Secretul gazonului britanic. Ce am învățat în 6 ani de criză în presă (III)

Am ajuns la ultimul episod al lecțiilor pe care le-am deprins.

miercuri, 21 mai 2014, 9:57

Am ajuns la ultimul episod al lecțiilor pe care le-am deprins.

5. Internetul e cel care oferă marile deziluzii!

Cel mai mare pericol vizibil pentru jurnalismul din România îl reprezintă starea pieței de difuzare. E un risc real, însă, în ciuda aparențelor, nu e cel mai mare.

Chioșcurile de presă au ajuns, într-adevăr, cazemate tapetate cu inserturi, țigări și cartele telefonice. ”Altfel nu putem trăi”, spun difuzorii, dar în mod sigur ziarele și revistele aproape că nu se mai văd la tarabe.

Falimentul Rodipet de acum cîțiva ani a fost doar începutul. În 2013 a intrat în insolvență Press Point, o rețea care s-a regenerat mereu, lăsînd în urmă cadavrele unor crime economice niciodată elucidate. Acolo nu a participat doar Ion Eftime, unul dintre foștii parteneri ai lui Vântu, dar au existat din umbră, conform informațiilor din piață, interesele unor șefi ai Fiscului. Cert e că gaura adusă ziarelor, revistelor și statului a fost de milioane de euro!

În 2014, încă două firme mari sînt pe muchie și încearcă să reziste. Pronosticurile sînt rezervate.

Dar asta e doar ceea ce se vede. De fapt, marea deziluzie pentru editorii de presă este internetul.

Internetul a înghițit resurse importante în ultimii 6 ani și livrează o publicitate infimă, dacă o comparăm cu cea existentă înainte de criză în edițiile de print.

”Da, internetul crește. Acesta este însă singurul adevăr. Pentru că restul e un mit. Internetul crește de la o bază foarte mică. Dacă te uiți doar la procentele creșterii, te bucuri degeaba și nu realizezi problema”, spunea Michael Ringier într-un articol apărut în revista lunară Wired.

Wired e una dintre publicațiile cel mai bine poziționate din presa contemporană. Chiar și într-o poziție privilegiată, revista a realizat pericolul mizei în orb pe internet.

Anul trecut, New York Times raporta o scădere a publicității pe net. Nu e o eroare și nici un accident! Fenomenul se întîmplă mai multor ziare din lume, în special celor care au avut un avans în dezvoltare și o poziție de lider. Gazeta Sporturilor a scăzut și ea în  încasările nete digitale. E un paradox, dar el poate fi explicat. Asistăm la o ironie globală, pe care destul de repede o vor descoperi și alte redacții! Tot mai mulți editori își vor da seama de capcană într-un an, cel mult doi.

Cum se explică? Pentru că au investit tîrziu în print, majoritatea ziarelor se găsesc în etapa charismatică a goanei după audiență. „Să strîngem cîți mai mulți unici!” e ceea ce împinge înainte multe redacții. Iar publicitatea le crește, dar de la o bază mică, așa cum observa patronul elvețian al celui mai bine dezvoltat trust de presă din Europa de Est.

Cînd ajungi însă la o sumă de bani mai mare, descoperi că încasările încep să scadă de la an la an. ”Piața se maturizează și abundența de siteuri duce la scăderea prețurilor”, explică analiștii de pe Wall Street. Peisajul s-a schimbat. Au apărut Google, Facebook și ceilalți mari jucători globali. Redacțiile, care au visat că netul le va salva, se întreabă: creștem audiența și totuși ne scad încasările? Da, e intimidant și inevitabil.

Cînd lovește internetul, pagubele sînt majore. Din 2005 și pînă în 2013, Gazeta Sporturilor a făcut profit în 7 ani și pierderi în 2 ani. În total, profitul a fost de ordinul milioanelor de euro. 2009 și 2013 au fost anii pe roșu. Acești ani au trăsătură comună: falimentul unor firme de difuzare și al unor parteneri din internet. Care pagubă a fost mai mare? Provizioanele din internet au fost de două ori mai mari decît cele din difuzare.

6. Google încearcă să desființeze departamentele de publicitate

Iar timpurile cele mai grele ale netului n-au sosit încă pentru producătorii de conținut jurnalistic. ”Putem să vorbim oricît de sofisticat, dar întrebarea simplă este: unde își vor mai pune firmele publicitate pe siteuri în momentul în care acestea vor fi citite predominant pe ecranul mic al telefonului mobil?”, spune Cătălin Țepelin, directorul de digital al gsp.

Pînă atunci, Google ia tot.

Vreți un ad server gratis? Vi-l oferă Google. Vreți publicitate garantată, în funcție de audiență, și specific targetată? Răspunsul la îndemînă este Google. Vă doriți să încasați factura în 30 de zile în condițiile în care piața v-o plătește la 90 de zile? De asta există Google!

”Nu cedați un dolar în print pentru centul din online!”, avertiza un ziarist american. Online-ul a tăiat un zero din încasările de publicitate ale ziarelor și revistelor din România. Cine încasa 1 milion de euro pe an din print în 2008, încasează 100.000 de euro din online în 2014. Este cazul unor publicații de talie medie. 

Pericolul, pe care tot mai mulți publisheri îl conștientizează, e ca, prin Google, această sumă să se reducă la un sfert!

Prima cădere a fost din print în online. A doua va fi din online în Google. Calculele arată astfel. Iei 40.000 de euro pe lună din publicitatea online, ceea ce se întîmplă unui număr mic de redacții. În schimb, din Google încasezi 10.000 pe lună. Simbolic calculînd, pentru fiecare patru euro pierduți din publicitatea de agenții primești o compensație de un euro adus de Google. Este exemplul unor publicații de talie mare. 

Iar situația de joc imposibil este aceasta: dacă tu nu iei banii din Google, asta nu înseamnă că ceilalți bani, din publicitatea digitală venită prin agenții, vor rămîne la același nivel. Îi ia Google.

Mediafax Group, de pildă, nu lucrează cu Google. Dar Google e atît de puternic încît va aspira direct banii clienților, cu sau fără noi, redacțiile. Pentru că, să nu uităm definiția din ”Post-Industrial Journalism” (2012, Columbia Journalism School), business-ul de publicitate nu e despre a cumpăra audiență, ci despre a vinde produsul.

Deja agențiile de publicitate s-au alertat. ”Sînt piețe în Europa unde Google a ofertat direct clienții”, descrie Dragoș Stanca, el însuși șeful unei agenții prin care trece un alt jucător global, facebook.

Practic, Google te împinge să-ți faci calculul că renunțînd la departamentele de publicitate și mergînd cu un portofoliu cît mai mare la el vei face economii și, una peste alta, ieși în cîștig. Nu mai intervine doar în veniturile tale, Google îți modelează afacerea și organigrama redacției.

7. Nu vă lăsați siteul și moralul oamenilor să fie stricate de comentariile nemoderate!

Pentru redacții, internetul este sărac și aprig demotivant. În ”Innovation”, recentul raport intern al New York Times, autorii scriu că ”În timp, ziarul a căpătat încredere în abilitatea sa de a încuraja dialogul și, în același timp, de a-și respecta brandul moderînd comentariile”.

Moderarea nu e o formă nedemocratică decît pentru dușmanii democrației. Ei sînt cei care protestează că sînt moderați.

Comentariile rasiste, xenofobe sau plătite sînt unul dintre factorii disturbatori ai dezvoltării jurnalismului pe net. Deutsche Welle îi numea ”mercenarii retoricii” pe cei din firmele specializate, plătite de partide politice sau de companii pentru a le denigra rivalii.

Un studiu de caz intern al Gazetei Sporturilor ne-a arătat că proliferarea discursului urii provoacă simultan următoarele efecte:

1. Comentatorii decenți evită să se exprime cînd sînt înconjurați de un val de injurii.
2. Ziariștii ajung să dezvolte sensibilitate față de mesajele violente, ceea ce le influențează, prin reținere în fața unor subiecte delicate, capacitatea de a mai nuanța împotriva opiniei majoritare.
3. Cei despre care se scrie sau intervievații, în cazul interviurilor, ajung să-și pună sub semnul îndoielii propriile păreri din cauza violenței de exprimare din comentariile din subsolul articolului.

Sînt convins că orice profesie care are contact cu publicul, de la vînzătorul de mașini și pînă la cel de asigurări și de la profesor pînă la medic, ar putea să confirme același gen de criticism sporit din partea oamenilor. Dar le putem cere civilizație.

Elaborarea unui manual de moderare, în urma unei cercetări privitoare la discursul urii, și construirea unui sistem de filtrare reprezintă una dintre preocupările la care eu unul nu voi renunța.

”Doar 1% dintre cititori scriu comentarii și doar 3% citesc comentariile”, scriu în ”Innovation” cei de la NYT, conștienți că e loc ca redacțiile să lucreze la tema moderării.

8. Gîndiți-vă serios la dematerializarea redacției

Pe 3 aprilie 2014, Quakebot, un robot-jurnalist al Los Angeles Times, a scris știrea unui cutremur. Ziariștii s-au oripilat. Dar adevărul e că nu ai nevoie de jurnaliști ca să întocmească frazele tip al unui eveniment simplu, în timp real. Ei pot face cu totul altceva.

Softurile care alcătuiesc statisticile aproape exhaustive ale meciurilor de fotbal vor putea scrie în curînd relatările live-text ale partidelor, fără intervenție umană asupra redactării. Se întîmplă deja cu aplicațiile de mobil dedicate jocurilor  de baseball din campionatele școlare ale SUA.

Cum vor arăta primele redacții în care oamenii să scrie și să tehnoredacteze de pe teren, din parcuri sau de acasă, iar în sediul restrîns al ”redacției virtuale” să stea doar nucleul unei echipe? ”Jurnalismul nu mai e, astăzi, legat inexorabil de proximitatea fizică”, observă studiul realizat în 2012 la Columbia Journalism School.

Aproape am încheiat.

Cele trei episoade nu s-au dorit ”o elegie pentru o lume dispărută”, după expresia celor trei autori ai ”Post-Industrial Journalism”.

Cu cît e mai stabilă organizarea unei instituții, cu atît mai grea e schimbarea. Iar redacțiile au fost concepute să reziste. Să reziste presiunilor externe, oboselii interne, nervozității autorităților și dezamăgirilor propriilor angajați. Și, în fiecare zi, să caute în talmeș-balmeșul lumii acele știri care ne demonstrează că ”presa există pentru că oamenii vor să știe ce se întîmplă și de ce”.

Ceea ce ne face conservativi ne face și buni ziariști. E un paradox pe care trebuie să-l gestionăm cu tenacitate.

Observația celor de la Columbia Journalism School e valabilă pentru foarte multe meserii, nu doar pentru presă. ”În noua economie ni se spune că trebuie să facem mai mult cu mai puțin, dar asta e întotdeauna mai ușor de spus decît de făcut”.

Am început serialul cu știrea că, datorită ideilor și efortului colegilor mei de la marketing, Gazeta Sporturilor a primit un premiu global pentru investigația Galei Bute. Distincția a venit de la INMA, cea mai reputată organizație globală  a inovației și businessului de presă.

Închei numindu-i pe acești oameni: Andreea Mira, Roxana Bodea, Cristi Dima, George Ștucan,  Bogdan Mareș, Aurel Tică, Vlad Pahonțu și Romeo Bănică. De ce e nevoie pentru o recunoaștere la nivel de elită mondială? Cornel Dinu povestește, amuzat, cum, pe cînd juca în echipa națională, l-a întrebat pe un administrator de teren din Anglia în ce constă secretul gazonului său. ”Îl udăm”, i-a răspuns omul. ”Doar atît?”, a insistat Dinu. ”Da, îl udăm în fiecare zi, de 20 de ani”.

Acum 21 de ani, Ovidiu Ioanițoaia punea bazele acestei echipe de jurnaliști. Astăzi, cînd compania și redacția au aproximativ 100 de angajați, o treime dintre oameni lucrează împreună de 15-20 de ani și încă o treime din noi sîntem laolaltă, în fiecare zi, de 10-15 ani.

Investigația în Gala Bute continuă ”pentru că oamenii vor să știe ce se întîmplă și de ce”.

 

 Aici puteți citi partea I:  Ce am învățat în 6 ani de criză în presă. Colapsul publicității și povestea unui premiu global de marketing obținut cu investigația Galei Bute

Aici puteți citi partea a II-a:  Renunțați la anxietatea perfecțiunii! Ce am învățat în 6 ani de criză în presă

 

Comentarii (42)Adaugă comentariu

mda  •  21 mai 2014, 10:03

„Internetul e cel care oferă marile deziluzii!”. vei ramane un bun manager de print, in timp ce peste cativa ani se va scoate profit insemnat din internet

Cătălin Tolontan  •  21 mai 2014, 10:14

1 mda: pentru jurnalism ”se va scoate profit insemnat din internet”? Pentru ca despre asta vorbesc aici.

mda  •  21 mai 2014, 10:14

„Ziariștii ajung să dezvolte sensibilitate față de mesajele violente, ceea ce le influențează, prin reținere în fața unor subiecte delicate, capacitatea de a mai nuanța împotriva opiniei majoritare.” —- noroc ca exista cei care comenteaza, ei semnaleaza erorile care altfel nu s-ar observa, iar jurnalistii ar trebui sa le multumeasca oamenilor pentru asta si sa se documenteze mai bine, nu sa publice prostii

„Cei despre care se scrie sau intervievații, în cazul interviurilor, ajung să-și pună sub semnul îndoielii propriile păreri din cauza violenței de exprimare din comentariile din subsolul articolului” — asta inseamna ca cei intervievati isi dau seama ca se inseala, cand esti stapan pe tine si pe ideile tale nu te lasi indoit de opinii; e fix ca intr-un dialog face 2 face

despre ce vorbim aici?

delphi  •  21 mai 2014, 10:15

excelent articol

mda  •  21 mai 2014, 10:18

„doar 3% citesc comentariile” —- ce statistici sunt astea? faceti un sondaj printre oameni si veti fi surprinsi cat timp se petrece la un articol comentat, fata de unul la care nu e nici un comentariu. pai ganditi-va ca multi intra doar ca sa polemizeze 🙂

Cătălin Tolontan  •  21 mai 2014, 10:19

3,5 mda: esti populat cu o groaza de ceritudini. Eu iti spun care este reactia din ceea ce am scos de la oamenii despre care scriem.

Daca publicam un interviu si, in baza lui, cel intervievat incepe sa fie injurat in masa, atunci el incepe sa se indoiasca de faptul ca are dreptate.

Sigur, ei sint oameni, iar tu esti supraom.

Ce statistici sint astea? Statistici New York Times, cearta-i putin 🙂

tavi  •  21 mai 2014, 10:20

Felicitari pentru text. Ideile din acest articol sunt foarte interesante. Respect Gazeta sporturilor. Respect presa ADEVARATA.

nedumerire  •  21 mai 2014, 10:30

f interesant articol, dar nu sunt de acord cand scrieti ca 3% citesc comentariile, cred ca sunt mai multi.pai in romania, noi suntem mai altfel decat altii :)). am prieteni care intra pe articole si fiind suporteri se contreaza fie cu autorul fie cu ceilalti. statistica asta cu 3% e cam ciudata. eu unul comentez, inseamna ca am o opinie, buna sau proasta, conform analizei interne a gazetei sporturilor ar trebui sa va indoiti de ce ati scris? sau sa dezbatem?

Gabriel Bratu  •  21 mai 2014, 10:30

Ati lucrat si lucrati pe partea de web, la nivel de decizie, cu oameni care au fost nevoiti sa accepte ca exista si Internetul. Chiar si dumneavoastra intrati in aceasta categorie. Pana cand acest lucru se va schimba, veti ramane un jucator local pe piata globala online. Incasarile din Google, de exemplu, sunt foarte mici pentru ca va viziteaza clienti din Romania. Care atrag reclame din Romania. Care sunt foarte, foarte prost platite. Si e normal sa fie asa. Discutati cu orice agentie de publicitate online din lumea mare. Nu da nimeni doi bani pe vizitatorii din Romania. Asta este o problema care poate avea solutii. Cand ai public de „Il vrei la Steaua?”, ai si incasari pe masura.

Eugen DELCEA  •  21 mai 2014, 10:46

Poate de data asta nu-mi vei mai bloca postarea…Ai făcut-o permanent, inclusiv atunci când ridicam problema difuzării şi a sabotării editării de carte. Văd că o lauzi pe Andreea Mira. Ştiai că are un blog OBIECTIV Andreea Mira cu care foloseşte ilegal/penal marca OBIECTIV(îmi aparţine)? Ca justiţiar, nu te-a interesat? Ce-ai face dacă mâine aş deschide un blog Gazeta sporturilor Eugen Delcea ? Ce ai scris sunt cursuri de jurnalistică, eviţi să pui degetul pe rană ! Presa, editarea de carte şi difuzarea au fost distruse de stat cu „bună” ştiinţă. Principalii vinovaţi sunteţi voi, din presa centrală, care aveaţi posibilitatea să „ţipaţi”, să faceţi campanii. N-aţi făcut-o pentru că v-aţi bucurat că rămâneţi singuri pe piaţă ! Când editorii de carte se chinuiau să supravieţuiască, voi vindeaţi cărţi la jumătate din preţul pieţei, pe baza unor tiraje mari (cu dublu tăiş)şi nu vă păsa că îngropaţi pe alţii !!! Când s-a privatizat Rodipet, am fost singurul care l-am avertizat pe Iliescu că nu e bine iar presa centrală a tăcut…În 1996, un general îmi spunea : „Dacă voi, presa, eraţi uniţi, ne terminaţi pe toţi!” În 1994, îi spuneam lui Dumitru Tinu că „dacă nu-i terminăm noi pe mafioţi ne termină ei” iar el îmi răspundea nervos : „Noi nu terminăm pe nimeni!” L-au terminat şi pe el iar presa centrală a stat ca struţul!Atunci, de ce te mai plângi?!

Steaua1986forever  •  21 mai 2014, 10:47

„Nu vă lăsați siteul și moralul oamenilor să fie stricate de comentariile nemoderate!” – Sa va povestesc cum sunt lasate ani de zile comentarii cu injuraturi pe siteul acesta in timp ce altii care vorbesc decent, fara a folosi expresii injurioase sau jignitoare dar care au o opinie contrara „moderatorului” au parte de mesaje sterse complet ? Nu este o regula generala totusi, dar pot sa spun ca mi s-a intamplat treaba asta de multe ori. Foarte multe ori. Inclusiv la o colega de-a voastra „Geniala” la adresa careia am avut foarte foarte multe comentarii pozitive mai putin la un articol in care i-am spus ca este complet deplasat (repet, nu am zis nimic rau) si cu toate asta colega „geniala” a reusit sa imi blocheze ip-ul. Foarte frumos, stil tip „Voiculescu si Antena3”.

Mihai Brezeanu  •  21 mai 2014, 10:51

Ar fi foarte interesant de vazut ce impact are publicitatea livrata de google. Intru pe google de cel putin 10 pe zi. De pe laptop. Nu-mi amintesc o singura reclama pe care s-o fi retinut.

O gramada de organizatori de evenimente culturale aleg sa isi promoveze evenimentele exclusiv pe Facebook, renuntand sa construiasca un website ori sa trimita newslettere. Din pacate pentru ei si pentru posibilul lor profit, multe dintre conexiunile la Internet oferite angajatilor de corporatii restrictioneaza accesul la site-urile de socializare.

Intr-o zi tipica a saptamanii, beau cafeaua ascultand pe net un Radio Guerrilla aproape lipsit de publicitate, in metrou citesc o Dilema Veche sau o GSP din care reclamele cam lipsesc, pana seara verific cateva site-uri (HotNews si gsp, in primul rand) care traiesc periculos dpdpv economic, pentru a-mi incheia adesea ziua butonand pe un DigiSport lipsit de publicitate. Trec saptamani la rand in care nu sunt expus la nici un soi de reclama care sa-mi atraga cu adevarat atentia. Si mi-e teama ca nu sunt singurul corporatist, cu venit lunar de peste 1.000 de euro, care nu pare sa intereseze nici un vanzator de publicitate.

Nu cumva avem o mare problema si in interiorul industriei publicitare? Nu cumva oamenii se lasa prea usor sedusi de usurinta de a folosi google si facebook, nerealizand ca asa cum oamenii trec pe langa reclame pe gsp, o pot face la fel de lesne si pe google?

florin  •  21 mai 2014, 11:04

Interesanta chestia cu „mercenarii retoricii” platiti de partide politice. Problema e foarte prezenta si la noi din ce am observat eu. Ceea ce frapeaza nu e frecventa comentariilor cat agresivitatea limbajului. Dar in sport nu cred ca influenteaza asa de mult, fiind mult mai usor de presupus ca autorii commenturilor sunt total subiectivi in functie de simpatia fata de o echipa sau alta, fata de un sportiv sau altul.
Despre GSP, cred ca vanzarile au scazut nu doar pentru ca s-au rarit chioscurile de difuzare, ci si pentru ca sintem la pamant cu sportul, cu fotbal cu tot. Un minus este si faptul ca fotbalul ocupa foarte mult spatiu. Anul trecut am fost vreo doua luni in Italia, faceam naveta cu trenul si cumparam Gazzetta dello Sport in fiecare zi. Lasand la o parte faptul ca are mai multe pagini si e pe format mare, procentual fotbalul ocupa mai putin spatiu

cei7pitici  •  21 mai 2014, 11:22

Continuati cu investigatiile gen Gala Bute si o sa ramanem aproape voua.
Spor la munca si cat mai multe recunoasteri

ion din balon  •  21 mai 2014, 11:24

Nu se va scoate profit bun corporate din internet de unul singur, mai ales in Romania.Eu am adblock si nu vad nici o reclama, oricum. Platitorul probabil stie si el de adblock si alte scheme online. Ca sa obtina probabil profit, nu sunt la curent daca google are profit, trebuie sa ai o baza imensa de clienti pe care ei si-o construiesc de multi ani global. Partea mai buna e ca google si plateste in mod real aia 10mii de care se vorbeste, nu doar pe hartie ca la unele agentii acum in insolventa, bani mai multi teoretic dar care nu vor mai intra niciodata in conturi.

hofer  •  21 mai 2014, 11:36

Daca ar fi mai multa toleranta atunci dispare si subsolul.
Nimeni nu este perfect si fiecare scrie cum poate, cum stie, cum a invatat la vremea lui( cu liniuta sau fara sau alte reguli care erau la vremea respectiva). Subsolul il fac cei care pun liniuta sau virgula asa zic ei unde trebuie ? , acesti indivizi se cred f.destepti (buricul pamantului)si corecteaza pe toata lumea ca nu stiu sa scrie corect ca sant inculti ca ,,,,,,,etc. Toata lumea are dreptul la opinie , la exprimarea a ceia ce gindeste ce simte si tocmai acest lucru este interesant sa vezi de ce si din ce unghi priveste fiecare individ. O zi buna va doresc la toti.
P.S. este clar ca totul este in schimbare si ca internetul o sa devina si mai puternic. Cu udatul este adevarat la fel si cum este adevarat ca : cel ce inceteaza sa invete sa progreseze a pierdut deja.

dan  •  21 mai 2014, 11:54

Ati crescut in anii de criza, care au debutat cu ancheta Ridzi. Acum, dupa 6 ani, sarbatoriti maturizarea ca cea mai buna echipa de investigatii jurnalistice cu ancheta Gala Bute, care aduce recunoasterea la nivel international. Intre doua anchete, ati gestionat un ziar, cu bune si rele. Felicitari!

mimi  •  21 mai 2014, 12:12

Investigația în Gala Bute continuă ”pentru că oamenii vor să știe ce se întîmplă și de ce”. Sper ca o sa va tineti de cuvant.

Cătălin Tolontan  •  21 mai 2014, 13:34

8, nedumerire: este statistica nyt, poate ca la noi e altfel, nici nu am pretins ca e la fel

fanulumocanu  •  21 mai 2014, 13:39

Asa o fi,presa scrisa va functiona ca un obiect artizanal care n-are nicio legatura cu online-ul, si poate incercand sa ai succes in online e ca si cum ai accepta concurenta industriala. Acum vreo trei ani chiar m-am gandit, tot in dreptul unui text de-al tau, cum ar fi sa ignorati online-ul si clientii vostri sa devina cluburile, federatiile si in primul rand omul care merge la evenimentele sportive, omul care vrea sa simta, nevirtual.

Totusi, de ce nu suprimati pozibilitatea de a comenta devreme ce sunt interesati de ele 3 % dintre cititori? Insasi moderarea va mananca resurse.

Cătălin Tolontan  •  21 mai 2014, 15:12

10, EUGEN DELCEA: Vad ca ati spus tuturor ce urmeaza sa se intimple. Iliescu, Tinu, generalul… O fi adevarat, dar cu siguranta cind spuneti ca Andreea Mira, directorul nostru de marketing, v-a furat un site, nu spuneti adevarul. E o simpla coincidenta de nume.

Prin urmare, sper sa fi vorbit cu adevaratii Tinu si Iliescu 🙂 O zi buna!

PE SCURT: Kanal D – pauză de Suleyman, difuzori în pragul falimentului și Vodafone – venituri în creștere | Reporter Virtual – stiri exclusive | Portal  •  21 mai 2014, 16:16

[…] >> „Cel mai mare pericol vizibil pentru jurnalismul din România o reprezintă starea pieței de difuzare. E un risc real, însă, în ciuda aparențelor, nu e cel mai mare. Chioșcurile de presă au ajuns, într-adevăr, cazemate tapetate cu inserturi, țigări și cartele telefonice. ”Altfel nu putem trăi”, spun difuzorii, dar în mod sigur ziarele și revistele aproape că nu se mai văd la tarabe. Falimentul Rodipet de acum cîțiva ani a fost doar începutul. În 2013 a intrat în insolvență Press Point. Gaura adusă ziarelor, revistelor și statului a fost de milioane de euro! În 2014, încă două firme mari sînt pe muchie și încearcă să reziste. Pronosticurile sînt rezervate”, scrie Cătălin Tolontan. […]

Eugen DELCEA  •  21 mai 2014, 16:47

1. Dacă e coincidenţă de nume, îi cer scuze drei/dnei. Probabil din cauză că unul dintre angajaţii de la gsp o cunoaşte foarte bine. Pe această temă am vorbit şi cu dl Ioaniţoaia la telefon în ian. 2008 (ne cunoşteam din 1995). Cu…adevăratul domn Ioaniţoaia, ca să înţelegeţi mai bine. 2.Am spus ce s-a întâmplat, nu ce urmează să se întâmple. Ironie ieftină…Nu aţi trăit în România până acum, nu aţi lucrat în presă ? 3.Nu ştiu cu ce vă ocupaţi în 1991-98, când, ca ziarist de anchetă, schimbam 4 prefecţi. Cel mai cunoscut caz este Alex. Tobă (Dolj), când eram la „Adevărul” (1994), primul prefect schimbat după un articol. Deci, păstraţi-vă ironiile pentru alţii, coborâţi din stratosferă şi faceţi ceva pentru presă şi difuzare…4.La „Adevărul”, jumătate din articolele mele (1993-95) au apărut pe prima şi ultima pagină. După acea discuţie, după ce am obţinut aproape dublarea salariilor şi după ce am dat în dr. Aktaa (Oradea), omul lui Taher, a trebuit să plec la Ev. zilei, în mai 1995.La scurt timp, au plecat şi Ion Marin, Tache, C. Cernăianu,Mihai Ionescu(şef Secţie, apoi şef la ANEIR).Taher a făcut curăţenie! 5.Ion Iliescu mi-a salvat viaţa, într-un moment în care gen. Ion Eugen Sandu(fost şef IJP Dolj, atunci şef IGP)voia să mă termine(l-am lăsat fără magazinul dorit, ca „revoluţionar”). După o lună a căzut cu elicopterul la Iaşi…Un singur lucru a acceptat din ce am cerut : să se vândă cărţi prin chioşcurile Rodipet(probabil obligaţie inclusă în contract, pt. că m-au chemat imediat la o şedinţă la Antipa, cu acest scop).În 1997 l-a dat afară din partid pe Mişu Negriţoiu, după articolele mele, din revista mea, OBIECTIV MAGAZIN.6.M-aţi obligat să mă „explic”, deşi sunt mereu în criză cronică de timp, să ies din marasmul creat de stat, să-mi salvez casa pusă gaj.Problemele esenţiale sunt altele iar presa centrală este vinovată că nu a reacţionat la ele încă din 1991(Letea, scumpirea hârtiei).Sub diverse motive, Primăriile au eliminat tarabe, chioşcuri, şi le-au arondat, au transformat librăriile centrale în magazine de smac-uri (v. Oradea, Dana Năstase). Adrian Năstase a distrus difuzarea cu TVA-ul de 9% şi cu zvonistica dinainte (din oct. 2003), cu „privatizarea Rodipet (pt. Miami Group, Awdi a fost o unealtă).La nici unul din aceste dezastre, presa centrală nu a reacţionat, deşi avea puterea s-o facă!Până prin 1995, politicienilor le era frică de presă şi de media în general.Asta am comunicat anterior, dorind o reacţie în ultimul ceas, când ţeparii au devenit insolvenţi iar toate legile din România sunt făcute special pt. escroci.Ştiu asta pentru că am avut 30 de procese…Dacă presa/media centrală nu reacţionează la stfel de atacuri mortale nu are de ce să se plângă !

Tavi  •  21 mai 2014, 17:01

Gazonul va fi verde si de-acum incolo daca va fi udat.
Presa isi va schimba regulile. Ne indreptam catre o societate in care fiecare individ din orice colt al lumii poate scrie si poate avea audienta. Ai fost obisnuit sa fii formator de opinie. Ai beneficiat de protectia unui oligopol de presa care a fost specific unei societati trecute. De astazi draga Catalin pot scrie si eu un articol sau pot face o ancheta de aici din mansarda mea si pot avea pretentia ca pentru reclama pusa de google pe site-ul meu sa primesc doi dolari. Banii sint in continuare in piata dar nu se mai string in citeva buzunare. De-aia par mai putini. Te inteleg ca om, e dureros sa vezi ca meseria ta este tot mai putin importanta pe zi ce trece si in consecinta fondurile alocate ei sint tot mai putine. Lumea va fi informata oricum. Internatul va avea grija de asta. Societatea poate parea mai fragila o perioada, in prima etapa cind oamenii nu vor mai fi incolonati in functie de ideile formatorilor de opinie de genul tau.

Te-am citit ani la rind si te voi citi inca.

Am invatat de la tine si astazi am ocazia sa fiu citit la rindul meu fara sa fi pasit vreodata prin redactia vreunui ziar. Presa in forma ei clasica este vulnerabila.

Cred mai mult in constinta scriitorilor care nu sint platiti decit in a celor care primesc salariu pentru a scrie si carora li se poate sugera subiectul. Este o alta lume Catalin, dar aceeasi iarba. Va disparea meseria de ziarist profesionist pentru ca sint prea multi amatori care o pot face si care pot publica in ziarul lor numit Internet. Daca vrei o cronica buna de la un meci s-ar putea sa ai surpriza sa existe citeva sute de spectatori care sa scrie mai bine decit ziaristul tau. Si ar putea face asta gratis.

Presa nu va mai fi despre ce scriem, presa va fi incepind de ieri, de azi sau de miine despre cum vom culege informatiile din lumea inconjuratoare si cum le vom grupa astfel incit sa targeteze grupurile tinta. In aceasta tranzitie tu esti inca un personaj de referinta. Pastreaza-ti aceasta pozitie in piata, nu-i mai plinge pe cei ce nu mai au servici si incearca sa te adaptezi. Nu va mai fi nevoie sa mai scrii – nu asa de mult. Va trebui doar sa filtrezi informatiile care iti parvin si sa le transmiti mai departe pe fluxurile de presa.

Concurenta va fi mare. Marile trusturi care vor refuza sa inteleaga noua realitate vor muri. Vor aparea multi anonimi care vor performa folosind doar experienta de a te fi citit pe tine timp de 20 de ani. iti urez succes!

Octavian Stăncioiu  •  21 mai 2014, 17:04

Senzațional serial. Păcat că tot faceți raportări la America, de parcă ar fi Dumnezeu pe Pământul mass-media.

Chiar nu cred, extinzând, că avem ce învăța de la o ”națiune” clădită pe cel mai mare genocid din istoria omenirii: cel la adresa amerindienilor lui Geronimo și Sitting Bull.

Alexandru  •  21 mai 2014, 17:24

Lumea se schimba.
Mai au o sansa jurnalistii de investigatie. Care sint din ce in ce mai putini desigur, pentru ca presupune coloana vertebrala si pasiune.
Restul sulfelor care vor sa faca lovele din fata tastaturii dinsu-si cu presupusul si filosofind de doi bani, o sa dispara. Oamenii inteligenti au destule surse de informare iar prostii utili nu prea stiu sa citeasca. Daca vin pe GSP (eu personal), o fac sa aflu eventual un rezultat in timp real (nu ca n-as gasi in alta parte, dar poate din comoditate). Cit despre comunistoizii (ca mentalitate) care inca se hranesc cu parabolele tampe gen fanus neagu sint o alta lume de mult apusa

Burlaku’  •  21 mai 2014, 18:43

@Tavi:
Administratorul de teren(uri) i-a oferit lui Cornel Dinu „pe tava” o informatie incompleta: ei nu numai ca uda gazonul de „20” de ani, insa adauga si „fertiliser” plus seminte „meseriase”, „reparatoare”. Insa, mie mi-a placut comparatia (sau mai bine zis metafora), legata de aceasta remarcabila „baza de jurnalisti”.
@Catalin Tolontan:
Eu o sa va citesc cu interes (cel putin) sau cu placere (de cele mai multe ori) cat de mult o sa se poata. Ma refer la voi, cei mai tineri, caci stilul jurnalistic promovat de Ovidiu Ioanitoaia mi se pare, de cele mai multe ori, extrem de plicticos.

1 cu 4 « Orlando  •  21 mai 2014, 19:18

[…] Trebuie remarcat ca gsp.ro este un site plin de coduri Google, implicit de reclame furnizate de Google. Intregul post, care face parte dintr-un “serial” de trei, il gasiti aici. […]

Om  •  21 mai 2014, 20:07

Am lucrat din 91 in presa. Pana in 2010. Inteleg ce spui, stiu de ce ai ajuns la unele concluzii, desi ziarele la care am lucrat nu aveau nici in vis profituri precum gsp si erau ziare centrale si cu 400.000 tiraj la un moment dat. Aceasta… confesiune in trei parti, impanata de citate (intuiesc ca citesti mult, stiu ca te intereseaza teoria jurnalismului, influenta si studiile despre evolutia mass-media, plus marketingul aplicat si cauti explicatii si cai de adaptare la ce se intampla- nu am spus solutii!) nu face decat sa dezvaluie vulnerabilitate si nesiguranta.
Fraza cheie dupa mine e asta: „nu ai nevoie de jurnaliști ca să întocmească frazele tip al unui eveniment simplu, în timp real. Ei pot face cu totul altceva”.
Acest altceva as vrea sa-l citesc pe tolo.ro sau gsp: de exemplu nu reluari ale articolelor despre Ridzi sau Gala Bute, ci continuarile lor. Ce mai e cu Ridzi? Pe cand un nou episod din gala Bute?
Daca ai prins nisa, investigatiile, una pe care doar Rise Project si vreo doi trei si-o mai disputa, mergi mai departe si fa din asta atributul gsp. Ajuti si Romania si in sfarsit publicul citeste ceva mai interesant decat… o relatare a unui meci pe care o va putea face si un computer (cu cliseele aferente).

vlad  •  21 mai 2014, 20:59

blogul Dvs. este senzational. As plati sa-l citesc. As plati, o suma mult mai mica si pt blogul dlui Oprisan. Dupa ce ati avut succesul cu bagatul mafiotilor din fotbal la puscarie mi-am facut abonament la gazeta digitala. Am citit-o de 3 ori si am renuntat. Era 90% fotbal si sunt mult prea scarbit de fenomen.

Poate daca va orientati mai mult catre sporturile de masa veti avea mai mult succes. Sunt mii de oameni care se duc la cursele de biciclete care au ajuns sa fie organizate in fiecare weekend. Sunt concursuri de alergare, sunt triatloane, sunt concursuri la probabil multe alte sporturi. Cunoasteti mai bine piata decat mine dar cred ca multi din cei din clasa medie s-au saturat de mizeria din fotbal si s-au orientat catre altele.

Pe de alta parte nu cred ca exista o solutie. Generatiile noi nu mai citesc. TLDNR (too long did not read) a intrat in limbajul urban de ceva timp. Majoritatea nu stau mai mult de 30s pe un text. Daca e mai lung de atat il inchid sau dau scroll la concluzii. Poate ca presa va evolua doar spre un canal twitter cu stiri pe 160 de caractere si cu cate o poza. Iar stirile vor ajunge sa fie exclusiv oferite de cei care platesc sa ajunga pe canalul de stiri (cred ca am vazut la Dvs. un text la un moment dat ref la jurnalist vs publicist)

mariana  •  21 mai 2014, 21:37

Me-ati oferit o frumoasa incursiune in munca jurnalist care a demonstrat ca stie ce trebuie sa faca un lider adevarat. Multumesc

pawn  •  21 mai 2014, 23:18

mda says: “Internetul e cel care oferă marile deziluzii!”. vei ramane un bun manager de print, in timp ce peste cativa ani se va scoate profit insemnat din internet”

esti naiv…domnul tolontan este un fin exeget al domnului basescu, care-l citeste de 20 de ani pe domnu’ „carturescu”, ca sa-l citez pe marele cititor pe hartie de la cotroceni.
hartia etichetelor de pe sticle, i mean.

Dan  •  21 mai 2014, 23:51

D-le Tolontan va rog aruncati o privire pe siteurile skysports sau bbc sports din Anglia. Sunt sigur ca deja stiti ca GSP-ul sa transformat in theSun prin modul in care prezinta stirile:
-dati click aici sa aflati cine vine la steaua
-3 jucatori au semnat cu dinamo dati click aici sa vedeti cine sunt
-senzational stire care zguduie fotbalul spaniol, da-ti click aici sa vedeti ce si cum
-smile smile smile smile

Pe bune ce website e asta care pune smileuri in stiri??? De ce nu spune-ti x,y,z au semnat cu Dinamo???? Pt mine acesta e un ziar citit de persoane cu IQ redus. Eu prefer digisport care prezinta stiri nu barfe citite din thesun si scrise ca la ziarul click.

Sa nu mai vorbim despre vulgaritatile scrise in comenturi de aceleasi persoane zi de zi si nimeni nu ia masuri. Pai normal ca numai 3% citesc comentariile la cate laturi sunt insirate acolo.

Sincer nu compatimesc caderea presei scrise. Acum fiecare e liber sa isi ia stirile de unde vrea, nu mai e restrans la a cumpara un ziar scris de cineva platit sa dezinformeze sau sa minta in favoarea unor persoane de exemplu.

Rictus  •  22 mai 2014, 8:19

Ca in orice alt business solutia e sa ai un portofoliu diversificat. Mass-media inseamna si Radio si televiziune si print si on-line. Toate trusturile mari au in panoplie o varietate de „vehicule” pentru a maximiza profiturile si a minimiza pierderile. Cum vor arata lucrurile in viitor e greu de estimat dar in prezent situatia e destul de albastra pentru continutul print – vezi cifrele dintr-un studiu din noiembrie 2013, despre penetrarea pe care o asigura fiecare tip de „vechicul” in SUA: http://1.bp.blogspot.com/-nIHgU9LUKZQ/UnGD5h_7ChI/AAAAAAAABr8/W99O6Pv5yos/s1600/how+mass+is+the+medium+10.13.pptx+6.jpeg

Ce au scris ieri liderii de opinie din România despre politică, economie și viața noastră | Blogul lui Ilias Papageorgiadis  •  22 mai 2014, 11:01

[…] Am ajuns la ultimul episod al lecțiilor pe care le-am deprins. 5. Internetul e cel care oferă marile deziluzii! Cel mai mare pericol vizibil pentru jurnalismul din România o reprezintă starea pieței de difuzare. E un risc real, însă, în ciuda aparențelor, nu e cel mai mare. Chioșcurile de presă au ajuns, într-adevăr, cazemate tapetate cu inserturi, țigări și cartele telefonice. ”Altfel nu putem trăi”, spun difuzorii, dar în mod sigur ziarele și revistele aproape că nu se mai văd la tarabe, a scris Cătălin Tolontan. […]

Octavian  •  22 mai 2014, 11:20

Catalin,
Asta ati semanat, asta culegeti. Timp de ani (sau zeci de ani) ati crezut ca doar scriind articole si publicandu-le in ziar, treaba va merge. Presa scrisa se face cu cap si din pacate sunt din ce in ce mai putine „capete” capabile de articole interesante.
Este pacat sa va plangeti ca google /netul au acaparat totul. Inca sunt ziare din afara ce functioneaza foarte bine si care sunt citite de un numar respectabil de oameni. In Romania, nu prea. Daca nu ai ceva inclus, un DVD, o carte, un program TV, nu mai esti interesant.
Exemplul cel mai buna este gsp, care contine 90% fotbal! Mai sunt si alte sporturi, nu crezi? Toate celelalte sporturi au cam emigrat spre net, bloguri sau siteuri din care autorii castiga bani. Multi /putini, publicitate sa fie.
La declinul presei scrise au contibuit din plin aplombul diversilor autori de fituici de scandal, inclinarea romanului catre scandal si stiri care sa te tina cu sufletul la gura.
Personal, imi doresc sa citesc un ziar diversificat, cu de toate: ca este sport, vreau sa citesc despre TOATE sporturile; daca este un social, sa citesc de toate, dar fara scandaluri, cancanuri, etc. Stii despre ce vorbesc. Un mic exemplu de ziar ce imi vine in minte de acum vreo 20 de ani: Meridian, daca iti mai amintesti.
Poate ca nu am prins esenta articolului, dar eu personal as plati o suma de bani saptamanal, sa citesc un ziar de 64 de pagini mari, cu cel putin 16 de sport (nu numai fotbal), printat. Da, poate contine publicitate in limite rezonabile.
SPor!

Mihai Rusu  •  22 mai 2014, 12:36

Cu 49%(sondaj european)din populatia romana care nu are Computer, cred ca internetul nu reprezinta adevarata deziluzie a presei print.
Cauza principala consta in „produsul intelectual” al ziarului de sport din Romania, creat mai mult pentru scandal, certuri, provocari si frivolitati exagerate care nu mai sunt agreate de simplul consumator roman. Ca (fost) editor de revista bisaptaminala cu licenta germana Kicker, in Bucuresti, am trait momentele de speranta si deceptie in faza de conceptie sau de contabilitate. Consumatorul doreste introducerea si trairea in fenomenul sportiv fata de izolarea la care este obligat prin monopolizarea unor articole despre anumiti indivizi, mediatizati doar din ratiuni de interese personale.
Luati ziarele de Sport din European Sports Magazine cu zona latina ca L’Equipe, Gazzetta dello Sport, A Bola, Marca si la fel Biblia sportului german Kicker sau World Soccer din Anglia, dupa care veti constata o „substanta” si o „culoare” formidabila care le face vandabile. Tiraje de cca 300.000 de exemplare reprezinta regula, asa ca Occidentul s-a ferit de criza. Tot din experienta personala va spun ca daca stai o perioada in tara, habar nu ai ce se intimpla afara, intrucit presa autohtona nu prezinta marile subiecte din actualitatea internationala. Ori aici, consumatorul roman se simte neinformat si neglijat refuzind intoxicarea print sau a TV. Cine nu gindeste global pentru a comenta local inclusiv in sport, a pierdut trendul jurnalistic. Asa a aparut criza in Romania, din conflictul generat intre cererea pietii si oferta slaba a presei.

andy  •  22 mai 2014, 18:15

Si mie Digisport mi se pare mult mai profi, dar prea plictisitor pentru un ziar de sport. Adica daca vreau sa citesc un articol in metrou sau la coada la banca, nu intru pe Digisport. Stiti cumva, d-le Tolontan, cum sta Digi ca trafic fata de GSP – spre exemplu? Multumesc!

mb  •  23 mai 2014, 14:27

Poate a venit timpul ca oameni ca dumneavoastra, Mr Vochin
Si altii din echipa dumneavoastra sa urmeze exemplul
Celor ca Brene si sa deveniti super-staruri publice
Pentru a va promova meseria, ideile etc. folosind
Mijloace specifice lumii pe care o comentati

Sorin  •  24 mai 2014, 17:28

tocmai am vazut un comentariu superb la un articol aparut la gsp – dati-mi voie sa il citez :

ataraxia (378 comentarii)
begu= o rusine a tenisului romanesc. huoooo!

sper, cu astfel de comentarii stralucite si necenzurate sa avem din nou incredere in sportivii nostri

Cătălin Tolontan  •  24 mai 2014, 18:01

40, sorin: aveti dreptate, tocmai de aceea e nevoie sa schimbam ceva in sistemul de moderare

Florin  •  28 mai 2014, 10:43

E interesant sa citezi din altii, dar eu cred ca presa e lenta in reactie pe plan de business.

Voi ati fost si ati ramas niste crocodili, v-ati distrus adversarii si ati profitat de tiraj sa vindeti carti, dvd-uri etc., chestii care le-au ingreunat viata editorilor.

gsp-ul a ramas interesant, dar e chiorul in tara orbilor (nu vezi analize tactice sau campanii pentru cluburi) si nu ajuta fotbalul romanesc sa evolueze.

Comentează