Nu vă apropiați de plajă, e prea frumoasă!

marți, 26 iulie 2016, 7:22

Corespondență din Rio de Janeiro – 10 zile până la deschiderea Olimpiadei

Asta da spaimă! E cu adevărat o Olimpiadă riscantă. Cine îți deschide nuca de cocos?

Stai pe una dintre zecile de plaje din Rio. Nisipul e alb și are consistența făinii de dinainte de a dospi cozonacul bunicii.

Prețuri și salarii

Nuca a costat 6 reali, echivalentul a 2 dolari. Orașul nu e ieftin, viața medie e mai scumpă decît la noi, dar și salariile sînt mai bune.

”Un profesor pe o poziție de intrare la o școală privată cîștigă puțin peste 1.000 de dolari”, spune un voluntar.

Printre blocurile uriașe e umbră ca pe Wall Street.

Aici însă, pe plaja de la Barra da Tijuca, soarele mătură peisajul și te anunță că ai intrat în zona liberă de stres.

Nisipul întins cît vezi cu ochii și culoarea de Caraibe transmite un sentiment cu totul diferit decît te-ai aștepta de la o plajă urbană.

”Hey-lax”, totul se rezolvă

Nimic nu e citadin.

Nu miroase a gaze arse de bărci pe apă, nu se face schi nautic peste capetele copiilor, nu sînt peturi înfipte strategic în nisip.

Atmosfera e relaxată, pronunțat ”hey-lax” în sens ”totul va fi bine”, ”relax” este unul dintre proverbele din cîteva litere ale stilului de viață brazilian.

Se joacă volei, băieții și fetele arată bine, acum înțelegi de ce predica oficială din țară e ”Să nu te duci pe plajă că te fură!”. Mai e puțin și o să dea și ministerul de externe de la București o alertă de călătorie pe sms: ”Nu vă atingeți de plajele din Rio!”.

Sînt zeci de mii de oameni cît vezi cu ochii și singurul care îți șterpelește telefonul e un puști calm care vrea să te îndrume cu google translate.

Apa de 20 de grade are nuanța tablourilor lui Gauguin din Tahiti, iar oamenii plutesc senini în peisaj.

Viața e grea.

De fapt, ești singurul care se odihnește cu o nucă de cocos în brațe.

O lume izolată de lume

Cu mare probabilitate, orice participant va face un selfie pe plajă într-o lună de zile. Preț de cîteva minute, cu presa după el.

Asta-i toată relaxarea.

Pentru că Olimpiada e altceva decît Rio, după cum a fost altceva decît Atlanta, Atena sau Sidney.

Jocurile sînt doar o tangentă trasă la orașul care le găzduiește.

CIO vine cu un soi de franciză organizatorică și totul se multiplică, se extinde, se transformă într-un efort uriaș pentru oricine participă la poveste.

Cele 11.000 de emailuri

”Știți cîte emailuri am depozitat în folderul Rio 2016?”, întreabă Alexandru Epuran, șeful misiunii olimpice a României. În doi ani? ”În patru, hai să zicem trei, de cînd am început pregătirea. Peste 10.000”.

11.000 de emailuria trimis COSR către federații, sportivi și în corespondența cu CIO și cu Comitetul de Organizare pentru CIO 2016

Fiecare om de aici are o istorie a felului în care a ajuns să se înfrunte pentru titlul improbabil de cel mai bun din lume.

Trei zile pe drum

Știți cum arată traseul către Brazilia al lui Serghei Țvetcov, participantul României la cursa de ciclism pe șosea?

30 iulie. Beijing-⁠Paris cu escală la Moscova – zbor de 15 ore.
31 iulie. Paris-⁠Rio de Janeiro – zbor de 14 ore.
1 august. Aterizare Rio ora 5:40.

Da, sigur e lejer că nu le face pe bicicletă!

Lecția lui Ryde

Sau povestea cu Tomas Ryde, antrenorul echipei feminine de handbal, care va ajunge aici în cîteva zile.

”Ryde a dat o lecție de profesionism. Organizatorii trimit delegațiilor un întreg manual. Ryde l-a citit în detaliu și ne-a pus apoi întrebări în scris”, povestește un oficial de la COSR.

Printre cererile suedezului a fost și aceea ca toate sportivele sale să stea pe același etaj sau să li se facă un grup de WhatsApp.

Antrenorul a înțeles imediat pericolul disipării de energie.

Nu va fi însă prea mulțumit cînd va afla că unele dintre antrenamente le va face într-o sală excentric plasată.

Șapte ore pentru cîteva declarații

Oricine intră în cușca cu hamsteri a Jocurilor Olimpice acceptă regula că spațiul se dilată, timpul se contractă și nuca de cocos rămîne nedesfăcută.

Cei 30.000 de jurnaliști, acreditați sau nu, estimați că vor ajunge aici din peste 200 de țări, sînt ultimii care află dacă se întîmplă ceva în oraș sau chiar pe arene.

Pentru că ei își aleg ținta zilei și atît. O competiție, o probă, un antrenament, o sosire de delegați.

Drumul pînă la aeroport, în funcție de zona unde te afli, durează între o oră și jumătate și trei ore.

Apoi aștepți două ore în terminal, vorbești cinci minute cu sportivii și faci două înapoi în oraș.

În total, aproape 7 ore.

Orice, dar să nu ratezi

Obsesia majoră e să nu greșești autobuzul.

Atunci ai pus-o! De regulă, organizatorii ofereau Biblia transporturilor, pe care o purtai în rucsac zi de zi și o strîngeai la piept cu speranță, dar acum au comunicat că va fi un pdf.

Această întindere a Jocurilor și permanenta criză de timp este și motivul pentru care CIO se teme că nu se va putea continua așa. Se consumă prea multe resurse.

Și nu e vorba că Olimpiada ar fi ceva pentru care merită să lupți, ci e despre puterile limitate ale fiecăruia dintre noi. 

Numai că timpul reflecției este el însuși un lux, iar evenimentele se duc în alt direcție. Cum s-a întîmplat cu dopajul.

Nu vor să se certe și cu SUA și cu Rusia

Scandalul legat de abaterile rușilor a fost rezolvat, este opinia majoritară aici, la Rio, în stilul dorinței de a nu-i supăra prea tare. CIO a aruncat pisica către federațiile internaționale.

În culise se știe de ce.

CIO are un mai vechi conflict cu Comitetul Olimpic din SUA, în urma unui deal financiar din urmă cu zeci de ani, într-un moment de criză a Olimpiadelor.

Yankeii au ajutat, dar ceva s-a rupt între ei și ”nemuritorii” de la CIO și, de atunci, nici un oraș din cea mai bogată țară a lumii n-a mai găzduit Jocurile.

Acum, un conflict major și cu Moscova e tot ceea ce lipsește ideii olimpice.

Citat de ultimul număr din ”Time”, a intervenit însuși Putin : ”Dacă un membru al familiei tale comite o infracțiune, e corect să-i consideri pe toți responsabili?”.

Semnele sînt că CIO a cedat, indiferent cum va formula cedarea. Rușii vor concura.

”Am înțeles că la scrimă ar fi patru ruși depistați, dar neanunțați”, spune Mihai Covaliu, numărînd rivalii la medalii ai elevilor săi.

Tensiunea va continua și amenințarea meldoniumului se adaugă tuturor necunoscutelor Jocurilor.

Desigur, toate acestea sînt pentru cei care muncesc.

Nu pentru cine a venit să lenevească și să țină o nucă de cocos în brațe.

Citește și:

• Corespondență din Rio, ziua 1 » Rio: ”Nu toți avem un preț”
• Corespondență din Rio, ziua 2 » Regulile de siguranță ale delegației României la Rio și câte ceva despre oraș
• Corespondență din Rio, ziua 3 » Primii români au ajuns la Rio. Ana Maria Brânză: ”Până acum primeam indicații de medalii. Acum, oamenii ne-au zis doar: «Să vă întoarceți sănătoși acasă!»”