TOLO.RO
TOLO.RO
joi, 15 septembrie 2011, 1:35
Mihai şi Maria, cuplul pentru care anii şi timpul vor curge altfel decît şi-au imaginat
Mulţi oameni şi-au promis că se vor gîndi măcar un pic diferit la priorităţile vieţii după ce-au aflat ce a păţit şi cum gîndeşte Mihai Neşu, fotbalistul paralizat de 4 luni. Dar cum arată o schimbare?
Puştiul aşteaptă calm în zona liftului galben. Traseele de acces din clinica De Hoogstraat sînt colorate diferit, cu vopsele puternice de parcă cineva s-ar fi jucat cu nişte cuburi uriaşe, pe care le-a presărat ca să reimagineze lumea.
Băiatul de 14 ani vorbeşte cursiv engleză, precum majoritatea olandezilor. Acum trei ani şi jumătate l-a lovit în plin o maşină. Au urmat paralizia şi depresia, ea însăşi paralizantă.
Zburînd pe planeta Reach
“Încet, încet, am ieşit din tristeţe”, spune el. “A fost mai greu asta decît să-mi revină simţurile. Mişc o mînă şi jumătate”, spune cu mîndrie. Picioarele sînt inerte.
Băiatul vine la clinică pentru control şi pentru sesiuni de terapie fizică. Acasă se joacă pe Xbox în reţea. “Am rămas cel mai bun! Abia pot să ţină paşii colegii cu mine în Halo: Reach”.
Acţiunea se desfăşoară în 2552 şi avatarul de pe ecran al puştiului zboară sub cerul luminat de soarele roşu. Aleargă, sare, trage, e nemilos şi nobil. Încearcă să salveze planeta şi omenirea de invadatori. Pe fundal, cele două luni lucesc într-un halou de lumină.
Există oameni care l-au ajutat să-şi schimbe gîndurile? Există, îşi aminteşte că la un moment dat au venit chiar aici, la De Hoogstraat, eroii săi, fotbaliştii de la FC Utrecht.
La început, aluneca din scaun
Un etaj mai sus, Mihai Neşu se gîndeşte, închizîndu-şi uşor ochii. “Da, aşa e. Am fost în vizită la clinică, împreună cu echipa. Chiar aici erau copiii paralizaţi”.
“Încearcă să ridici frîna de la pat, te rog! De acolo, de jos”. O singură clapă acţionează toate frînele. Acum, tu sau asistenta, din picioare, puteţi împinge uşor patul, cu un deget, aşa cum mişti un joystick.
La ieşirea din salon, cîteva scaune cu rotile stau aliniate pe partea stîngă, înghesuite unul în celălalt. “Ăsta-i al meu”, spune Neşu, în timp ce e condus cu patul. “La început am avut un scaun care nu era dimensiunea mea şi, pentru că nu-mi puteam mişca nimic, nici măcar gîtul nu mă susţinea, alunecam mereu din el. O fost nasol! Da’ acum am un scaun bun, îl conduc cu mîna dreaptă, atît cît pot să o mişc, chiar şi fără să-mi controlez degetele”.
Întunericul de afară priveşte prin geamurile mari, de sus pînă jos, ale clinicii. “Dacă închid oamenii ăştia pe aici, vorbesc cu ei să-ţi dea şi ţie un pat în salon ca să mai putem vorbi”, glumeşte Mihai. Sau poate nu.
Zîmbetul doamnei de la recepţie
Ce ar face oamenii în locul acesta? Ce ar face dacă s-ar trezi în trupul copilului călcat de maşină, în mintea fotbalistului accidentat la antrenament – “ce simplu a fost, jucam un 4 contra 4, m-am ciocnit cu putere de un coechipier şi gata!” -, ce ar face dacă doamna amabilă de la recepţie, în loc să-ţi cheme un taxi, ar zîmbi şi ar închide uşile clinicii?!
Ce ar face un om întreg dacă, fără voia lui, “nu mai ai hotel, asta e!”, s-ar întinde, cu lentoarea fără de scăpare a visului, pe acest al treilea pat, pe patul liber din salonul lui Mihai?
“Nu ştiu, nu cred că aş avea puterea lui, nu cred…”, răspunde Ilie Dumitrescu, pierdut în redacţia Gazetei.
“Oamenii ataşează un înţeles personal poveştii”
Şi a doua întrebare, imposibil de evitat. Nu doar viaţa lor se schimbă, nu doar viaţa familiilor celor paralizaţi, pentru că “oamenii ataşează un înţeles personal cînd întîlnesc o astfel de poveste”, aşa cum scrie undeva un ziarist de la New York Times.
Într-un anume fel, care depăşeşte pericolul improbabil, martorii simt că exemplul îi priveşte şi că pot culege semnificaţii şi lecţii dincolo de coaja amară a fructelor. Dar nimeni nu ştie dacă va urma acest impuls.
Îşi vor trăi viaţa mai bine, aşa cum s-au anunţat pe ei înşişi imediat după ce a trecut şocul lecturii sau al discuţiei cu prietenii?
Se schimbă ceva?
„Sînt într-o situaţie mega nasoală, dar am cîştigat unele lucruri. De pildă, răbdarea. Înainte, după trei zile de vacanţă, mă agitam. Acum rîd cînd îmi aduc aminte”
“Mă urc în avion!”
Marius Niculae spune că da, “sigur că da, se schimbă foarte multe!”.
Atacantul cu doi ani mai mare decît Neşu zboară în Germania ca să-şi facă o asigurare. “Pe banii mei, gata, nu mai întîrzii!”. Ştie că, în cazul lui Mihai, prima de asigurare a fost plătită de FC Utrecht, dar Niculae nu vrea nimic de la Dinamo.
Ani de zile s-a complăcut, alături de alte mii de fotbalişti din Liga 1, într-un proiect fictiv de asigurări în caz de accidentare. Acum spune că va schimba lucrurile pentru că ţine de siguranţa lui. E, deocamdată, un anunţ. Ca şi sutele de anunţuri care circulă pe net: “Am realizat ce importantă e viaţa!”.
Despre bani şi divorţ
Unii sînt însă convinşi că impactul sever cu drama lui Neşu i-a ajutat instant. Precum cititorul care a anunţat pe blog că a citit interviul cu Mihai şi şi-a chemat soţia, care se decisese să divorţeze. “Soţia a vrut să ne despărţim pentru că i-am ascuns că am un card de credit şi am cheltuit ceva bani, mărunţiş. I-am dat să citească despre tine, Mihai, şi am făcut-o să înţeleagă că 1.300 de euro nu reprezintă totul în viaţă”.
Banii au valori diferite. 1.300 de euro pe card sau 2.000 de euro ziua de spitalizare la terapie intensivă. Costul total al lunii din spital şi al celorlalte luni din clinica de recuperare, cel puţin încă două de acum înainte, se va ridica la cîteva sute de mii de euro, bani pe care îi vor achita asigurările.
În week-end merge acasă…
Tot despre schimbări. Pentru Mihai, unele transformări sînt orbitoare.
De pildă, relaţia sa cu soarele. Din cauza tenului său alb, fotbalistul blond nu l-a iubit niciodată prea tare. Acum e îndrăgostit.
„Ori de cîte ori prind o zi cu puţin soare, îmi conduc căruţul electric în curtea clinicii şi stau la lumină. Stau ore întregi sub raze şi mă bucur”
Aşteaptă după-amiaza de vineri, cînd poate merge acasă, împreună cu Maria. “Merg acasă de trei săptămîni. La început, ne lua cu un taxi comun, special, pe mai mulţi accidentaţi şi dura cam mult drumul, că ne lăsa pe rînd. Apoi, patronul lui FC Utrecht, care are firmă de taxiuri, i-a dat Mariei un număr de telefon şi vine o maşină doar pentru noi”.
În week-end, el şi Maria ies împreună pe stradă, “am fost o dată şi la supermarket, aici ai toate condiţiile, rampe, acces pentru căruţ, iar oamenii te tratează frumos”. Două asistente vin acasă ca să-l spele şi să-l ajute. “Sînt chiar de la firma unui băiat care a paralizat pe cînd avea 5 ani, dar s-a ţinut tare şi şi-a făcut o afacere pentru oameni ca el”.
… dar, într-un fel, clinica devine “acasă”
Alte schimbări sînt paradoxale. Raportul cu “acasă” s-a modificat într-un sens la care el nu s-ar fi gîndit. “La clinică mă simt mega bine. Oricît de amabile sînt asistentele de acasă, nu mă cunosc precum cele de la clinică”.
La bolnavii care stau luni întregi imobilizaţi apar leziuni ale pielii pe spate, pe fund, pe picioare. Tratamentul este urgent, pentru că micile răni poartă riscul infecţiei. Ca orice suferind, Mihai şi-a alcătuit mica hartă a rănilor sale şi dublează munca medicilor cu propria atenţie ca fiecare zonă să fie curăţată. La clinică e mai simplu. Sau, după cum i-a spus Meredith Grey unui puşti, “Să nu-ţi fie frică! Sala de operaţii e cel mai sigur loc unde te vei afla în viaţa ta”.
Pizza şi McDonald’s
Mănîncă de toate. Aici transformarea este aproape nulă. O încremenire delicioasă în vechile obiceiuri destul de puţin sănătoase. “În unele seri ne comandăm pizza de aici, de la un restaurant italian de lîngă clinică. Sau se duce Maria la McDonald’s şi ne ia ceva”.
A renunţat doar la băuturile acidulate. “Îmi plăceau, mai ales Coca-Cola beam destul de mult înainte. Acum am încercat, dar nu-mi fac prea bine pentru că, neputînd să-mi simt stomacul, probabil că apar ceva probleme acolo, înăuntru”.
“Tot ceea ce ne dorim este sănătate”
Maria apare cu mîncarea. Pe tava de la autoservire e o friptură. “E făcută din carne tocată, ca nişte mici”, spune Mihai, prezentîndu-şi, solemn-amuzat, cina.
El şi Maria îşi zîmbesc. Ea a slăbit faţă de fotografiile mai vechi. Au amîndoi 28 de ani, s-au cunoscut în liceu, sînt căsătoriţi de 5 ani şi sînt împreună de 11.
Într-un număr din aprilie 2008 al revistei “Steaua Magazin”, Maria spunea că Mihai e un maestru al surprizelor, “mă răsfaţă şi-mi oferă foarte multă iubire”. Şi că “tot ceea ce ne dorim este sănătate, să facem copii şi să fim mereu o familie fericită”.
Noul joc
Primele două dorinţe au căzut, înghiţite în după-amiaza noroasă a zilei de 10 mai 2011. Şi jocul acela de pase “4 la 4”, cum şi-l aminteşte Mihai, s-a transformat într-un joc cu mult mai mulţi participanţi, mecanisme şi incertitudini.
Maria este o femeie care-şi împarte corpul de sportiv al bărbatului său cu asistentele de serviciu, ce-l spală cu grijă pe Mihai, iar Mihai îşi împarte soţia frumoasă cu toate gîndurile lui singuratice, din zilele şi orele cînd nu sînt împreună.
Există un studiu al unei universităţi britanice care spune că oamenii aflaţi în situaţia lui Mihai îşi înmulţesc cu 2,5 speranţa de viaţă dacă sînt înconjuraţi de prieteni, dar nu există nici un studiu care să vorbească despre şansa ca iubirea pasională şi intimă dintre un bărbat şi o femeie de 28 de ani să se poată converti într-o relaţie platonică şi exclusivă, pe viaţă.
Speranţe
“Da, sîntem puţin geloşi, dar avem încredere în iubirea noastră”, mai spunea Maria în 2008 şi Maria de acum nu pare cu nimic diferită.
Nimeni nu ştie cum va evolua recuperarea lui Mihai. Îşi mişcă doar o mînă, asta-i o veste rea. Nu are măduva secţionată, asta-i o veste salvatoare.
Ştiinţa medicală a evoluat accelerat şi, vorba amară a lui Mihai, “mi-a zis un văr din Canada, care a venit să mă vadă, că am noroc cu războaiele din Irak şi din Afganistan, pentru că americanii investesc foarte mult în acest domeniu. Au mulţi infirmi răniţi în războaie şi vor avansa, probabil, în soluţii pentru coloană”.
Povestea domnului Cantor
Aşa e, lumea s-a schimbat. Lumea se schimbă mai repede decît oamenii.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, se murea încă de poliomelită. Acum, e aproape eradicată. Dar, în iulie 1944, sute de oameni au decedat sau au rămas invalizi pe viaţă numai în oraşul Newark din Statele Unite.
Domnul Cantor era instructor de sport cînd a venit epidemia din Newark. I-a ajutat cît a putut pe copii, apoi a plecat într-o tabără, unde probabil a dus cu el virusul poliomelitic. Alţi copii au murit, el însuşi a ajuns în spital şi a supravieţuit doar izolat în tancul respirator metalic sub formă de cilindru, cunoscut în epocă sub numele de “plămîn de fier”.
Altădată un corp perfect de sportiv, el a rămas infirm şi a ales să se despartă de Marcia, iubita lui, pe care a respins-o, după cum explica un prieten, pentru că boala sa “nu i se păruse o absurditate răutăcioasă a naturii, ci o crimă imensă comisă de el însuşi”.
Să ai încredere în limitele tale
Domnul Cantor era genul de om “care nu ştie unde se termină responsabilitatea lui, nu are încredere în limitele sale, deoarece, împovărat de bunătatea sa fermă şi naturală, nu îşi permite să se resemneze la vederea suferinţei celorlalţi şi nu va recunoaşte că are şi el limite, fără să se simtă vinovat”.
„Victoria cea mai măreaţă a unui astfel de om este să-şi scutească fiinţa iubită de a avea un soţ handicapat, iar eroismul acestuia constă în respingerea celei mai profunde dorinţe a lui, în renunţarea la propria iubită”
Facebook şi ultima întrebare
Dar poate că domnul Cantor nu s-a putut schimba pentru că, de fapt, el nu e o persoană reală, ci doar un erou închipuit de Philip Roth în romanul său “Nemesis”.
Între timp, Pămîntul e altul, are o clonă într-un sistem solar imaginat pe Xbox şi înşişi oamenii se pot transforma, oamenii reali sau închipuiţi.
Pînă şi Mihai Neşu devine, uneori, pur imaginar. “Pe Facebook sînt cîţiva care se dau drept «eu». Le răspund oamenilor că sînt bine, inventează detalii. Scrie, te rog, că nu am cont de Facebook! Şi le transmit celor care fac asta şi-mi iau identitatea că nu e corect”.
Nu e corect.
Dar ce e corect, ce e corect în a fi un superbăiat, care să joci un “4 contra 4 banal” cu o săptămînă înainte de încheierea sezonului, să bagi o alunecare şi să simţi că s-au închis uşile?!
Asta e corect? Şi, promitem, e ultima întrebare.
„Cînd om fost cu echipa să vizităm copiii de la clinică, mi s-o făcut milă, dar nu mi-am imaginat cu adevărat ce trăiesc. Acum m-am întors printre ei şi ştiu ce simt. Cam aşa ni se întîmplă în viaţă, ajungem să înţelegem cînd trăim”
Finalul discuţiei. Găseşte Mihai Neşu un sens în ceea ce i s-a întîmplat? Decideţi singuriUltima filă a interviului. Exact acum o săptămînă stăteam faţă în faţă cu Mihai, la Utrecht. Nu trebuia să se întîmple aşa.
Dorinţa interviului a apărut cu cîteva luni înainte. Legătura a fost discretă şi pe mai multe planuri. Colegul meu Gabriel Berceanu a călătorit de două ori în Olanda, imediat după accident şi mai tîrziu. Reportajele sale excepţionale au mişcat publicul. Despre Mihai am scris şi eu, şi alţi colegi.
Toată presa română a rezonat la drama fotbalistului.
Gazeta a urmărit consecvent evoluţia lui Mihai. Şi, printr-un prieten al lui, am rămas în legătură, dar niciodată direct. Acum două săptămîni, prietenul fotbalistului m-a sunat: “Mihai a hotărît să vorbească o singură dată. Ne-am sfătuit şi te roagă să fii tu cel care să facă interviul. E o chestiune de încredere. Vrea o discuţie la telefon. O să-ţi transmit un număr, dar nu acum, că pentru cîteva zile nu poate sta în scaun din cauza unor răni”.
Dimineaţa decolam de pe “Otopeni”. N-am spus nimănui.
Ultima amintire din țară a fost mărturia exasperată a taximetristului român, în oraşul unde zorii abia pătrundeau: “Domne, e incredibil ce urît miroase Bucureştiul şi cînd e aerul curat. Ăştia spală asfaltul cu apă din Dîmboviţa! O scot prin nişte ţevi la podul Timpuri Noi sau la Grozăveşti şi încarcă maşinile cu ea!”.
Secunda cît s-a gîndit
La 4 după-amiază eram într-o cafenea studenţească din Utrecht, lîngă Wilhelminapark, o grădină care mărgineşte clinica De Hoogstraat. La prînz anunţasem redacţia că s-ar putea să avem ceva important.
Eram aproape convins că Mihai va refuza să ne vedem, dar şi la telefon interviul era valoros. I-am dat sms. L-am sunat cu mari emoţii. Nu a răspuns.
A revenit în cîteva minute. “Salut, scuze, am rugat asistenta să-mi dea telefonul, abia am terminat terapia”. Vorbea absolut normal, legănat, ardeleneşte. “Uite cum stau lucrurile, Mihai. Te sun din Utrecht, am preferat să nu vorbim de la mii de kilometri distanţă, eu, într-o hală din Piaţa Romană, tu, la Utrecht. Nu te presez, cred că e mai bine să ne vedem, dar e OK şi la telefon. Cum vrei tu”.
S-a gîndit doar o secundă. Una dintre cele mai lungi.
– Ce supraevaluăm în viaţă?
– (Zîmbeşte şi plînge în acelaşi timp) Multe lucruri le considerăm prea importante. Ne consumăm pentru lucruri mărunte şi ne încărcăm mintea. Eu, în situaţia mea, pot spune că am ajuns să văd că să fii normal i-o binecuvîntare. Atîta lucru: să fii normal şi să trăieşti.
– În ce crezi, Mihai? (Colega mea Maria Andrieş îmi dăduse întrebarea)
– În Dumnezeu, acelaşi pentru noi toţi. Diferenţa de religie a născut războaie, dar, pentru mine, Dumnezeu e unul singur. Eu sînt greco-catolic, Maria este penticostală, dar ne rugăm împreună. Am fost la un pastor chiar aici, la un centru creştin mega renumit. Eu cred că toţi avem nevoie de Dumnezeu: creştini, budişti sau musulmani.
(Nu ştiu dacă Mihai ar fi acceptat fotografii sau imagini filmate. Poate da, la urma urmei arată exact ca înainte de accident, dovadă că graficianul Dan Voinea a reuşit să-l reproducă exact cînd i-am oferit fotografii şi i-am povestit cîte ceva. Sau poate că nu ar fi acceptat. Nu i-am propus deloc să-l fotografiez sau să-l filmez. Nu ştiu exact de ce. Mă gîndesc la asta într-unul din puţinele momente în care s-a oprit din vorbă).
– Eşti OK, Mihai?
– Mă gîndeam. Cîteodată nu înţeleg de ce se întîmplă chestiile astea. Cel mai mult nu înţeleg la copii. Ce vină au ei? De ce se nasc aşa bolnavi, săracii? Că eu am avut, na, pot să zic că de ce am băgat alunecare?! Poţi să găseşti un motiv că m-am accidentat. Dar un copil care abia s-a născut?
– Şi ai un răspuns?
– Poate. Există Dumnezeu şi aicea nu e Raiul ca să fie toate bune şi frumoase. Da’ unele lucruri chiar nu merită să li se întîmple oamenilor respectivi. Accidente se pot întîmpla că e liberul arbitru şi te lasă Dumnezeu să faci şi ce gîndeşti! Dar apoi îţi mai dă o şansă.
(Închid caietul a treia sau a patra oară. E foarte tîrziu. Maria stă lîngă patul său, pus în mijlocul restaurantului, aveam să-i zăresc aşa, în lumină, şi după ce am plecat printre pomii din faţa clinicii)
– Auzi, înainte să pleci. Ai grijă de caiet. Dacă îl pierzi, o să trebuiască să mă mai asculţi încă o dată, de la început!
O noapte întreagă
Străzile din Utrecht sînt ude. O iau pe jos. Unde am citit asta? Liberul arbitru şi voinţa Divină şi explicaţia Răului. Unde?!
Mi-a trebuit o săptămînă ca să regăsesc cartea lui Hans-Werner Schroeder, preot, profesor și teolog german.
“Îngerul ne însoţeşte cu netulburată fidelitate”, scrie prelatul. “Într-un sens, viaţa noastră este condusă şi tot ceea ce mă pune în mişcare nu se întemeiază pe întîmplare, ci pe înţelepciune şi iubire”.
Dar omul are propriul liber arbitru. “Îngerul nu-l poate constrînge pe om pentru că l-ar face neliber; aşa ceva nu trebuie să se întîmple, libertatea este sensul existenţei umane şi ea nu trebuie pusă la îndoială. Însă, totodată, libertatea oferă largi spaţii tragismului de orice fel. Şi atunci, indiferent ce faci, îngerul rămîne aplecat spre tine, cu infinită răbdare, ocrotindu-ţi destinul”.
Unde ai citit asta, Mihai? Sau poate ţi-a şoptit-o cineva în noaptea asta decisivă de mai, după ce te-ai trezit din operaţie, la Reanimare.
-Îmi e rău şi frică, dar nu vreau somnifer.
-Stai liniştit, rămîn aici, lîngă tine, şi vorbim toată noaptea.
Așa au venit zorile. N-ai dormit, dar te-ai trezit ca dintr-un vis bun.
Îmi amintesc cum mi-ai spus că femeia a venit să te viziteze, după ce te-ai mutat din spital la clinică.
O fi un mega înger sau un simplu om.
Radu • 15 septembrie 2011, 19:29
Pentru tine este foarte foarte important sa poti sa te descurci singur…Fotbalu dupa parera mea este pe planul doi sau trei….Dumnezeu sa te ajute Mihai sa iti revi. Pe mine unu m-a impresionat interviu…si sincer mi-as dori din suflet sa iti revi. Multa sanatate mihai fi puternic in continuare.
cata • 15 septembrie 2011, 19:47
dupa viata omului astuia poti face un film, un film de mare succes, de cand a ajuns in fotbal a avut de luptat cu accidentele. e un mare luptator!
ionutz89 • 15 septembrie 2011, 19:50
Dumnezeu o sa te ajute sa treci peste toate…esti un luptator inrait….sper sa iti revii cat mai curand….multa sanatate si insanatosire grabnica
AL • 15 septembrie 2011, 19:52
Fii TARE MIHAITA! Esti MEGA TARE DEJA, MAI TARE DECAT TREBUIE SA FIE UN TANAR DE 28 DE ANI CA TINE!
Marius Iancu • 15 septembrie 2011, 19:54
Mare om
dellux • 15 septembrie 2011, 19:59
Te iubim si suntem alaturi de tine Mihaita!
Ai sa-ti revii si o sa fie totul ca inainte!
yo • 15 septembrie 2011, 19:59
vreau sa te vad jucand iar fotal cat de curand……mult noroc MIHAI NESU
cipri • 15 septembrie 2011, 20:01
Mihaita, sunt impresionat pana la lacrimi si admir taria cu care iti infrunti destinul. Modul tau de a nu te lasa caoplesit de el te va face sa simiti din nou pamantul sub picioare.
Multumesc ca mi-ai aratat evidenta si „micimea” lucrurilor cu care ne ocupam mintea si ai pus pe tapet care sunt lucrurile importante.
Sa postezi si tu o poza cu casuta pe care o sa o vopsesti cu mainile tale…cu siguranta o vei face!
Doru • 15 septembrie 2011, 20:01
Mihai…am citit cu ochii in lacrimi aceste interviuri…ma plec in fata ta…esti un luptator!…Sper ca D-zeu sa se intoarca si spre tine…si sa iti ajute sa iti revii, sa redevii cel care ai fost!…Ve-i ramane vesnic in imaginatia mea cand ai venit la Focsani cu echipa mea de suflet Steaua….si vedeam cat de slab erai…si ce fel de determinare aveai!Am un grup Fani Steaua pe Netlog…si am postat interviurile tale acolo…Iti doresc sa fii tare…si tot binele din lume!
ala • 15 septembrie 2011, 20:06
omenirea a avansat foarte mult si nu prea…….probleme ca lipsa apei,hranei……..diferite probleme de sanatate ca PARALIZIA,cancerul etc.,n-ar trebui sa mai existe demult……..dar poate asta e si planul,planeta nefiind in stare sa sustina numarul in continua crestere a polulatiei…….Nesule iti doresc sanatate si fericire..
Bogdan • 15 septembrie 2011, 20:12
Mihai sunt si eu alaturi de tine. Tine-te tare si sigur vei reusi! Acum 3 ani am avut si eu o intalnire de gradul I cu „doamna cu coasa” (cancer) asa ca stiu ce important e sa te uiti mereu inainte si sa gasesti o motivatie si ceva pozitiv in ceea ce s-a intamplat. Din ce am citit tu faci asta zilnic iar asta inseamna ca ai tras o linie si ai decis sa nu te mai intrebi „de ce?”, ci sa traiesti frumos si sa lupti pentru asta. Iti tin pumnii si sunt sigur ca vei reusi. De fapt, cred eu, deja ai reusit!
yeseanu’ • 15 septembrie 2011, 20:29
Din capu’ locului tin sa multumesc Maestrului Catalin Tolontan pentru ca ne-a adus in fata ochilor o prezentare clara, profunda, frateasca si de familie a lui Mihai care trece prin clipe mai mult decat delicate si prin maestru am aflat cat de aproape putem fi chiar daca nu ne cunoastem. Daca ne-am bucurat impreuna…suferim si impreuna ; gandul sincer si rugaciunile noastre sa-l insanatoseasca pe Mihai. Cu bine curajosule.
GabiMMStelea • 15 septembrie 2011, 20:40
Continua sa lupti Mihai, baga alunecari si aleargă cum făceai pe flancul stâng… împotriva bolii!!! Fi la fel de puternic cum te-am cunoscut la forban!!! Forza Nesu!!!
Andrei • 15 septembrie 2011, 20:56
Rezista! O sa-ti revi!
Pylo • 15 septembrie 2011, 21:26
bravo tolo esti mare, mihai multa putere
marius oradea • 15 septembrie 2011, 21:32
Buna Bichonule
sper si ma rog la Dumnezeu sa te faci bine,nu neaparat sa mai joci fotbal,ci doar sa te poti bucura din plin alaturi de sotie si de familie de viata,aceasta viata uneori dulce alteori amara.
Nu inceta sa te rogi la Dumnezeu din tot sufletul tau,si cu credinta,si vei vedea ca in cele din urma Te va ajuta.Nu te intreba de ce ti s-a intamplat ceea ce ti s-a intamplat,gandeste-te ca asa trebuia sa se intample.
Iti doresc multaaaaaaaa sanatate,sper ca Dumnezeu sa iti asculte rugaciunile si rugaciunile celor ce se roaga ptr tine.Fa-te bine,iar cu asta vei face milioane de oamneni fericiti,exact asa cum ma faceai pe mine cand te vedeam punand piciorul pe minge,cand te vedeam cu cata determinare si seriozitate iti faceai meseria.
Ai grija de tine si nu inceta sa crezi in minuni ptr ca ele chiar exista!!!Trebuie doar sa crezi in ele.
watcher • 15 septembrie 2011, 21:37
mihai, fii tare omule ! noi chiar te asteptam !!!
Bautor De Bere • 15 septembrie 2011, 21:47
Eu cred in tine Nesule.Imi aduc aminte cum alergai pansat la cap si toata peluza te iubea.Fi tare Nesu.Te vom iubi mereu.
Laur • 15 septembrie 2011, 21:55
Multumesc Mihai pentru lupta si curajul tau care va ramane istorie,si lui Tolo pentru interviu.
Multi oameni cu suflet iti sunt alaturi si asa este tot ce coneteaza.
Altii realizeaza care sunt lucrurile importante in viata.
Am plans citind interviul tocmai pentru ca te vedeam deosebit cand jucai,fara fite sau istorii de cluburi cu tarfe,un adevarat exemplu de dat la copi pentru o viata sportiva.La Steaua sa la nationala,la tv erai ca o stea printe jucatori,cu parul tau blond ondulat,te recunosteam din start,erai jucatorul care nu avea nevoie de comentator,se vedea simplu in eter munca si talentul tau.
Credinta ta misca muntii,comentariile o spun,realizeaza abia acum ce este important in viata,sau cum un patron super bogat poate sa taraiasca.umil dar adevarat.Maria,sotia ta credincioasa si alaturi,merita tot respectul.
Rasplata va veni inzecita,nimic nu este intamplator si nu oricine poate da pilde de viata!
victor • 15 septembrie 2011, 22:06
Sanatate multa Mihai!!!!
Tolo, articolul e super tare. Finalul celui de azi e genial.
nicu • 15 septembrie 2011, 22:11
Dzeu sa te ajute bichonule,sunt convins ca o sa te faci bine.fi tare in continuare si o sa reusesti
George • 15 septembrie 2011, 23:25
Draga Mihai,
E groaznic ce ti s-a intamplat, dar eu cred ca bunul Dumnezeu te va ajuta sa scapi de necazul asta si sa devii ca inainte. Ne rugam pentru tine. Cred ca si tu te rogi sa scapi de acest mare necaz. Rugaciunile te vor ajuta. Multa rabdare!
flo • 15 septembrie 2011, 23:49
cum asa repede ai terminat de publicat interviul?de maine cum mai faci audienta?in locul tau o mai lungeam inca 2 sapt, cautati audienta prin suferinta altora,va doare pe voi de nesu la fel cum ma intereseaza pe mine de libia.
alex • 15 septembrie 2011, 23:52
nesule te iubim
crs • 16 septembrie 2011, 0:29
Mihai, sa nu iti pierzi niciodata nadejdea; nimic nu e la intaplare pe lume, si nimic nu e fara sens.
Ai fost mereu exemplu de daruire si in continuare ne oferi exemple, in ciuda problemelor pe care le intampini. Ne emotionezi si ne motivezi, si ne faci sa reflectam si la lucruri de care am uitat.
Sper sa te ajutam si noi; sa vezi ca esti sustinut, si ca oamenilor le pasa de soarta ta.
Sa nu te lasi! si cand te rogi, „sa te rogi ca si cand ai si primit lucrul cerut”[poate nu sunt chiar astea cuvintele, ideea e aceasta], deci cu incredere, ca nu vei fi dezamagit. Este sfatul scripturii, si poate fi numai adevarat
LeO • 16 septembrie 2011, 0:44
de’a dreptul emotionant , am rapas coplesit …..
MIHAITA DUMNEZEU SA FIE CU TINE !
Andrei • 16 septembrie 2011, 0:47
Ceea ce traiește Neșul acum familia mea din pacate a trebuit sa o traiasca acum 6 ani. E foarte greu sa intelegi cum un copil de 14 ani poate alerga azi si sa joaca fotbal iar maine sa ramana lipit de un scaun cu rotile. Din momentul in care viata o ia pe un nou drum și concepția ta despre viața sa schimba. Ajungi sa prețuiesti fiecare miscare a unui deget, ajungi sa pui pret pe lucrurile care altfel nu le ai da importanta. Cati se gandesc dimineața cand se trezesc ca a merge, ca a vedea, ca a auzi sau a vorbi sunt lucruri mult mai importante decat orice altceva pe lumea asta? Si totusi cand unul din aceste lucruri iti lipsesc el devine cel mai important lucru din aceasta lume. Mergeti la Bagdasar Arsenie și o sa vedeti pentru cati oameni viața se schimba fundamental in fiecare zi. Însanatoșire grabnica Nesule și imi doresc foarte mult sa te vad din nou in picioare mergand. As sti in acel moment ca si familia mea are sansa sa isi recapete fericirea. Multa sanatate!
Buibas Marius • 16 septembrie 2011, 0:53
Doamne te rog din suflet, sa-l vindeci pe Mihaita Nesu si pe verisorul meu Daniel. Daca as putea alege as vrea sa fiu eu in locul lor si ei sa fie sanatosi. Dar trebuie sa avem mare credinta in Dumnezeu ca Doar El este acela care poate vindeca orice boala. Doamne ajuta. Multa sanatate Mihai. DOMNUL SA TE BINECUVANTEZE CU SANATATE. AMIN!!!
paul • 16 septembrie 2011, 0:54
Nesule, sper ca mesajul meu sa ajunga la tine.sunt kinetoterapeut (fost 2 ani si pe la Gloria Biatrita, unde tatal tau este medic) si vreau sa iti spun ca am mai intalnit astfel de cazuri si…toti si-au revenit destul de bine, pentru ca niciunul nu a avut maduva sectionata, la fel ca in cazul tau. vestea rea este ca va trebui sa pui ghetele in cui, dar sper sa nu te intristez fiindca ramane vestea buna, cea mai importanta…o sa iti revii si o sa ai o viata normala(rabdare omule, din pacate recuperarea e lenta si de lunga durata, dar va merita in final…crede-ma). succes !!!
Andrei- • 16 septembrie 2011, 1:02
Dumnezeu lucreaza prin Oameni.
Mihai Nesu este un ALES un Adevarat Binecuvantat ! Intr-o zi, intr-un viitor apropiat ii va multumi lui Dumnezeu pentru TOT !
Mihai ESTI UN -MEGA-OM- !
Dumnezeu te-a trezit in felul acesta pentru ca…poate in aceasta viata nu mai era o alta cale de a face aceasta Lumina sa rasara in sclipirea ochilor, acum SIMTI cu totul altfel Lucrurile cu Adevarat Importante in Viata !
Ceea ce simt eu si intradevar cred, este ca tot ceea ce-ti doresti acum se vor implini intr-o perioada relativ scurta ! FII TARE, CREDE IN TINE , Totul se va termina FRUMOS cu Multumire !
Catalin, FELICITARI !
(sper sa-i trimiti toate mesajele de pe blog lui Mihaita)
cornel • 16 septembrie 2011, 1:13
Mihaie, gandeste-te ca Dumnezeu asa a vrut sa se intample. Prin aceasta drama tu ne-ai dat tuturor o adevarata lectie de viata si poate ai reusit sa deschizi ochii multor oameni. Prin suferinta ta ne-ai facut sa ne apreciem si mai mult ceea ce avem langa noi si lucrurile cu adevarat importante in viata. Iti multumim! Dumnezeu sa ne ajute!
razvan • 16 septembrie 2011, 1:26
Nesule sunt dinamovist dar….sunt impresionat pana la lacrimii.Viata e o lupta …lupta si o sa te faci bn in timp. TE IUBIM
adrian nania • 16 septembrie 2011, 1:33
inca astept sa ne spui cu drag ca ti-ai vopsit casa de vacanta .
dinamo4ever • 16 septembrie 2011, 1:35
Iti doresc din toata inima sa iti de-a Dumnezeu in continuare putere sa lupti si sant convins ca impreuna cu noi toti cei care ne rugam pt tine, vei reusi sa te faci bine!!! Multa sanatate, tie si la intreaga familie, si asa cum ai bucurat milioane de telespectatori cu AMBITIA TA cand „ara-i” terenul pe partea stanga, gandeste-te ca acum sunt multi mai multi care se roaga zilnic pt tine si care te asteapta sa te FACI BINE!!!
paul • 16 septembrie 2011, 2:02
in primul rand, esti un mare om. in loc sa blestemi situatia in care esti te gandesti ce ai putea sa faci in situatia ta. esti un simbol pentru noi, oamenii obisnuiti , acei oameni „mega” norocosi. capul sus, ne-ai oferit tuturor o lectie de viata. iti doresc implinirea viselor tale, „bischonule” acum priveste in salon si gandeste-te ca alaturi de tine in salon sunt mai multi suporteri decat ai avut vreodata parte pe vreun stadion si toata lumea striga „lupta mihai”. dar, bineinteles, asta ai facut intotdeauna.
DooB • 16 septembrie 2011, 2:05
multa sanatate mihaita..sa dea dumnezeu sa-ti revii cat mai repede :D:D:d
Max • 16 septembrie 2011, 2:25
Credintza te va ajuta! Sa nu ti-o pierzi niciodata! Te iubim!
adi • 16 septembrie 2011, 2:38
nu am putut sa ma abtin sa citesc articolul acesta la ora asta,sunt fotbalist si stiu ce inseamna sanatatea,insa ne dam seama de asta doae cand suntem suferinzi,mi-au dat lacrimile cand am citit tot,unii cred ca si-ar da viata lor sa te stie pe tine sanatos,Dumnezeu te va ajuta Mihai
rares • 16 septembrie 2011, 2:46
te iubim Mihai Nesu! fi luptator ca si pe teren cand te vedeam la televizor si erai cel mai dur(puternic) si cel mai bun…
sanatate multa si incredere! ( un fan de-al tau)
Foxcrawl • 16 septembrie 2011, 3:11
Din anumite aspecte, articolul pare greu de digerat, genereaza prea multa tristete. Ma intreb daca Nesu are programe de vizita si cum s-ar proceda. Nu locuiesc prea departe si as vrea sa-l vad odata. Sper sa se refaca macar pentru viata lui personala,,cu fotbalul..adio
Claudiu • 16 septembrie 2011, 3:11
am tot citit si recitit articolele astea si m-au impresionat profund.
Mihai, fii tare in continuare. Suntem alaturi de tine!
danybelgianu • 16 septembrie 2011, 4:00
Insanatosire grabnica Mihai, oradeanul nostru!!!
Dumnezeu face minuni,esti in rugaciunile mele !!!
Te iubim cu toti.
Mihai • 16 septembrie 2011, 4:32
Domnule Tolontan, cu tot respectul, dar mie mi se par mult prea dureroase ideile dumneavoastra referitoare la relatia dintre Mihai si Maria. Mihai trebuie incurajat, nu trebuie lovit acum, cat e la pamant. Imi pare rau, am inima indoita tare, trebuie doar sa relatati ce se petrece prin ochii dumneavoastra de jurnalist obiectiv..
sisucu • 16 septembrie 2011, 5:00
credinta ce oai in tine NESUULE e nemarginita si ne faci si pe noi sa prindem incredere in fortele noastre proprii! stiu ca DUMNEZEU este SUS si te va AJUTA si mai stiu ca esti si vei fi exemplu pentru toata lumea! MA ROG PENTRU TINE LA DUMNEZEU SI I-TI DORESC DIN SUFLET SA INVINGI IN LUPTA ASTA! ESTE MECIUL VIETII TALE! LUPTA SI VEI CASTIGA! DOAMNE AJUTA!
ale • 16 septembrie 2011, 5:21
Toata galeria si suporterii Rapidisti sunt alaturi de tine.
O sa fie bn ! ai sa vezi.
ion • 16 septembrie 2011, 8:02
Salut…Imi pare rau pentru incercarea prin care treci. Tot ce pot eu sa fac pentru tine, este sa-ti dau un sfat,adica sa Te intorci la Domnul; Totul gasesti In Biblie citeste si nu o sa regreti, adica cuvantul Lui, „Veniti la mine toti cei truditi si impovarati, spune El”.Trebuie sa te pocaiesti, Schimbare in viata ta, Domnul pe cine iubeste si pedepseste… El poate vindeca. Ma rog pentru tine. Fi Binecuvantat….
Povestea omului care a transformat o drama intr-o victorie « Teologeanu • 16 septembrie 2011, 8:09
[…] cu el. Este un fotbalist. Numele lui e Mihai Nesu, iar o parte din povestea lui o puteti citi AICI. Rate this: DistribuieFacebookEmailStumbleUponDiggRedditTwitterLike this:LikeBe the first to like […]
so • 16 septembrie 2011, 8:11
Salve Mihai.
Fara sa vrei(cred) ne dai o lectie de demnitate,curaj si vointa.Spiritul tau e fascinant si sunt convins ca in scurt timp ii vei da un megamotiv pentru o carte domnului Tolontan:).Ai fost inspirat cand l-ai ales sa-ti ia acest interviu.E un ziarist cu har!
Desi viata te incearca acum eu cred ca esti un noroos:ai langa tine o familie care te iubeste,ai facut pana acum lucruri pe care cei mai multi doar le viseaza si…ai 28 de ani!!
Bafta!!
K@to • 16 septembrie 2011, 9:45
Bafta multa, Mihai!!! Sper sa te insanatosesti si sa-ti recapeti, daca nu viata de dinainte de accident, macar o viata normala.
Citind articolul despre tine, imi dau seama cat de multe lucruri importante pierdem in viata si la cate lucruri de nimic dam atata importanta.
GOD BLESS YOU!!!!
sandor • 16 septembrie 2011, 9:51
DUMNEZEU SA TE AJUTE IN FIECARE CLIPA AL VIETII TALE . DORESC SANATATE SI RABDARE SI SOTIEI TALE , CAREIA NU II ESTE USOR . SA VA IUBITI MULT MULT. LA URMA IUBIREA VOASTRA SA REZULTE COPII. SANDOR SIGHISOARA
Dani Coman a demisionat de la Hermannstadt! S-a înțeles cu altă echipă din România
Lovitură MAJORĂ pentru granzi în Premier League! Măsură spectaculoasă, care poate schimba tot
„Iordănescu a tras sforile să revină la națională” » Pițurcă face dezvăluiri tari: „Dacă știam că vine el...” + Scena din avion: „Era transfigurat”