am rugat asistenta să-mi dea telefonul, abia am terminat terapia”. Vorbea absolut normal, legănat, ardeleneşte. “Uite cum stau lucrurile, Mihai. Te sun din Utrecht, am preferat să nu vorbim de la mii de kilometri distanţă, eu, într-o hală din Piaţa Romană, tu, la Utrecht. Nu te presez, cred că e mai bine să ne vedem, dar e OK şi la telefon. Cum vrei tu”.

S-a gîndit doar o secundă. Una dintre cele mai lungi.

– Ce supraevaluăm în viaţă?
(Zîmbeşte şi plînge în acelaşi timp) Multe lucruri le considerăm prea importante. Ne consumăm pentru lucruri mărunte şi ne încărcăm mintea. Eu, în situaţia mea, pot spune că am ajuns să văd că să fii normal i-o binecuvîntare. Atîta lucru: să fii normal şi să trăieşti.

– În ce crezi, Mihai? (Colega mea Maria Andrieş îmi dăduse întrebarea)
– În Dumnezeu, acelaşi pentru noi toţi. Diferenţa de religie a născut războaie, dar, pentru mine, Dumnezeu e unul singur. Eu sînt greco-catolic, Maria este penticostală, dar ne rugăm împreună. Am fost la un pastor chiar aici, la un centru creştin mega renumit. Eu cred că toţi avem nevoie de Dumnezeu: creştini, budişti sau musulmani.

(Nu ştiu dacă Mihai ar fi acceptat fotografii sau imagini filmate. Poate da, la urma urmei arată exact ca înainte de accident, dovadă că graficianul Dan Voinea a reuşit să-l reproducă exact cînd i-am oferit fotografii şi i-am povestit cîte ceva. Sau poate că nu ar fi acceptat. Nu i-am propus deloc să-l fotografiez sau să-l filmez. Nu ştiu exact de ce. Mă gîndesc la asta într-unul din puţinele momente în care s-a oprit din vorbă).

– Eşti OK, Mihai?
– Mă gîndeam. Cîteodată nu înţeleg de ce se întîmplă chestiile astea. Cel mai mult nu înţeleg la copii. Ce vină au ei? De ce se nasc aşa bolnavi, săracii? Că eu am avut, na, pot să zic că de ce am băgat alunecare?! Poţi să găseşti un motiv că m-am accidentat. Dar un copil care abia s-a născut?

– Şi ai un răspuns?
– Poate. Există Dumnezeu şi aicea nu e Raiul ca să fie toate bune şi frumoase. Da’ unele lucruri chiar nu merită să li se întîmple oamenilor respectivi. Accidente se pot întîmpla că e liberul arbitru şi te lasă Dumnezeu să faci şi ce gîndeşti! Dar apoi îţi mai dă o şansă.

(Închid caietul a treia sau a patra oară. E foarte tîrziu. Maria stă lîngă patul său, pus în mijlocul restaurantului, aveam să-i zăresc aşa, în lumină, şi după ce am plecat printre pomii din faţa clinicii)

– Auzi, înainte să pleci. Ai grijă de caiet. Dacă îl pierzi, o să trebuiască să mă mai asculţi încă o dată, de la început!

O noapte întreagă
Străzile din Utrecht sînt ude. O iau pe jos. Unde am citit asta? Liberul arbitru şi voinţa Divină şi explicaţia Răului. Unde?!

Mi-a trebuit o săptămînă ca să regăsesc cartea lui Hans-Werner Schroeder, preot, profesor și teolog german.

“Îngerul ne însoţeşte cu netulburată fidelitate”, scrie prelatul. “Într-un sens, viaţa noastră este condusă şi tot ceea ce mă pune în mişcare nu se întemeiază pe întîmplare, ci pe înţelepciune şi iubire”.

Dar omul are propriul liber arbitru. “Îngerul nu-l poate constrînge pe om pentru că l-ar face neliber; aşa ceva nu trebuie să se întîmple, libertatea este sensul existenţei umane şi ea nu trebuie pusă la îndoială. Însă, totodată, libertatea oferă largi spaţii tragismului de orice fel. Şi atunci, indiferent ce faci, îngerul rămîne aplecat spre tine, cu infinită răbdare, ocrotindu-ţi destinul”.

Unde ai citit asta, Mihai? Sau poate ţi-a şoptit-o cineva în noaptea asta decisivă de mai, după ce te-ai trezit din operaţie, la Reanimare.

-Îmi e rău şi frică, dar nu vreau somnifer.

-Stai liniştit, rămîn aici, lîngă tine, şi vorbim toată noaptea.

Așa au venit zorile. N-ai dormit, dar te-ai trezit ca dintr-un vis bun.

Îmi amintesc cum mi-ai spus că femeia a venit să te viziteze, după ce te-ai mutat din spital la clinică.

O fi un mega înger sau un simplu om.

Comentarii (291)Adaugă comentariu

mihai nesu  •  16 septembrie 2011, 10:24

nesule eu daca as fi in locul tau as incerca sa citesc to ce se poate citi despre acceasta boala pe care o ai tu …si o sa gasesti ceva care sa te ajute uite de exemplu titinus e un fel de boala in care auzi tot timpul zgomote in urechi si de care se spune ca nu are tratament si eu am avut din cauza unui bass in masina ,ascultam muzica la maxim …si acum am acest zgomot in urechii in fiecare zi ma trezesc si aud acest zgomot si toata ziua il aud …dupa ce adorm seara dispare si in ziua urmatoare revine dar pe zi ce trece il aud tot mai putin dar o sa imi treaca in fiecare zi e o schimbare in bine incet incet o sa fie ok exact ca la tine schimbarile in bine apar DECI o sa iti treaca dar e nevoie de timp stiu trece greu e naspa dar tu trebuie sa treci peste asta astept sa citesc in gazeta sporturilor ca te-ai vindecat odata numai bine.

adrian  •  16 septembrie 2011, 10:24

Mihaita( sper sa citesti mesajul meu), n-am cuvinte sa exprim ce simt dupa ce am citit interviul acesta! Decand erai la Steaua mi-ai placut, esti un om bun si mie imi plac oamenii buni. Ar trebui sa fie mai multi oameni buni la suflet asa ca tine, pe lumea asa! Exista proverbul ala cum ca: „cine se aseamana se aduna”;stiu ca unii din cei mai buni prieteni ai tai sunt Ogararu si Lovin, si ei sunt niste oameni buni, cel putin Ogararu m-a impresionat mereu cu felul lui „cult” de a vorbi!
Incapatanarea ta din teren, o ai si in viata de zi cu zi si implicit in aceasta situatie a ta! E impresionant ce putere ai!
Sunt de acord cu tine cand ai zis ca nu e drept cand copii nevinovati au probleme de genul celor pe care le-ai vazut acolo in clinica dar mai cred ca nu e drept sa i se intample asa ceva unui om deosebit ca tine! Total nedrept!
Iti doresc insanatosire grabnica!

xyenm  •  16 septembrie 2011, 10:37

Prezentul exista doar din imaginatia celor dinaintea noastra!!!asa ca mihai sa nu te indoiesti nici macar o clipa ca nu iti poti revenii complect pentru ca poti!!!Toti ce iti imaginezi poate deveniii real. Chiar daca deocamdata fizic sau stiintific nu e inca dovedit ,ai incredere in fortele tale si ai sa vezi ca iti mai las un msj in maxim 3 ani si atunci o sa fii refacut cred ca 98%; poate o sa iti aduci aminte acest mesaj!
Nu iti urez bafta pentru ca nu ai nevoie,un om cu caracterul tau are nevoie doar sa deschida ochii ca sa poata realiza ce isi doreste!!

sevilla  •  16 septembrie 2011, 10:45

Mihai, nu stiu ce as putea sa spun, pentru ca oricum, orice as spune mi s-ar parea prea putin si prea banal pe langa ceea ce ne-ai spus tu…
Mihai, o sa fii bine! Sunt convinsa de asta!
Doamne ajuta!

teo  •  16 septembrie 2011, 11:12

Maria il rog pe bunul Dumnezeu sati dea putere sal ajuti pe Mihai, va iubesc

anca  •  16 septembrie 2011, 12:00

Acest interviu poate fii candva o carte despre viata lui Nesu! Spor la munca C. Tolontan! sper ca peste cel mult 10 ani sa am onoarea sa rasfoiesc integrala CATALIN TOLONTAN cu acelasi iteres cu care am citit volumele lui Ioan Chirila! Felicitari pentru interviu! Multa sanatate si bafta in recuerare lui Mihaita Nesu!

ogarulent  •  16 septembrie 2011, 12:07

…………..iubire ,speranta,dorinta de a fi bine,sunt ale tale si vei vedea ca va veni ziua cind totul va fi ca mai inainte,fi tare, alaturi de sotia ta,sa auzim de bine

Valentin  •  16 septembrie 2011, 12:27

Mihai sa te faci bine, sa fii optimist mereu. Multa sanatate!

porta  •  16 septembrie 2011, 12:30

In primul rand vreau sa spun salut MIHAITA NESU si sarut mana sotiei tale MARIA.Mihai sint un stelist ca multi altii care se gandesc mereu mereu la tine si la sotia ta,la puterea care va trebuie sa vina si care trebuie sa vina continuu pentru a trece peste toate lucrurile care vi se intimpla acum.As vrea sa scriu multe dar nu am talentul necesar si ma tem sa nu gresesc in sau cu ceva.Dar vreau sa-ti spun ca-mi lipseste spiritul tau de gladiator cu care mai obisnuit.Vreau sa-ti spun ca in momentul in care am aflat ca te-ai transferat la UTRECHT am zis as:astia de la Steaua sint timpiti cum sa-i dea drumul lui Nesu!LUPTATOR CA EL NU AM MAI VAZUT PE TERENURILE DE FOTBAL DE MULTI FOARTE MULTI ANI!ASA SA FII MIHAITA SI TU MARIA SA LUPTATI SI SA NU RENUNTATI NICI O CLIPA!

mirel  •  16 septembrie 2011, 13:14

Mihai sper din tot sufletul sa te faci bine(cit mai bine)sa ai puterea sa mergi mai departe sa treci peste aceste momente.Dumnezeu sa-ti dea numai bine.Am 36 de ani si pot sa spun ca am citit toate partile articolului cu lacrimi im ochi,nu credeam ca un om in situatia ta poate sa aiba un asemenea psihic,iar faptul ca ai ales ca d-ul Tolontan sa scrie articolul a fost extraordinar cred ca alt jurnalist mai bun nu se putea gasi.Felicitari ptr articol d-le Tolontan,iar tie Mihai o evolutie cit mai buna ca peste ceva timp(nu prea mult)sa avem numai vesti bune despre tine!

alin  •  16 septembrie 2011, 13:15

ce a fost mai greu a trecut tu trebuie sa lupti in continuare pentru tine si nu numai .de acum tu esti un simbol si in tine se regasesc mii de oameni care sufera ca si tine ai o sotie care i-ti este aproape si sunt convins ca vei putea avea din nou o viata normala .sanatate si DOAMNE AJUTA

Andreea  •  16 septembrie 2011, 14:37

Fii tare! Cu siguranta Dumnezeu te vede si te va ajuta sa fii din nou cum erai. Oamenii buni nu merita asta dar daca ai avut ceva de invatat, cu siguranta ai facut-o deja. Asa ca asteptam vesti bune!

george  •  16 septembrie 2011, 14:41

Dumnezeu sa te ajute,esti un baiat extraordinar,multa sanatate

ady  •  16 septembrie 2011, 17:20

Dumnezeu sa te aibe in paza si sa-ti dea sanatate si multa putere sa-ti revii. Sunt stelist si impreuna cu familia mea in timpul meciurilor in care ai jucat la Steaua iti spuneam „Misu Kamikaze”.
Ma rog la Dumnezeu sa te insanatoseasca cat mai repede. Mi-as dori sa mai vad un Mihaita Nesu la STEAUA. HAI,NESU!!!! HAI STEAUA!

Valentin Marian  •  16 septembrie 2011, 17:46

Doamne sa vina acea zi in care o sa`l vedem din nou pe Mihaita Nesu mergand in picioare.. Doamne ajuta

Florin  •  16 septembrie 2011, 17:57

Cat de multe dovezi ne mai trebuiesc in lumea asta ca toti existam azi si suntem ceea ce suntem pentru ca sunt oameni buni printre noi prin a caror suferinta toti ceilalti existam?!

Gabriel  •  16 septembrie 2011, 18:44

mihai sa iti dea Dumnezeu sanatate multa si insanatosire cat mai grabnica.Sunt convins ca ai sa reusesti.Eusor sa spui ca va fi bine dar numai tu stii ce este in sufletul tau.Sunt convins ca ai sa reusesti si cand o sa ma rog la Dumnezeu(asa rar cum o fac eu) am sa ma rog si pentru tine,PROMIT.Eu locuiesc tot in Olanda in Hellevoetsluis(undeva langa Rotterdam,asa ca daca vrei vreodata sa schimbi doua vorbe in romana cu cineva nu ezita sa ma contactezi(sunt fara job,apropo ce ai spus despre sotia ta si despre cat de greu e cu romani si cu munca in Olanda),deci pot venii oricand sa sa schimbam doua vorbe.Flexyraic2001@yahoo.com asta e e-mail-ul meu nu ezita.Nu citesc de obicei sunt o fire lenesa dar ceea ce am citit aici am citit cu o mare placere si cu o mare solidaritate fata de tine.Sper sa te insanatosesti si sa mergem sa bem un Cola(si eu sunt mare fan cola) .Multa sanatate MIHAI!!!!!!

diss  •  16 septembrie 2011, 19:32

Draga Cataline!
Asa cum ai vazut si tu impactul interviului cu Nesu a fost fantastic!
Daca ideea iti apartine a fost geniala si te felicit mai ales pentru discretie. Stiu ca nu ti-a fost deloc usor dar ce mai putem spune desre un om a caruia viata s-a schimbat atat de dramatic intr-o fractiune de secunda?
Sincer sunt ingrijorat de starea lui si numai o minune l-ar putea pune pe picioare…sa speram deci!
Pentru tine un simplu multumesc cred ca e de ajuns!

Eternitate  •  16 septembrie 2011, 20:06

Suntem aici ca sa aducem Raiul pe pamint.

mihaita din craiova  •  16 septembrie 2011, 21:06

Ai multa putere ,Mihai.Fi increzator,te vei recupera complet.Esti fericit ca o ai pe Maria.Este alaturi de tine la rau asa cum a fost si va mai fi la bine.Si pe sotia mea o cheama Maria.Este un om deosebit.Nu te lasa infrint de acest accident stupid.Nu va lasati infrinti de aceasta nenorocire,va veni vremea cand veti sta ghemuiti pe canapeaua voastra preferata,veti incerca sa urmariti un film placut la t.v. si veti fi deranjati de minunatii vostri copii ce va vor pune „n” intrebari,acele intrebari ale copilariei ce ii enerveaza mereu pe parinti.Dar voi nu va veti enerva ,caci vor fi cele mai dulci si scumpe intrebari ce le vor auzi urechile voastre.Mihai, cu siguranta vei reusi ,in timp totul se reface,iti trebuie doar ceva mai multa rabdare,esti tanar iar timpul are rabdare cu tine,luptatorule.

Pavel Munteanu-Cluj-N  •  16 septembrie 2011, 21:07

Sa stii ca pe vremuri l-am urmarit din tribuna pe gladiatorul NESU,la U-Cluj,cu adam,ivansuc….ii semeni…leit,poate chiar mai performant!!!fii darz,rabdator si cu speranta de viata!!!sant sigur ca vei reusi!INSANATOSIRE GRABNICA MIHAITA NESU!cu sinceritate un clujean!multa stima pt.MARIA-va pup.

vasilache_nicusor  •  16 septembrie 2011, 22:24

am urmarit cu mare interes interviul catalin si ca dinamovist dar in primul rid ca om sunt foarte marcat de cele intimplate cu mihai desi stiam ca tot romanul de la stiri de suferinta lui mihai dar cred ca acest MINUNAT baiat ne preda o lectie de viata cum nu o sa intinlim vreodata. toata tara e alaturi de fam. Nesu sunt convins de asta atita dorinta de viata si speranta n_am vazut cita poate avea Mihai.BRAVO ptr articol.

vasilache nicusor  •  16 septembrie 2011, 22:44

draga MIHAI ca un dinamovist ce sunt iti spun cu mina pe inima ca un asemeni caracter puternic si optimist ca al tau nu am vazut in viata mea si sincer ma bucur ca ne „dai” aceasta lectie de viata ca dumnezeu nu alege pe oricine pentru asa ceva dar tu esti cel mai optimist om de pe pamint si ma rog la dumnezeu sa te aiba in paza si sa te ajute sa treci cu bine peste acest necaz care s-a abatut asupra ta.Te rugam frumos sa ne arati si noua pozele de la casa pe care o s-o zugravesti cu mainile tale sunt convins de asta. va veni vremea cind acel tub prin care tu ai acces la informatie va fi de trista amintire vei vedea. Daca vei avea vreodata timp sa-mi raspunzi la vreun mail as fi cel mai fericit om de pe pamint.MULTA SANATATE

oli  •  16 septembrie 2011, 23:02

Tu ar trebui sa fi simbolul fotbalului romanesc.munca,seriozitatea si daruirea ta din teren pot eclipsa si geniul lui hagi.Multa sanatate.

coross  •  16 septembrie 2011, 23:27

hai baiete lupta si vei cistiga

Andreea  •  16 septembrie 2011, 23:30

E prima data cand citesc un articol intr-un ziar sportiv, de fapt e prima data cand citesc ceva orice legat de fotbal … si am ramas inmarmurita … Mihai, esti un suflet deosebit, probabil Dumnezeu are planuri mari cu tine … M-ai impresionat si iti doresc multa sanatate, putere, forta, credinta si capul sus! O sa fie bine!

Andra  •  16 septembrie 2011, 23:48

Am citit articol, după articol și am rămas impresionată până la lacrimi de cuvintele tale.. Nu pot să-ți spun decât că iți mulțumesc că mi-ai amintit cât de infantile și uneori lipsite de logică și importanță sunt lucrurile care mă ‘necăjesc’ zi de zi, într-atât încât să ajung să cred că viața mea capătă formele unei nedreptăți.. Dar citind cuvintele tale, îmi dau seama cât de infime sunt problemele mele.. Noi, oamenii, în viteza în care ne trăim viața în vremurile astea, scăpam din vedere lucrurile esențiale ale existenței noastre și ne lăsăm prinși în rutina zilnică, uităm defapt cum e să.. trăim. Prin simplul fapt că tastez în aceste momente, și iți scriu aceste rânduri, m-ai făcut să conștientizez cât de noroacoasă sunt că pot face și acest banal lucru..
Îți mărturisesc că am să revin asupra cuvintelor tale, ori de câte ori voi simți nevoia să găsesc o încurajare, chiar dacă vine din partea unui om, pe care nu am sa-l întâlnesc vreodată, dar pe care îl stimez pentru ceea ce a fost, și este. Îți doresc să găsești în continuare puterea de care ai nevoie să mergi mai departe, și să te bucuri de sprijinul pe care ți-l oferă familia, cei dragi, prietenii dar dupa cum vezi, și necunoscuții..

dan  •  16 septembrie 2011, 23:54

Iti doresc numai sa fii bine sa poti din nou umbla
Nesu n-o sa te uit si cred ca nu numai eu pentru determinarea ,ambitia si daruirea ta.Fii tare!!!

MIKI  •  17 septembrie 2011, 0:04

Mihai iti doresc insanatosire grabnica, esti un luptator … frumoase cuvinte

adi  •  17 septembrie 2011, 0:19

Dumnezeu te foloseste ,si prin tine ne transmite ca suntem vulnerabili si trecatori.Stiu ca esti o persoana tare si doresc sa nu-ti pierzi speranta si increderea in Dumnezeu.Domnul a pregatit un alt loc pentru toti cei ce cred in El si ma bucur ca si tu ai ajuns la concluzia ca AICI NU E RAIUL. Te salut cu Psalmul 139 si cu Psalmul 20.

costel  •  17 septembrie 2011, 0:21

MIHAI, MULTA SANATATE DE LA UN STELIST CARE TINE MULT LA TINE, SPER SA TE FACI BINE CAT MAI REPEDE, SA JOCI DIN NOU FOTBAL. POATE LA FINAL DE CARIERA MAI JOCI UN PIC LA STEAUA, MACAR 6 LUNI.

Gabrriel76  •  17 septembrie 2011, 0:28

Mihai Nesu ar trebui sa fie un exemplu pentru noi toti romanii de oriunde. Multi dintre noi suntem cu adevarat afectati de povestea lui. A fi un om bun nu ar trebui sa fie un ‘rara avis’ ci un lucru normal, dar asa cum zicea si Mihai in interviul lui, nu traim in Rai. Si cum e el acum, Mihai e mult mai bine ca multi dintre noi.

PS Intampator, am fost in acelasi zbor spre Amsterdam si ma intrebam atunci oare ce subiect il duce pe Catalin in Olanda. Si faptul ca Mihai te-a ales Catalin, nu e o intamplare. Felicitari si mult success in continuare.

cosmin  •  17 septembrie 2011, 2:08

o sa te faci bine esti fanu meu pina voi muri imi placeai de cind jucai acasa si eu am avut o problema tot asa cu coloana si am stat in caricioru ala dar vad ca totosi sint sperante sper si imi doresc din tot suflet sa poti macar sa mergi dar cine stie poate te vad iar la steaua stiu ca si tu tiai dorio chiar daca in ultima vreme teai cam certat cu becali ti ramas si tator din cite stiu sint cosmin si stau in spania de vro 5 ani multa multa multa sanatate si hai steaua si utrec

Ionut  •  17 septembrie 2011, 2:26

Se spune ca Dumnezeu ne da suferinta pentru a ne testa.. intreaga noastra viata de e de fapt un test. Si noi trebui sa fim puternici si sa traim viata tinand cont de ce e cu adevarat important si ce ii place Lui.
Chiar si pentru cei care nu cred in D-zeu, viata trebuie sa aiba un sens si fiecare trebuie sa descopere acest sens, nu sa traiasca degeaba si sa isi bata joc.
Noi putem doar spera ca Cel ce a creat regulile vietii ne va oferi ceva mult mai bun, pt. ca intr-adevar acm viata pare al naibii de nedreapta in multe aspecte.
Si daca va fi sa fim judecati in timpul vietii sau dupa, asta ramane de vazut. Se poate intmpla si maine.. nu putem sti. Cu siguranta insa ca tu Mihai vei fi pregatit sa ai parte de ce e mai bun, pentru sufletul pe care il ai 🙂 Ar fi frumos ca tot mai multi oameni sa isi curete sufletul.. si poate acel Bine va veni mai repede in lume, pentru mai multi.

Cu drag,
Ionut

TONI  •  17 septembrie 2011, 8:24

Sunt convins convins ca o sa te faci bine dar in timp dar eu sunt sigur ca o sa te faci bine Mihaita Dzeu are grije de tine ca tu esti un om bun MULTA SANATATE.

Oliver Cromwell  •  17 septembrie 2011, 8:33

Acum avem telenovela si in gazeta sporturilor…

vali  •  17 septembrie 2011, 8:45

multumim domnule Tolontan pentru interviu. Il citesc si nu-mi pot opri lacrimile. Si intr-un gest simbolic….dar din suflet….imi scot palaria in fata dumneavoastra.
Mihai….nu sunt stelist si nu cred ca are importanta. Va iubesc pe tine si pe Maria. Sa sti ca pe stadioane indiferent ca joaca Rapid, Steaua , CFR…..spectatorii iti scandeaza numele si afiseaza bannere cu numele tau. Nu te vom uita si asteptam ziua sa te revedem pe picioarele tale.
Indrazneste….Dumnezeu e de partea celor ce au curaj.

Emil  •  17 septembrie 2011, 9:11

Atat timp cat astfel de oameni exista, avem speranta unei vieti mai bune si in ROMANIA !

cosmin  •  17 septembrie 2011, 9:42

sufletist, prietenos, luptator….STELIST!!! capul sus!!! si sa dea Domnu’ sa citim articole cat mai imbucuratoare!!! forta nesule!!! un stelist!

Te rugaam sa crezi!  •  17 septembrie 2011, 10:35

Salut Mihai Nesu ! Multa lume este alaturi de tine Mihai! Daca te pot ajuta cu ceva,pot doar sa-ti zic sa crezi in recuperarea ta.Daca vei citi aceste mesaje,te rog sa te uiti la filmul documentar „Secretul”.Stiu ca pentru multi este o prostie,dar acolo iti spune ca trebuie sa crezi ca vei putea face orice.Crede te rugam in tine si in insanatosirea ta! Multe lucruri depind de tine in aceasta recuperare.Sa nu te lasi batut si te rog sa crezi foarte tare ca vei vei putea sa iesi din acea clinica pe picioarele tale.Intr-adevar,multi nu stim sa pretuim viata si nici macar o raza de soare,dar citind acest reportaj,te face sa fi mai bun mai iubitor si mai increzatori.Sa crezi Mihai!Sanatate multa iti dorim milioane de oameni!

cris  •  17 septembrie 2011, 11:49

cuvitele sunt uneori neputincioase pentru a exprima forta exemplului dat de un OM ADEVARAT. trebuia oare sa se intimple acest nefericit accident pentru ca acest OM sa fie pe prima pagina a multor publicatii?. am uitat atit de repede sacrificiul lui pe terenul de fotbal?.am uitat pansamentele lui inrosite de singe ?cuvinte prea mici pentru un OM ADEVARAT,un BARBAT ADEVARAT! este interesant de vazut reactia autoritatilor competente privind situatia LUI,pardon, a DOMNULUI MIHAI NESU!

Marius B  •  17 septembrie 2011, 12:11

Lupta Mihai pentru tine pentru Maria pentru noi romanii!suntem alaturi de tine 🙁

Razvan  •  17 septembrie 2011, 13:43

Buna Mihai,
Indrazneste sa’ti scrie unul dintre acei natangi cu capul plin cu „tot felul de chestii” … As fi dorit sa’ti transmit un mesaj de incurajare, insa, vreau sa’ti marturisesc un adevar coplesitor: TU, MIHAI, esti acela prin care noi, cei ‘normali’, am fost incurajati!
Ne’ai oferit tuturor, mi’ai oferit si mie, o MEGA LECTIE DE VIATA! Sunt unul dintre ilustrii anonimi onorati nespus de primirea acelei invitatii la restaurant; luand cina impreuna cu tine, avand privilegiul sa te cunosc, sa o cunosc si pe sotia ta, pot spune – fara a ma teme de cuvinte – ca viata mi’a fost imbogatita, Mihai!
Multe ganduri bune si’au luat zborul catre tine, multe vor mai zbura; sunt incredintat ca foarte multa lume te poarta pe aripi de rugaciune, aducandu’te inaintea Medicului Suprem!
As fi un ipocrit sa spun ca inteleg prin ce treci: NU INTELEG!
… Insa, inteleg un lucru: „aicea nu e Raiul”! Traim intr’o lume din care suferinta face parte, ca o realitate intrinseca a vietii! Ea, suferinta, nu a fost NICIODATA intentionata de catre Dumnezeu! … A patruns in lume, o data cu NEASCULTAREA primilor oameni, pe care Biblia – Cuvantul lui Dumnezeu – o denumeste generic: PACAT!
Momentul acela, poate fi numit: ‘CEL MAI CUMPLIT ACCIDENT DIN ISTORIA UMANITATII!’ … Atunci, TOTUL a fost pervertit! Biblia ne invata ca – pana la acel nedorit eveniment – „… TOATE ERAU FOARTE BUNE …” (Genesa 1:31).
Folosind necugetat darul liberului arbitru, omul a dat prilej diavolului; de atunci, pacatul a intrat in lume, schimonosind fata intregii creatii a lui Dumnezeu! …
… Vestea Buna este aceea ca Dumnezeu NU POATE FI LUAT PRIN SURPRINDERE! El nu a exclamat, ‘prins pe calcaie’: ‘Ups! La asta nu Ma asteptam! … Acum ce facem?!?’ … Nici gand! Dimpotriva: El, in atotstiinta Lui, a avut DINTOTDEAUNA pregatita SOLUTIA! … NU! NU ESTE VORBA DE UN ASA NUMIT PLAN DE REZERVA! DUMNEZEU NU ARE NEVOIE DE PLANURI ‘B’! …
Ceea ce trebuie cunoscut, este faptul ca: ‘La PROBLEME UMANE, Dumnezeu ofera SOLUTII DIVINE! Solutia Parintelui tuturor bunatatilor si indurarilor la cea mai mare problema a omenirii, este Isus Hristos, Fiul cel pogorat de la sanul Tatalui, pentru a ne face cunoscuta dragostea Lui NECAUZATA, NECONDITIONATA, NECUPRINSA!
… Ti’as mai spune multe, Mihai, dar – sunt convins – ca tu cunosti acestea spuse mai sus, ca le discuti impreuna cu sotia ta, ca LE TRAIESTI impreuna cu ea! …
De aceea, am sa ma opresc aici, nu inainte de a te indemna sa dai citire catorva fagaduinte sfinte, care sunt „… nespus de mari si scumpe …”, pe care Dumnezeu ni le’a daruit, pentru ca, „… prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti …” (2 Petru 1:4):
„… Te iubesc cu o iubire vesnica [Mihai, ti’o spune Domnul]; de aceea iti pastrez bunatatea Mea!” Amin. (Ieremia 31:3)
„Domnul insusi va merge inaintea ta [Mihai], El insusi va fi cu tine [Mihai], nu te va parasi [Mihai] si nu te va lasa [Mihai]; NU TE TEME SI NU TE INSPAIMANTA [Mihai]!” Amin. (Deuteronom 31:8)
Un om al lui Dumnezeu, James MacDonald, pastor si autor crestin de peste ocean, spunea:
‘Biblia este un munte de aur, in care, daca vei sapa, vei descoperi diamante nepretuite!’ … Apropiindu’te tot mai mult de Cuvantul lui Dumnezeu vei afla toata puterea necesara spre a merge mai departe, Mihai! … Caci:
„Nu v’a ajuns nicio ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, CARE ESTE CREDINCIOS, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, A PREGATIT SI MIJLOCUL SA IESITI DIN EA, CA S’O PUTETI RABDA.” Amin. (1Corinteni 10:13)
… Te rog sa nu ma consideri lipsit de tact, prieten iubit (eu te consider cu adevarat prietenul meu iubit, in ciuda faptului ca voi ramane pentru tine, doar, ‘unul dintre multi’, neavand – probabil -vreodata, aici, pe pamant, bucuria de a te privi fata catre fata; nadajduiesc, totusi, ca ne vom intalni, candva, in Canaanul ceresc, impreuna cu sfintii si ingerii lui Dumnezeu, impreuna cu Domnul si Mantiutorul nostru Isus Hristos, in prezenta Imparatului etern) … Ti’am facut acest indemn, de a te apropia de Acela care cunoaste TOTUL despre fiecare dintre noi, pentru ca numai El ne poate ajuta cu adevarat! A Lui sa fie slava si gloria de’acum si pana’n vesnicie, precum si’ntreaga vesnicie. Amin.
Ma rog ca El insusi sa’ti fi vorbit – Mihai – prin intermediul acestui mesaj, … nu eu – un mic nimic … Te incurajez sa nu precupetesti niciun efort in batalia cu Goliatul vietii tale, fiind incredintat asupra faptului ca Domnul insusi il va da in mana ta pe acest urias infricosator! Astfel, vei spune si tu, la fel ca si David odinioara (Sa fie doar o simpla coincidenta faptul ca David, ca si tine Mihai, era un frumos copilandru cu parul balai?!? Ei bine, eu NU cred in coincidente!): „BIRUINTA ESTE A DOMNULUI!” (1 Samuel 17:47)
… Sunt lucruri pe care nu ni le putem explica in viata, Mihai. In momentele grele, intrebarea care ne chinuie sufletele, este:
” ‘DE CE’ tocmai mie?!?” Eu cred ca nu’i putem gasi un raspuns satisfacator, datorita faptului ca intrebarea nu e bine pusa … Am convingerea ca intrebarea corecta, in astfel de situatii poate fi numai una, anume: „Ce vrea Dumnezeu sa ma invete prin aceasta?!?”
… Te las acum, Mihai! Ma bucur ca mi’ai oferit ocazia de a’ti adresa cateva ganduri si te incurajez sa nu iti pierzi NICIODATA NADEJDEA! … Intelepciunea fireasca naste maxime de genul:
„SPERANTA MOARE ULTIMA!”, avand, in naivitatea sa (intelepciunea fireasca), impresia ca, in felul acesta, transmite un mesaj optimist, pozitiv, incurajator …
… Ei bine, Mihai, indraznesc sa contrazic ferm acest aforism, contracarandu’l cu o mostra a intelepciunii lui Dumnezeu, care spune ca – noi toti – putem fi nascuti din nou (Si suntem, DACA ne incredem in Persoana si lucrarea Mielului Sfant!), „… la o NADEJDE VIE!” (1Petru 1:3)…
Dragul meu prieten, NADEJDEA CRESTINA NU MOARE! De alta parte, atunci cand viata ta depinde de circumstante; de locuri; de lucruri; de oameni; sau, de orice altceva din sfera materialului, atunci, cu certitudine poti spune ca: ‘Speranta moare! Ultima, dar … MOARE!’
Cand, insa, iti investesti TOATA increderea ta in Acela care are „… TOATA puterea (…) in cer si pe pamant” (Matei 28:18), cand viata ta depinde de acel sprijin si ajutor nevazute, ATUNCI VEI STI CA NADEJDEA NU MOARE NICIODATA! Amin. Inca ceva, Mihai:
„Rugaciunea facuta CU CREDINTA va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va insanatosa!” Amin. (Iacov 5:15)
Pe un panou mare, alb, expus la intrarea in incinta Institutului Oncologic Fundeni, oamenii lasa gandurile lor, impreuna cu diferite mesaje de incurajare, bolnavilor care sunt inscrisi pe listele lungi ale suferintei! Unul dintre ele mi’a ramas in minte. Cineva spunea:
„Medicii TRATEAZA! Dar, sa nu uitam ca Dumnezeu VINDECA!”

Baiatule cu par balai, ITI MULTUMESC!
un anonim.

victor craiova  •  17 septembrie 2011, 14:03

mihaita,copile curaj te vei face bine dumnezeu este cu tine,si toti oameni care te cunosc direct ori de pe ecran

MIHAI  •  17 septembrie 2011, 15:41

MIHAI,VREAU SA INCEP PRIN A-TI SPUNE PUTIN POVESTEA MEA,SUNT UN BAIAT DIN ARDEAL CA SI TINE,AM JUCAT FOTBAL 10 ANI AJUNGAND LA NIVELUL LIGI SECUNDE LA VARSTA DE 18 ANI CUM ZICI SI TU NU PRIN TALENT CI PRIN MUNCA SI SERIOZITATE.LA 21 DE ANI (ACUM 9 ANI)AM TERMINAT CU FOTBALUL DIN CAUZA UNEI RUPURI DE LIGAMENTE SI MENISC LA GENUNCHI,AM AVUT O CADERE PSHICA VAZAND CA TOATA MUNCA SI VISUL MEU (SA AJUNG LA STEAUA)SAU NARUIT.CHIAR DACA STAU LA O DISTANTA DE 500 DE KM DE BUCURESTI MI-AM DEDICAT URMATORI 2 ANI DE DUPA ACCIDENTARE IN A VEDEA STEAUA PE GHENCEA SI IN TARA FIIND UNUL DIN PELUZA NORD CARE A SUSTINUT STEAUA SI CARE NICIODATA NU V-AM FLUIERAT SAU INJURAT,STIIND CE INSEAMNA SA FI PE UN TEREN DE FOTBAL.TE-AM APRECIAT MULT PT DARUIREA DE CARE AI DAT DOVADA IN TEREN PT ECHIPA SI ACUM AM AJUNS SA TE APRECIEZ SI MAI MULT VAZAND CARACTERUL,CUVINTELE SI GANDURILE TALE DESPRE OAMENI SI VIATA IN GENERAL.LOCUIESC IN SPANIA DE 5 ANI SI AM ACELEASI INTREBARI CA SI TINE DESPRE POLITICIENII NOSTRI SI DE CE AICI SE POATE SI LA NOI NU.DIN SUFLET ITI DORESC SANATATE SI SA CONTINUI SA LUPTI PT CA DE OAMENI CA TINE E NEVOIE CAT MAI MARE IN LUMEA ASTA,AS FACE O COMPARATIE PRIN CE TRECI ACUM CU FINALA DE CUPA MONDIALA IN CARE IN PRELUNGIRI E NEVOIE DE CALM SI LUCIDITATE SI IN CARE SUN CONVINS CA FUNDASUL MIHAI NESU VA DA TOTUL PT A INVINGE SI NU VA LASA SOARTA SA DEA UN ¨GOL¨ CHIAR DE PE PARTEA LUI.SANATATE TIE SI FAMILIEI TALE,ALATURI DE CARE SUNT CONVINS CA VEI REUSI SA CASTIGI ACEASTA ¨FINALA¨.BAFTA

marius  •  17 septembrie 2011, 19:27

Dumnezeu poate face minuni si tu meriti aceasta minune.Doamne ajuta

Cristi  •  17 septembrie 2011, 21:22

Sunt un simplu fan al Stelei din Ardeal. Incerc sa ma duc la toate meciurile echipei din zona mea (Oradea, Cluj, Bistrita, Alba). Pe Mihaita Nesu l-am fotografiat prima data in 2003 in aeroportul din Cluj, dupa un meci la Bistrita. Tot atunci am si colectionat autograful sau. Apoi 2004 la un meci in Oradea. Apoi la meciul cu Bate Borisov din Ghencea. Si asa mai departe.
Citind interviul in 4 acte mi-l imaginez pe Mihaita jucand pe Ghencea in meciul sau de retragere din activitate, undeva la 36 de ani.
Asta iti doresc Mihaita, sa te vedem jucand peste 7-8 ani in meciul tau de retragere !!!
SANATATE multa si nu uita ca suporterii Stelei te iubesc si sunt cu inima alaturi de tine.

ralph  •  17 septembrie 2011, 21:53

Bravo Catalin Tolontan pentru ideea interviului si discretia in abordarea lui Mihai Nesu. Am avut din nefericire un accident auto in urma cu 5 ani si din ” fericire” am ramas dupa lungi suferinte, interventii chirurgicale repetate, etc. doar cu mana stanga paralizata partial dar fara articulatia cotului, etc. Sunt constient prin ce suferinte a trecut si va mai trece Mihaita Nesu pana se va vindeca, daca Domnul Nostru Dumnezeu si Isus Hristos il vor ajuta si eu sper din toata inima ca asa va fi! Curaj Mihai si Maria, rugati-va si poate Domnul se va indura de soarta voastra!

Doamne Ajuta-l pe fiul tau Mihai!

sitaru florin  •  18 septembrie 2011, 0:12

SalutMihai,sunt un fost angajat al clubului de fotbal fc.steaua bucuresti,ma cheama florin tu ma sti bine.am lucrat ca zugrav la ei si am amintiri placute de acolo.iti multumesc pt tot ce ai facut pt mine in perioada cit tu ai fost la steaua.imi pare rau de tot ceea ce ti sa intimplat la acel antrenament si ma rog mereu pt tine.Fi tare MIHAI SUNT SIGUR CA TE VEI FACE BINE,ESTI UN TIP PUTERNIC,AI UN SUFLET BUN SI REFUZ SA CRED CA DUMNEZEU TE VA LASA CHIAR ACUM.TU MIHAI NU MERITI ACEST LUCRU ESTI UN OM FOARTE FOARTE BUN.SA DEA DUMNEZEU SA TE FACI BINE,SA POTI FI ALATURI DE CEI DRAGI TIE SI SA FITI FERICITI PT TOT RESTUL VIETII.(FOST ANGAJAT FC.STEAUA BUCURESTI-SITARU FLORIN-)Ps;Doamne ajuta si fa o minune in persoana lui MIHAI NESU.

Sorin bocioc  •  18 septembrie 2011, 0:19

Multa sanatate!

Comentează