Procesele lui George Copos, semnalate în 2012 de Comisia Europeană către ministrul justiției, au durat 6-8 ani, iar infracțiunile erau vechi de 15-18 ani!

miercuri, 21 martie 2018, 12:08

UPDATE: George Copos a oferit un drept la replică pe care îl puteți citi la finalul articolului. Fostul vicepremier insinuează că ne va da încă o dată în judecată, după ce singur admite că a pierdut două procese cu echipa de jurnaliști.

• Numele lui George Copos deschidea lista de guvernanți și politicieni pentru dosarele cărora Comisia Europeană solicita, în 2012, informații Guvernului României.
• Două dintre procesele lui Copos, patron la Rapid și vicepremier, porniseră de la investigații jurnalistice: Loteria I și Dosarul Transferurilor.
• La Loteria I, jurnaliștii au scris în 2002, procurorii s-au sesizat în 2006, procesul a început în 2009, iar verdictul definitiv s-a dat în 2014!
• Cam acestea erau timpurile din România în care justiția nu se atingea de nici un politician sau om de afaceri important.
• Același dosar al lui Copos s-a plimbat trei ani și jumătate între instanțe până când s-a decis ce tribunal o să-l judece.
• Când Comisia s-a adresat ministrului justiției, în 2012, în cele trei procese ale lui George Copos nu se pronunțase nici o sentință definitivă.
• Exista o singură sentință în prima instanță, cea de nevinovăție, despre care avea să aflăm că a fost cumpărată de frații Becali, inculpați și ei în proces, de la judecătoarea Geanina Terceanu.

Încă înainte de a deveni membri ai Uniunii Europene ne-am asumat că vom face niște pași.

Nu pentru UE, ci pentru noi.

Într-o exprimare cam patetică, dar corectă factual, au fost promisiuni pentru viața noastră, nu pentru a altora.

La domenii cum e justiția, controlul îndeplinirii promisiunilor a căpătat forme concrete.

MCV presupune, printre altele, obligația ca România să rezolve într-un timp rezonabil urmărirea penală și procesele.

Indiferent de verdict să se facă dreptate, asta era ideea, benefică atât pentru societate, cât și pentru cei judecați.

1. Dreptate înseamnă să nu întinzi procesele până când faptele nu mai pot fi reconstituite sau se prescriu, iar societatea să nu-și mai recupereze eventualul prejudiciu.
2. Dreptate înseamnă, la fel de important!, să nu ții acuzații și inculpații la Parchet sau prin tribunale cu deceniile, dându-le viața peste cap fără să pronunți o sentință.

De câteva zile, se discută despre o ”listă neagră” cu numele pe care, în 2012, Comisia Europeană le-ar fi cerut întemnițate.

Documentul solicita Guvernului României, mai exact ministrului justiției, detalii despre stadiul procesual pentru o listă de guvernanți și politicieni, în fruntea căreia se afla George Copos, cu trei dosare în derulare.

Comisia a intervenit și a spus că, de fapt, lista era parte a informărilor firești, parte a mecanismului tehnic al MCV.

Era normal să facă asta?

”Să nu luăm la valoare nominală acuzele procurorului”

Justiție înseamnă, după inspirata expresie a lui Wendy Kaminer, o respectată gânditoare americană care apără drepturile inculpaților, ”să nu luăm la valoare nominală acuzele procurorului”.

Adică să acceptăm că duelul din tribunal nu este unul despre stabilirea pedepsei, ci despre determinarea vinovăției.

Căci nimeni nu e aprioric vinovat.

Dar pentru asta e nevoie ca lucrurile să se deruleze într-un timp firesc.

Capul listei trimise de Comisie în 2012 către Guvernul României era, așadar, fostul vicepremier și patron al echipei de fotbal Rapid, George Copos, cu trei procese în derulare.

Două dintre aceste dosare au avut ca punct de plecare investigații ziaristice.

E interesant să ne uităm un pic pe timpi și pe fapte ca să înțelegem mai bine contextul cererii Comisiei Europene.

Copos, prietenul directorului Cristea

Actuala echipă de jurnaliști a Gazetei Sporturilor, pe atunci la ProSport, a început să scrie sistematic din 2002 despre afacerile lui George Copos cu Loteria Română.

Țineți minte panoul publicitar cu ”Nici o masă fără pește!” de pe stadionul Giulești, dinspre liniile de cale ferată?

Deși stadionul era nu al Rapid, ci al CFR, chiriașul Copos a închiriat Loteriei acest panou imediat după mijlocul anilor ’90.

Prețul plătit de loterie către Rapid era însemnat, pentru acele vremuri: 175.000 de euro pe an. Chiriaș la stat, privatul Copos lua bani tot de la stat, pentru chiria unui panou publicitar.

În plus, clubul privat al lui Copos, Rapid, primea multe alte sume și premii mari de la Loterie, inclusiv mașini.

George Copos era bun prieten cu Nicolae Cristea, liderul suprem al Loteriei.

Ziariștii în 2002, procurorii în 2006 și judecătorii în 2009!

Dezvăluirile reporterilor au luat o turnură dureroasă, specifică acelor ani, o epocă netransparentă și sălbatică.

• Una dintre surse pleacă din țară, după ce fusese presată și speriată de oamenii lui Cristea.
• Ministrul finanțelor Mihai Tănăsescu intervine personal pentru Copos și Cristea într-o discuție aprinsă cu jurnaliștii care scriau investigația.
• Șeful Corpului de Control al Guvernului din acei ani, Victor Ponta, face un raport destul de corect asupra combinațiilor de la Loterie, dar documentul dispare în subteranele guvernului Năstase.

Erau vremurile de dinainte de aderarea la UE, când autoritățile ascundeau îndârjit adevărul, când transparența era o vorbă, când legile nu te ajutau ca simplu cetățean sau jurnalist și când justiția nu reacționa la aproape nimic din ce arăta, cu probe, presa.

3 ani și jumătate s-a plimbat între instanțe dosarul Loteria I, înainte de a avea loc măcar un termen

În 2003, când ne-am mutat la Gazetă, am continuat aici expunerea afacerilor tentaculare dintre Loteria Română și George Copos.

Mai multe ziare, de la România Liberă la Cotidianul, insistau și ele pe subiect. Cotidianul a scris multă vreme despre spațiile comerciale ale Ana Electronic vândute Loteriei, ceea ce va deveni abia mai târziu obiectul principal al dosarului.

Iar procurorii s-au sesizat abia în ianuarie 2006, la zece ani după ce Copos începuse afacerile cu Loteria!

Pe 6 iunie 2006, DNA trimite cazul în instanță.

Și, apoi, o altă amânare: abia în 2009 începe judecarea cauzei!

De ce?

Pentru că din iunie 2006 și până în decembrie 2009 justiția s-a chinuit să decidă ce instanță să preia dosarul lui Copos și al directorului Cristea!

O judecată care s-a mișcat ca un melc cu artroză

Odată începută, judecata înaintează cu lentoarea specifică epocii.

Nu vă imaginați că Loteria I era cazul secolului, cu infracțiuni sofisticate sau cu zeci de inculpați.

Procurorii amintiseră în rechizitoriu de mai multe afaceri, chiar și de celebrul panou de publicitate de pe zidul exterior al stadionului Giulești, dar acuzau, concret, vânzarea către Loterie a 38 de spații comerciale deținute de Copos.

Parchetul reținuse și evaziunea fiscală care a rezultat de aici, căci patronul Ana Electronic nu se mulțumise numai să facă afaceri bănoase cu prietenii săi de la stat, ci și ocolise să plătească taxele.

În 29 ianuarie 2013, la 3 ani după primul termen și la 7 ani de la trimiterea în judecată, se dă întâia sentință: Copos primește patru ani cu executare.

Copos și Cristea fac apel.

Mai trece un an și jumătate.

În sfârșit se termină. A doua instanță păstrează condamnarea, care devine definitivă.

În total, 8 ani a durat procesul!

Pe 29 august 2014, fostul patron al Rapidului și vicepremier este condamnat la 4 ani de închisoare, alături de ceilalți oameni din dosar.

Trecuseră:

• 18 de ani de când Copos începuse afacerile cu Loteria.
• 12 ani de când apăruse investigația jurnalistică.
• 8 ani și jumătate de când pornise urmărirea penală.
• 8 ani de la trimiterea în judecată.

Al doilea proces: aproape 6 ani

În al doilea proces judiciar al lui George Copos, pornit de la o investigație jurnalistică, Dosarul Transferurilor, dosar pe care nu-l mai rezumăm că e ultracunoscut, timpii au fost următorii.

Pe 4 martie 2014, când George Copos a fost condamnat definitiv la 5 ani de închisoare, trecuseră:

• 15 ani de când începuseră transferurile ilegale de fotbaliști, care aveau să ajungă în dosar.
• 8 ani de când Gazeta Sporturilor publicase acte din transferul lui Bratu de la Rapid la Galatasaray Istanbul.
• 7 ani și jumătate de când DNA pornise cercetarea cazului.
• 5 ani și jumătate de când dosarul fusese trimis în instanță.
• 2 ani de la primul verdict, cel de nevinovăție al tuturor inculpaților, sentință oferită de judecătoarea Gianina Terceanu, care fusese cumpărată!

Aceste două procese, în care a fost găsit vinovat, au durat 6, respectiv 8 ani și s-au referit la fapte care începuseră cu 15, respectiv cu 18 ani înainte de verdictul definitiv. 

În al treilea proces la care făcea referire scrisoarea Comisiei Europene din 2012, caz cunoscut sub numele de Loteria II, George Copos a fost achitat definitiv, pe 24 martie 2016, după 8 ani de judecată.

Unele fapte se prescriseseră.

Cântăriți singuri!

Să sintetizăm.

Cererea Comisiei apare pe 10 octombrie 2012, când în cele trei dosare ale lui Copos se scurseseră 6 ani, 6 ani și 4 ani de judecată, fără nicio sentință definitivă.

Doar în unul dintre cazuri se pronunțase un verdict nedefinitiv, de nevinovăție pentru toții inculpații, despre care aveam să aflăm că fusese cumpărat.

Cântăriți singuri dacă trecuse mult sau puțin.

Și dacă poziția UE din 2012 a fost un amestec.

Drept la replică George Copos

Sunt George Copos. Chiar sunt George Copos, nu e nici glumă, nici pseudonim. Domnule Tolontan, mărturisesc că nu mai citesc Gazeta Sporturilor. Nu mai am nici un motiv să o fac: nici fotbalistic (din păcate pentru mine), și nici literar ori estetic. Am aflat însă despre articolul de mai sus și doresc să fac următoarele precizări:

1. Știu că ați făcut o fixație față de mine. În alte împrejurări, ar fi trebuit, poate, să mă simt onorat de atâta atenție. Datorită acestei fixații am fost împreună în două procese civile, pe care le-am pierdut. Poate îl voi câștiga pe cel de-al treilea !

2. Cred, în continuare, că actul de justiție nu se face nici la TV, nici în mass media (includ aici și Gazeta Sporturilor), ci în sala de judecată, în fața instanțelor.

3. Nu am comentat și nici nu voi comenta în nici un fel informațiile apărute în spațiul public privind relațiile României cu Comisia Europeană, la momentul 2012, deși numele meu e la loc de frunte în lista dată publicității.

4. Revenind la articolul dumneavoastră, trebuie însă să fac câteva precizări referitoare la ceea ce s-a întâmplat în dosarul supranumit „Loteria I”, în care, se știe, am fost condamnat (cu sau fără presiunile „guvernului” Uniunii Europene – cine știe, sau cine va ști vreodată cu certitudine ?). Referitor la acest dosar fac referire (din nou, în relația cu dumneavoastră) la concluziile RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ JUDICIARĂ din 15.05.2012, raport realizat la solicitarea instanței de judecată. În acest Raport există următoarea concluzie a experților: „În consecință, în cazul tranzacțiilor efectuate între persoane juridice române afiliate sau între persoane neafiliate, indiferent de prețurile la care acestea au fost efectuate, prevederile legale nu prevăd ajustarea masei impozabile (ajustarea veniturilor). Pentru operațiunile derulate cu spațiile aparținând SC Ana Electronic SA, expertiza contabilă, pe baza documentelor contabile analizate și a prevederilor legale menționate, nu poate stabili impozite și taxe suplimentare, neexistând prejudiciu la bugetul de stat.” Postez această concluzie pentru a informa corect cititorii publicației dumneavoastră, cu unicul scop de a pune în lumină adevărul.

5. Nu comentez în nici un fel citatele de mai sus, după cum nu comentez, mai ales în presă, hotărârile instanțelor de judecată. Cu toate acestea, pentru că am trecut prin multe, nu pot să stau pasiv în fața unor comentarii care induc ideea că eu aș fi fost „protejat” de justiție. Niciun om nu își poate dori ca procesul său să fie judecat timp de 6 – 8 ani. Oricine a avut un proces civil sau penal în România știe că acesta poate dura mulți ani. Așa e peste tot în lume.