Om fi oameni, dar pentru cei care ne conduc nu suntem persoane!

marți, 28 noiembrie 2017, 11:38

• Astăzi e nevoie de Departamentul de Stat al SUA să ne avertizeze, acum 16 ani făceam înaintea UE o lege bună!

SC Parking SA este o societate înființată de Primăria Focșani ca să gestioneze parcările din oraș.

Modelul există și în alte orașe și a atins apogeul în București, unde Gabi Firea a fondat o sumedenie de companii ale Primăriei.

În Focșani, director la SC Parking a fost uns Dorian Alecsandrescu, membru PSD și fost consilier local. Presa locală relatează că Alecsandrescu este căsătorit cu fiica iubitei actualului primar, Cristi Misăilă, PSD.

Înainte de a pleca de la Parking SA ca să ajungă șeful Poliției Locale, Dorian Alecsandrescu a umplut schema cu o sumedenie de colegi de la PSD, conform ziarul vrancea24.ro.

Ziarul a vrut să afle organigrama.

Prin redactorul-șef, Sebastian Oancea, Vrancea24.ro a solicitat, printr-un e-mail, să primească lista angajaților de la compania Primăriei.

Au apelat la Legea 544, a liberului acces la informațiile de interes public.

Răspunsul Parking SA, sub semnătura directorului Răzvan Giani Mircea, sună astfel: ”Din cerere nu rezultă niciun element de identificare din care să rezulte că cererea dumneavoastră este înaintată de o persoană, fie fizică, fie juridică”.

Oamenii Primăriei adaugă: ”Rezultă că dumneavoastră sunteți doar un portal, nu putem transmite informații către un portal, întrucât acesta nu este o persoană”.

Și încheie: ”Vă rugăm să prezentați datele de identificare, demonstrând calitatea dumneavoastră de persoană”.

Imaginați-vă cum au stat în birou ei acolo, cu o cafea în față, inspirați de ninsoarea care se așterne, în căutarea unui răspuns pentru tâmpiții de ziariști.

”Nu e semnat, șefu!”. ”Păi, ne-a venit pe mail”. ”Și ce dacă? De unde știm noi că e de la Vrancea 24?”. ”A venit de la e-mailul lor”. ”Da, dar nu au precizat dacă le cer în nume personal sau ca publicație. Și publicația nu e persoană. Poate că nici persoana nu e persoană!”.

Cum am ajuns aici?

În 2001, un grup de ONG-uri înaintează un proiect de lege pentru ca oricine să aibă acces la informațiile de interes public.

Printre ONG-uri se numără Centrul pentru Jurnalism Independent, Agenția de Monitorizare a Presei (Active Watch), Comitetul Helsinki (APADOR-CH) și Institutul de Politici Publice.

”A fost unul dintre acele rare momente stelare, când societatea civilă și partidele au cooperat. Iar România a făcut ceea ce trebuie, fără să îi fi cerut nimeni asta. Nu ne-a cerut-o UE”, își amintește Ioana Avădanei, de la CJI, unul dintre inițiatori.

Ea rememorează că, la inițiativa Monăi Muscă, PNL a preluat ideile. ”Au mers cu ele în Parlament, unde PSD a venit cu propriul draft de lege”.

Era guvernul Adrian Năstase, iar cel delegat de premier pentru promovarea legii a fost ministrul Vasile Dâncu.

”Au dezbătut în comisiile parlamentare, s-au contrazis și, în final, politicienii au ales ceea ce era mai bun din ambele propuneri, a PNL și a PSD”, spune Avădanei.

Pe 23 octombrie 2001, legea este publicată în Monitorul Oficial.

Și, din acel moment, orice cetățean român, că e ziarist sau nu, are dreptul să primească de la autorități informații de interes public.

Nici măcar nu trebuie să faci obligatoriu cerere scrisă, există și opțiunea telefonică.

Pentru că totul ar trebui să se bazeze pe cooperare, nu pe ideea SC Parking Focșani de a-l ”prinde” pe interlocutor.

De ce cooperare? Pentru că informație publică nu înseamnă că ți-o dă sau nu ți-o dă, în funcție de starea de spirit sau de gustul cafelei.

Demnitarul sau funcționarul are interesul și obligația să ți-o ofere de vreme ce nu-i a lui! Informație publică înseamnă că acea informație aparține publicului.

Din 2001 și până azi, mii se investigații, de reportaje și de dezvăluiri de presă s-au bazat pe această lege. Binele public rezultat este incomensurabil.

Încet, încet, autoritățile au acceptat că doar gestionează datele, dar nu le dețin. E un interes reciproc pentru transparență.

Informația e a cetățenilor, așa cum ale lor sunt clădirile în care lucrează primarii, copiatoarele, automobilele, serviciile în sine și documentele oficiale care circulă în interiorul clădirilor.

Dar, după 16 ani, am ajuns să fie luat  peste picior ceea ce s-a construit prin efort bipartizan.

Iar Focșaniul nu e singurul caz.

• Un ziarist din Ardeal a cerut ceva legat de fondul silvic și a primit un set de foi albe, cu justificarea ”iată o parte a răspunsului către dumneavoastră”.
• Gazeta Sporturilor a solicitat de la SRI, de peste un an, documentele legate de clădirea unde stau Hexi Pharma și angajații serviciului, dar n-a mai primit niciun răspuns.
• În martie 2015, un judecător dezvăluia în Gazeta Sporturilor că Florian Coldea folosea curent un birou în DNA, unde se simțea ca acasă. Au trecut doi ani și jumătate până când generalul Coldea să nege, așa cum a negat și concediile cu Sebastian Ghiță. Nu l-a mai crezut nimeni.

Regresăm.

PNL-ul Monei Muscă și PSD-ul lui Adrian Năstase, fiecare cu culpele lor, pentru care în mod just au plătit și plătesc, aveau un minim respect pentru căutarea unui numitor comun fără de care conviețuirea socială este imposibilă.

Pentru că, până la urmă, ce este răspunsul oamenilor primarului  din Focșani Cristi Misăilă decât o bătaie de joc la adresa celor care i-au angajat și-i plătesc?

Să dovedești că ești persoană! Că exiști. O nouă școală de filosofie ontologică s-a fondat la Focșani.

Culmea e că Legea 544 din 2001 prevede foarte clar, la Articolul 6, condițiile pe care trebuie să le îndeplinești când soliciți o informație de interes public:

”(3) Solicitarea în scris a informațiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: 
a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează cererea; 
b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public; 
c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului”.

Iar primul paragraf al Articolului 6 este:

”Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public”.

Și atunci și-au zis: ”Păi, să dovedească faptul că e persoană!”.