Cinci asemănări frapante între dosarul lui Liviu Dragnea și cel al Elenei Udrea

luni, 13 noiembrie 2017, 5:07

Ce similitudini pot exista între gala de box profesionist Bute – Mendy, finanțată de la stat, și asfaltarea drumului județean Dâmbovița Gratia – Dobrotești, cu tranziție prin  Siliștea și Ciolănești?

De fapt, există multe coincidențe.

Pentru că fenomenele acuzate sunt comune multora dintre combinațiile cu bani publici.

Chiar și felul în care s-au păcălit și au fost trădați de propriii oameni demnitarii vizați, Elena Udrea, respectiv Liviu Dragnea, este asemănător.

1. Banii vizați au fost cei europeni, prin documente falsificate.

Pentru a dobândi fondurile europene, că nu se potrivea ce scrie la cerințe cu ce s-a întâmplat în realitate, a fost nevoie de falsificarea unor documente în momentul predării lor către organismele intermediare, autorități de management.

DNA folosește aceeași expresie în ambele cazuri: ”furnizarea de documente false și inexacte”.

Cum se petrec lucrurile când există protecția înaltă?

Dacă manipularea documentelor ține, ține.

Dacă nu, se plătește de la bugetul de stat! Ceea ce s-a întâmplat în ambele cazuri, când banii au venit și de la bugetul național.

Și la Udrea, și la Dragnea, nu organismele intermediare, unde oamenii se temeau, eu sesizat problema.

Ci controlul antifraudă al banilor europeni, DLAF și OLAF.

În situația Galei Bute, pentru că a început mult mai repede urmărirea penală decât la Teldrum, n-au fost decontați deloc bani europeni, dar s-a plătit de la buget.

În cazul Teldrum, s-a plătit din ambele surse de bani publici, numai că, acum, Comisia Europeană ne cere banii înapoi.

• Pentru Udrea, DLAF a trimis concluziile la DNA.
• La fel a făcut și OLAF în cazul lui Dragnea.

Și, detaliu important că nu e vorba despre conspirația străinătății, cei care au lucrat la ambele cazuri au fost inspectorii antifraudă români. Toți români în cazul Gala Bute, o parte români, în cazul Teldrum.

2. Achiziția publică a fost făcută cu dedicație.

În dosarul Gala Bute, care se găsește acum la a doua și ultima instanță, DNA susține că ”MDRT a făcut achiziția pentru a satisface nu nevoile ministerului, ci nevoile firmei Europlus Computer”, a lui Rudel Obreja.

În speța Dragnea, DNA susține că ”Teldrum a fost favorizată la licitație”.

Nici aici nu e nimic nou și nici diferit de alte mii de cazuri petrecute pe toată suprafața țării.

Designul achizițiilor publice e, deseori, făcut astfel încât să cîștige cine trebuie. Iar dacă e implicat un nume mare din politică, nimeni nu mișcă în front și se ajunge la licitații aranjate fățiș.

E suficient ca DNA să ia hârtiile și va găsi urmele fraudei.

Nu e  o muncă simplă, dar are un rezultat aproape garantat.

3. ”Băieții” de încredere nu s-au mulțumit cu ce au câștigat și au apelat la firme fantomă.

De cele mai multe ori, semnalul explicit pe care-l trimit miniștrii este ca ”totul să se facă legal”.

Este ceea ce au afirmat, în nenumărate rânduri, și ca politicieni, și ca responsabili guvernamentali, Liviu Dragnea și Elena Udrea.

În spatele discursului apare însă foșgăiala a zeci de oameni apropiați lor, prin care curg bani publici și care se lăcomesc.

În ciuda indicațiilor ferme, patronii firmelor de casă ajung să trădeze încrederea celor care le-au dat bani, începând să lucreze în suveici financiare ca să-și optimizeze profitul!

Ei ajung, astfel, să se expună nu doar pe ei, ci să supună la risc toată filiera care i-a ajutat să încaseze bani publici.

În Gala Bute, banii din minister au ajuns la Rudel Obreja și, de acolo, la firmele unui basarabean, între timp condamnat în alt proces, care îi întorcea cash lui Obreja după ce-și oprea comision.

În cazul Teldrum, procurorii susțin că ”Sumele aferente operațiunilor evidențiate cu societățile cu comportament de tip fantomă au fost transferate din conturile bancare ale Tel Drum SA în conturile bancare ale societăților cu comportament de tip fantomă, fiind retrase în numerar la scurt timp după transfer și restituite (fără comisionul pentru intermediere) persoanelor care le-au virat inițial”.

Inevitabil, banii furați de la stat ajung și în posesia interlopilor, a celor mai mărunți dintre infractori, cei care lucrează pentru peștii mai mari, care, la rându-le, lucrează pentru rechini.

Cu cât cobori pe scara faptelor, oamenii își asumă riscuri mai mari pentru beneficii mai mici.

Sigur că, în afara lăcomiei, aici mai apare și varianta în care patronii au nevoie de acești bani ca să întoarcă din ei adevăraților beneficiari.

Pentru că DNA susține, rămâne de dovedit în instanță, că Elena Udrea și Liviu Dragnea erau oamenii care culegeau roadele întregii rețele.

Ambele ”optimizări” prin firmele fantomă aveau loc în aceeași perioadă: 2010-2012.

4. Banii care se întorc la politicieni se numesc ”sponsorizare” sau ”donații”.

În dosarul Gala Bute, geanta cu 900.000 de euro pentru Elena Udrea a venit de la Adrian Gărdean, patronul Termogaz.

Următorul termen de la Înalta Curte la Gala Bute este pe 27 noiembrie. Sentințele care vor rezulta din acest al doilea proces vor fi definitive.

Gărdean povestește cum ministrul i-a cerut ”o sponsorizare”.

După o vreme, ”sponsorizările” s-au detaliat: bani pentru firmele interpușilor din minister, bani pentru firma care făcea Gala Bute, bani cash pentru ministru.

În dosarul Teldrum, termenul descoperit de DNA este cel de ”donații”.

”Liviu Dragnea a primit donații de la membrii grupului infracțional organizat și de la societățile controlate de aceștia (circa 2,5 milioane de lei în anul 2009)”.

Termeni generoși cu cuvinte gingașe se traduc, în final, în bani.

Ce rezultă?

Afaceriști care fondează firme specializate în lucrul cu statul, știind mersul: primești și întorci.

Directori și funcționari care țin minte cine i-a numit. Ajung uneori să-și riște pielea.

Alți mici șmecheri, din mediul privat, care culeg și ei, între două condamnări, ce le pică de mai sus.

Și, peste tot, figuri publice binecunoscute, trăind în zona zăpezilor virginale, intangibile până când actele lor ajung să semene atât de mult și să distrugă pe măsură.

Te uiți la acest tablou și te gândești că s-au strâns atâtea comportamente repetitive, indiferent de partide, de Udrea sau de Dragnea, că un soft bine făcut ar putea să alerteze autoritățile asupra suspiciunilor de fraudă.

Deocamdată însă, de câteva sute de ani, acest program există și se numește presă.

Asta apropo de încă o asemănare, al cincilea element, între Gala Bute și Teldrum. În ambele a fost nevoie de date reportericești, de informații și de o explicație publică îndelungată a presei pentru ca sfera judiciară să se apuce de lucru.